Sfântul Andrei, creştinătorul neamului românesc, sărbătorit duminică / Tradiţii, obiceiuri supersiţii în Noaptea Sfântului Andrei

Credincioşii îl prăznuiesc, duminică, pe Sfântul Apostol Andrei, considerat creştinătorul neamului românesc. Noaptea din ajun este asociată în popor cu obiceiuri precreştine, precum apariţia strigoilor, farmece, ghicirea ursitului şi a vremii, transmite News.ro.

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (nume care derivă din cuvântul grecesc Andreas, care înseamnă „viteaz” sau „bărbătesc”) apare pe 30 noiembrie în calendarele ortodox, romano-catolic, luteran şi anglican. În Scoţia, însă, el figurează în ziua de 9 mai, ca amintire a datei primirii unor relicve ale Sfântului Andrei.

Numit şi „Cel dintâi chemat”, Sfântul Andrei a fost primul apostol care a răspuns chemării lui Iisus Hristos la propovăduirea Evangheliei. El s-a născut în Betsaida Galileia, pe ţărmul Lacului Ghenizaret, la nord de Israel. Conform Sfintei Scripturi, Andrei era fratele lui Simon Petru, ambii fiind pescari şi lucrând cu tatăl lor.

Alături de ceilalţi Apostoli, îl urmează şi însoţeşte pe Mântuitorul pe drumurile Ţării Sfinte. Asistă şi la foarte multe minuni pe care Hristos le-a făcut atât timp cât El a fost pe Pământ. De asemenea, Andrei a văzut şi Patimile Domnului, plângând nespus de mult la moartea Mântuitorului. Totuşi, credinţa sa a rămas de neclintit, iar Domnul nostru i se arată atât lui, căt şi celorlalţi apostoli, în ziua Învierii. După Pogorârea Sfântului Duh, prin tragere la sorţi, toţi Apostolii au primit teritoriile în care urmau să predice. Astfel, Sfântul Apostol Andrei a mers să predice în Scytia şi Asia Mică.

Sfantul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia. Nu se ştie exactitate anul morţii sale, însă se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuţiile lui Nero (54-68) sau Diocleţian (81-96). A fost răstignit pe o cruce în formă de X, cunoscută astăzi drept „Crucea Sfântului Andrei”.

Conform Sinaxarului, în data de 3 martie 357, cinstitele moaşte ale Sfântului Andrei au fost mutate de la Patras la Constantinopol, de către Sfântul Artemie, din porunca Împăratului Constantiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare, fiind aşezate alături de moaştele Sfântului Luca Evanghelistul şi cu ale Sfântului Timotei, în biserica Sfinţilor Apostoli.

„Apostolul lupilor”

Dacă documentele istorice sunt destul de sărace în privinţa trecerii sale pe meleagurile noastre, tradiţia păstează vie amintirea prezenţei Sfântului Apostol Andrei pe pământ românesc în mai multe forme, printre care se numără colindele, legendele şi alte obiceiuri populare. Spre exemplu, potrivit tradiţiei, Sfântul Andrei a fost numit şi „Apostolul Lupilor”, deoarece le-a transmis cuvântul Evangheliei geto-dacilor, care aveau lupul ca simbol şi steag de luptă. De altfel, ei înşişi îşi spuneau „lupi” (acesta e înţelesul etimologic al cuvântului „daci”). Tot tradiţia mai spune că un lup care a stat alături de daci la căderea cetăţii Sarmizegetusa, în timpul asediului romanilor, l-ar fi ajutat pe Sfântul Andrei să-şi găsească adăpost şi l-ar fi condus către o peşteră din Dobrogea, scrie doxologia.ro.

Această peşteră, în care se spune că a vieţuit Sfântul Apostol Andrei în timpul în care a propovăduit Evanghelia pe teritoriul ţării noastre, se află la 4 kilometri distanţă de localitatea Ion Corvin, în judeţul Constanţa. În anul 1944, peştera a fost transformată în biserică, prin purtarea de grijă a Episcopului Tomisului de atunci, Chesarie Păunescu.

Tradiţii şi superstiţii

Noaptea Sfântului Andrei este marcată de obiceiuri, tradiţii, superstiţii de sorginte precreştină, vizând apariţia strigoilor, farmece şi ghicirea ursitului, dar şi protecţia oamenilor, a locuinţelor şi a animalelor.

