UPDATE Sindicat: Purtătorul de cuvânt al Guvernului se teme să folosească mașina alocată / ”Există riscul de a fi trasă la răspundere pentru cheltuieli asociate” / ”Fiecare încearcă să fie cât mai discret, nu din profesionalism, ci din teroare” / Răspunsul Ioanei Dogioiu

Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului (SAALG) susține într-un comunicat de presă că există inclusiv la nivelul înalt al ministerelor o atmosferă de ”teroare”, în urma reformelor anunțate de premierul Ilie Bolojan.

UPDATE, ora 8.07

Ioana Dogioiu, purtătorului de cuvânt al Guvernului, susține că a folosit o singură dată o mașină de protocol pentru că a fost invitată la o emisiune TV și avea nevoie să lucreze pe drum. În rest, precizează ea, deși are alocată o mașină de serviciu, nu o folosește, preferând autoturismul personal.

”Am mașină de serviciu alocată în virtutea funcției, dar nu o folosesc. Folosesc mașina proprietate personală. Vin dimineață la guvern la 8 și plec seară după ora 8. Am folosit mașina de serviciu o singură dată, pentru o urgență și, înainte de a-mi fi fost alocată această mașină de serviciu am cerut o mașină de protocol pentru că am fost invitată la o emisiune TV și aveam nevoie să pot lucra pe drum. Au fost singurele două dăți când am folosit mașini de la serviciu, în rest folosesc exclusiv mașina mea personală”, a explicat Ioana Dogioiu pentru G4Media.

Articolul inițial:
Sindicaliștii dau exemplul purtătorului de cuvânt al Guvernului, Ioana Dogioiu, care s-ar teme să folosească un autoturism din cauza riscului de a fi trasă la răspundere.

”Singurele instituții care subînchiriază mașini de la firme private sunt Cancelaria Prim-ministrului și Secretariatul General al Guvernului. Nu pentru că nu ar avea mașini, ci pentru că mecanismul birocratic și frica de răspundere au dus la soluții absurde, costisitoare, ineficiente. Doamna Ioana Dogioiu, de exemplu, se teme să folosească mașina alocată purtătorului de cuvânt pentru că există riscul de a fi trasă la răspundere pentru cheltuieli asociate. Astfel, preferă să folosească și mașinile alocate altor departamente.

E o teamă care spune totul despre starea actuală a administrației, care va fi privatizată în scurt timp.

Fiecare încearcă să fie cât mai discret, nu din profesionalism, ci din teroare, nu din integritate, ci din panică instituționalizată.

Unde am ajuns? Într-o democrație a terorii, în care demnitarii se tem să mai urce într-o mașină de serviciu, în care sefii nu vor să semneze, în care funcționarii sunt transformați în țapi ispășitori ai propriilor conducători, în care liderul sindical din Aparatul de lucru al Guvernului este scos din joc, alături de toți colegii săi de structură„, precizează Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului.

Sindicaliștii suțin că România are nevoie de un șofer, ”dar nu unul care plimbă demnitarii, rudele sau amantele acestora”, ci un șofer ”care cunoaște direcția”.

”Ceea ce se anunță drept reorganizare este, în realitate, o operațiune de frică și cosmetizare, un aparat care se închide în sine, care devine tot mai opac, tot mai rigid, și în care eficiența e o mască sub care se ascunde paralizia decizională.

Și atunci ne întrebăm: Cine răspunde pentru această atmosferă? Cine răspunde pentru o democrație în care oamenii sunt reduși la tăcere, în care sindicatele sunt tratate ca obstacole, nu ca parteneri?

Vrem o administrație care să funcționeze, dar nu putem clădi eficiența pe frică. Nu putem clădi reforma pe rușine. Nu putem construi încredere publică în timp ce ne ascundem după portiere închise, tăiem simbolic șoferi și ospătari, dar menținem neschimbate mecanismele reale ale risipei și ale complicității.

Aceasta nu este o reorganizare. Este o fugă.

România are nevoie de curaj, nu de frică, de un ospătar nu pentru a duce cafele miniștrilor sau ca simbol al obedienței, ci pentru a ne aduce, în sfârșit, nota de plată a celor 35 de ani in care s-a mimat reforma.

Avem nevoie de un ospătar care să nu ne mai zâmbească fals, ci să spună răspicat: „Ați cheltuit prea mult pentru formă și prea puțin pentru fond. Ați consumat încrederea cetățenilor și ați lăsat gol în farfuria fiecarei familii.”

România are nevoie de un șofer, dar nu unul care plimbă demnitarii, rudele sau amantele acestora, ci un șofer care cunoaște direcția, care știe unde vrea să ajungă acest stat, și care are curajul să calce accelerația spre reformă reală, nu să tragă frâna de mână de teamă că îl va certa sistemul”, se mai precizează în SAALG.