Scandalul sancțiunilor a forțat UE să-și reevalueze strategia față de China. Răspunsul diplomatic dur al Beijingului marchează un punct de răscruce în relațiile cu Bruxelles-ul

E prea devreme pentru a spune dacă acordul de investiții încheiat de UE cu China la sfârșitul lui decembrie e mort, deși în mod clar e grav rănit.

Săptămâna trecută Beijingul a sancționat europarlamentari din fiecare grup politic major drept represalii la sancțiunile UE contra a patru oficiali chinezi implicați în abuzuri împotriva drepturilor omului în Xinjiang. A făcut, practic, aproape complet imposibilă ratificarea acordului de către Parlamentul European (PE).

Însă ratificarea este oricum un proces de durată și multe se pot schimba în câteva luni, până la votul final. China ar putea bate în retragere. Dar mai degrabă europarlamentarii vor fi supuși la presiuni enorme de către capitalele naționale și interesele de afaceri pentru a aproba așa-zisul Acord Cuprinzător de Investiții (CAI) în numele îmbunătățirii accesului european la profitabilele piețe chineze.

Chiar și înainte de rafalele de sancțiuni de săptămâna trecută, acordul întâmpinase opoziție în PE din cauza absenței promisiunilor – pentru a nu mai pomeni de angajamente obligatorii – din partea Beijingului de a se conforma normelor internaționale privind munca silnică. Alții se temeau de antagonizarea administrației Biden.

Reinhard Bütikofer, europarlamentar verde german și lider al delegației PE pentru China, unul dintre cei sancționați de Beijing, a declarat că susținerea s-ar putea disipa și mai mult atunci când colegii săi vor realiza că acordul poate deturna investițiile industriale din Europa.

„CAI are probleme extrem de mari. Dar m-aș abține să spun că s-a terminat cu el. Ar putea exista tentative de revigorare a lui.”

Cu toate acestea, răspunsul Chinei la poziția UE privitoare la abuzurile din Xinjiang tot pare a fi un punct de cotitură în relațiile UE-China.

„Evenimentele de săptămâna [trecută] sunt de natură a schimba jocul”, a declarat Janka Oertel, șeful programului pentru Asia al European Council on Foreign Relations. Beijingul „nu-i privește pe europeni ca fiind detașați de atacul mai amplu la care e supus”.

China a văzut acordul de investiții ca pe o ocazie de a crea o falie între SUA și UE, spune Bütikofer. A părut „că eforturile lor de a neutraliza Europa în bătălia hegemonică cu SUA avuseseră succes”.

Sancțiunile occidentale coordonate au constituit o „mare pierdere de imagine pentru Xi Jinping”, consideră el, și explică de ce China a lovit mai întâi UE cu contra-sancțiuni și de ce a lovit-o mai puternic decât altădată. A plusat și cu un boicot al consumatorilor împotriva unor mărci occidentale, orchestrat de presa de stat, din cauza unor declarații mai vechi despre Xinjiang.

În vreme ce China pedepsea UE, SUA o ademeneau. Într-un discurs ținut la sediul NATO, secretarul american de stat Antony Blinken cu greu ar fi putut fi mai liniștitor în privința abordării Washingtonului.

„SUA nu își vor forța aliații la o alegere de tip «sau noi sau ei» în privința Chinei”, a declarat el. „Știm că aliații noștri au relații complexe cu China, care nu se vor alinia întotdeauna perfect. Dar trebuie să trecem de aceste provocări împreună.”

Schimbul de sancțiuni de săptămâna trecută a forțat totodată UE să-și reevalueze strategia cu privire la China. În 2019 blocul adoptase o abordare mai fermă. El are nevoie de politici care să se ocupe de relațiile cu țara care îi era concomitent partener, competitor și rival sistemic. Vocile critice afirmă că, până acum, UE a ignorat în mare parte cea de a treia calitate. Cancelarul german Angela Merkel refuză chiar să folosească sintagma și s-a scris că le-ar fi interzis s-o facă și subordonaților ei.

Sancțiunile UE pentru încălcări ale drepturilor omului arată că blocul nu își va pune întotdeauna pe primul plan interesele de afaceri. Dacă ar fi vrut să o facă, ar fi ignorat complet din capul locului chestiunea muncii silnice în acordul de investiții.

Dar chiar dacă China a dat asigurări că va semna convențiile Organizației Internaționale a Muncii, nu a spus și când o va face, nici nu a acceptat o foaie de parcurs obligatorie. Iar un mecanism de implementare din acord referitor la nerespectarea normelor muncii echivalează cu un bobârnac.

„Aspectul parteneriatului s-a redus semnificativ”, a declarat Oertel. „Competiția a devenit mult mai aprigă și rivalitatea e acum mai pronunțată.”

Fapt ce va deveni și mai limpede anul acesta, pe măsură ce UE va adopta o serie de măsuri unilaterale de apărare care vor facilita contraatacurile împotriva Beijingului. Printre ele se numără norme UE privind subvențiile de stat străine, măsuri contra coerciției economice, o taxă frontalieră pe carbon asupra importurilor de la codașii climatici precum și măsuri la nivel național privind munca silnică.

„Nu poți coopera ca și cum nu ar exista rivalitate”, a declarat Bütikofer. „E imposibil.”

Sursa: The Financial Times / Articol de Ben Hall / Traducere: Andrei Suba (Rador)