În noaptea de Sfântul Andrei, hotarul dintre cele văzute şi cele nevăzute dispare, iar momentul este propice pentru practici de prospectare a viitorului.

„Andrei cap de iarnă” (aşa cum i se spune în Bucovina) permite producerea unei îmbinări între lucrurile malefice şi cele benefice, dispărând hotarul dintre ele. Astfel, în noaptea Sfântului Andrei, „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor”. Strigoii sunt spirite ale celor morţi, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo şi care, în această noapte, devin periculoase, distrugătoare, aducând calamităţi, boli şi nefericire.

Iată de ce, în multe locuri, gospodinele atârnă cununi de usturoi ori ung porţile, uşile şi geamurile, dar şi coteţele animalelor, cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele.

Acest usturoi va fi folosit de-a lungul anului care va veni  ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protecţie faţă de duhurile malefice, precum şi ca modalitate de a atrage un posibil partener de viaţă, a ursitului (după ce, în prealabil, usturoiul a fost sfinţit la biserică şi păstrat la icoană).

Ca mijloace de protecţie faţă de strigoi se mai folosesc firimituri de pâine împrăştiate în curte – pentru ca duhurile să nu intre în casă după mâncare – şi candele aprinse lângă icoane. Animalelor din gospodărie li se pun în hrană busuioc sfinţit şi în apă agheasmă.

De asemenea, se descântă droburi de sare, care se îngroapă sub grajd, pentru a fi scoase la suprafaţă de Sfântul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite la hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhuri rele.

În noaptea Sfântului Andrei, oamenii aduc în casă crenguţe de vişin, le pun în apă şi, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semănarea de grâu în mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun – cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolţite sunt semn de bogăţie.

Fetele care vor să-şi afle ursitul ascund sub pernă busuioc sfinţit, astfel încât chipul bărbatului să le apară în vis, apelează la „făcutul cu ulcica”, folosind un vas nou de lut, cărbuni încinşi şi incantaţii magice, sau, la miezul nopţii, se uită într-un pahar cu apă „neîncepută”, aşezat pe cenuşă, în care lasă să cadă o verighetă sfinţită.

În unele zone, se crede că ursitul se poate vedea dacă fata se aşază goală între două oglinzi, cu o lumânare în mână.

În noaptea Sfântului Andrei se crede că lupii încep să vorbească, îşi pot mişca gâtul, devin mai sprinteni, iar oamenii care îi aud află secrete groaznice. Plata este însă una teribilă, pentru că aceşti oameni vor fi atacaţi de lupi şi se vor transforma în vârcolaci. Nici animalele nu sunt scutite de primejdie – omul nu face nimic în gospodărie, pentru ca animalele de pradă să nu-i atace vitele. Acestea pot fi însă protejate şi cu ajutorul unor cruci confecţionate din ceară de albine.

Până la Crăciun, femeile nu mai ţes şi nici nu mai torc, ca să nu stârnească mânia Maicii Domnului.

Pe de altă parte, condiţiile meteorologice din noaptea Sfântului Andrei pot prevesti cum va fi iarna, care nu va fi grea, dacă afară este senin şi cald. În schimb, un cer întunecat, cu lună plină, ninsoare sau ploaie sunt semn de iarnă cu troiene mari.

Părintele spiritual al românilor

Cinstitul Cap al Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, a fost adus pentru prima dată în ţara noastră la Iaşi, în 1996, de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, şi în anul 2011, pe 24 octombrie, de hramul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor. De aici a fost dus şi la Sibiu, apoi la Alba Iulia.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis, în anul 1995, ca ziua de 30 noiembrie să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roşie – iar în anul 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României. Patru ani mai târziu, ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei a devenit sărbătoare bisericească naţională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din data de 14 noiembrie 2001.

În anul centenar 2018 a fost sărbătorit pentru prima dată hramul Catedralei Naţionale, închinat Sfântului Apostol Andrei. Acesta este, însă, hramul secundar al lăcaşului de cult, hramul principal fiind Înălţarea Domnului.

Ziua Sfântului Andrei marchează debutul sezonului sărbătorilor de iarnă, care vor continua cu Sfântul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie, şi se vor încheia de Bobotează, pe 6 ianuarie.