Stilul italian de interpretare a operei, inclus în patrimoniul UNESCO

Arta cântului de operă italian face parte din patrimoniul imaterial al umanităţii, a decis miercuri Comitetul pentru Patrimoniul Imaterial al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), transmite News.ro.

Decizia a venit la o reuniune a ţărilor membre ale Comitetului în Botswana, scrie ANSA.

În martie 2022, Comisia UNESCO din Italia, prezidată de Franco Bernabe, a aprobat o ofertă a operei italiene de a merge mai departe în calitate de candidat pentru a fi prezentată Comitetului interguvernamental UNESCO pentru ciclul 2023.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Ministrul Culturii de atunci, Dario Franceschini, a spus că prin oferta de operă „Italia urmăreşte recunoaşterea uneia dintre expresiile sale culturale cele mai autentice şi originale”.

Stilul italian de interpretare a operei este un mod controlat fiziologic de a cânta, care sporeşte puterea de purtare a vocii în spaţii acustice, cum ar fi sălile, amfiteatrele, arene şi biserici. Realizat de oameni de toate genurile, este asociat cu expresii faciale şi gesturi corporale specifice şi implică o combinaţie de muzică, dramă, actorie şi punere în scenă.

Cântăreţii sunt identificaţi prin gama vocală şi împărţiţi în mai multe registre (tenor, bariton, bas, soprană, mezzo-soprano şi alto). Cunoştinţele şi aptitudinile legate de cântul de operă italian sunt transmise oral între un maestru şi elev, prin exerciţii vocale şi introducerea treptată a diferitelor repertorii şi stiluri muzicale.

Spectacolele în recitaluri, şcoli de canto şi ateliere contribuie, de asemenea, la transmiterea practicii, precum şi la educaţia formală în conservatoare şi academii. În plus, începutul unui sezon de operă coincide adesea cu festivităţile şi ceremoniile locale. Practica promovează coeziunea colectivă şi memoria socioculturală şi este strâns legată de alte elemente culturale, cum ar fi poezia. De asemenea, depinde de alte profesii, cum ar fi designul de scenă şi lumini, crearea costumelor, scenografia şi machiajul. Mijloc de exprimare liberă şi dialog intergeneraţional, valoarea sa culturală este recunoscută la nivel naţional şi internaţional.