Strategia Israelului în Iran: Lovituri aeriene asupra aparatului de represiune pentru a pregăti terenul unei revolte populare

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Într-o schimbare radicală de strategie, forțele israeliene și americane au început să vizeze direct infrastructura de securitate internă a Iranului. Scopul declarat este slăbirea pilonilor care mențin regimul de la Teheran prin teroare, oferind astfel populației civile șansa de a declanșa o revoluție de la sol, arată o analiză Wall Street Journal.

Țintele acestei strategii sunt milițiile Basij și Garda Revoluționară, stâlpii sistemului represiv al regimului iranian.

Armata israeliană a confirmat că ultimele serii de atacuri aeriene nu au vizat doar obiective militare clasice, ci și organizațiile responsabile de suprimarea brutală a protestelor interne. Printre țintele principale se numără sediul Tharallah al IRGC, un centru vital de comandă care coordonează serviciile de informații, poliția și milițiile Basij în perioadele de revoltă.

Israelul țintește și comandamentul Faraja, unitățile speciale ale poliției iraniene, responsabile pentru controlul revoltelor și arestările în masă. În urma acestor atacuri, Iranul a recunoscut moartea șefului serviciului de informații al Faraja, Golamreza Rezaian.

De asemenea, operațiuni comune ale SUA și Israelului au vizat organizațiile de securitate din vestul Iranului, regiune cunoscută ca fiind un bastion istoric al rezistenței anti-regim.

Dacă în trecut Israelul se mulțumea să distrugă capacitățile nucleare sau militare ale Teheranului prin operațiuni clandestine, oficialii de la Tel Aviv par să fi ajuns la o nouă concluzie: singura soluție sustenabilă este schimbarea regimului.

Strategia se bazează pe amintirea sângeroasă a protestelor din ianuarie, când forțele Basij și Garda Revoluționară au deschis focul asupra mulțimilor, provocând mii de victime. Prin eliminarea liderilor și a centrelor de coordonare ale acestor forțe, Israelul speră să „curețe calea” pentru cetățenii iranieni care vor să iasă din nou în stradă.

În ciuda preciziei atacurilor, mulți analiști avertizează că planul este extrem de riscant. Ali Vaez, directorul proiectului Iran din cadrul International Crisis Group, subliniază că nu există un model istoric clar care să demonstreze că loviturile aeriene pot finaliza o treabă pe care poporul trebuie să o ducă la capăt la sol.

„Această strategie ignoră reziliența sistemelor autoritare înrădăcinate, precum Republica Islamică”, a declarat Vaez pentru Wall Street Journal.

În timp ce restul lumii privește cu îngrijorare spre escaladarea conflictului regional, această nouă tactică transformă războiul dintr-unul pur militar într-unul psihologic și politic. Rămâne de văzut dacă populația iraniană, epuizată de ani de represiune, va profita de acest „gol de securitate” creat de atacurile externe sau dacă regimul va reuși să se regrupeze și să își păstreze controlul prin mijloace și mai brutale.