G4Media.ro

Să dăm înapoi capitalismului ideologia pe care i-am furat-o (Op-ed)

Să dăm înapoi capitalismului ideologia pe care i-am furat-o (Op-ed)

Trăim o perioadă în care crește inflația de analize care susțin două lucruri pentru care, la o examinare atentă, nu poți găsi dovezi în realitate: (i) că în societatea noastră în ultimele decenii ceea ce i-a condus pe decidenți a fost ideea că toate problemele pot fi rezolvate de piețe, ceea ce a vulnerabilizat societatea. Această vulnerabilizare ar fi apărut pentru că (ii) politicile economice s-au bazat pe ideologia pieței, nu pe pragmatism. Este aproape evident că astfel de afirmații au în spate o înțelegere a noțiunii de ideologie așa cum a fost ea pervertită în timp și ipoteza nerealistă, dar foarte larg acceptată, că toate ideologiile afectează negativ rațiunea și că pragmatismul este rațiunea aplicată caz cu caz, și de aceea foarte eficientă.

O analiză atentă, bazată pe esența conceptelor de ideologie și pragmatism ne duc la concluzia că în realitate lucrurile stau exact invers: (i) ideea care a prevalat în ultimul secol, cu intensificări și scăderi nu numai în timp, ci și regional, este aceea că nimic nu merge bine fără intervenția guvernelor în economie. După criza din 2008, această idee a intrat în mult mai multe capete de oameni decât înainte de criză, iar pandemia curentă a făcut ca rata de răspândire a ideii intervenției statului, mai ales pentru înfăptuirea unei justiții sociale (distributive), să se extindă și mai mult; (ii) pragmatismul a fost cel care a predominat covârșitor, nu ideologia liberală. Mai mult, ipoteza că ideologia liberală este mai proastă decât pragmatismul, pentru că slăbește rațiunea, este pur și simplu greșită, așa cum voi arăta imediat.

Afirmația că politicile s-au bazat pe ideologia liberală, nu pe pragmatism, este nu numai factual incorectă, ci și confuză. Liberalismul a fost înțeles de clasici ca „sistem de principii” (Benjamin Constant, citat de Hayek). La polul opus, în domeniul social, pragmatismul însemnă a renunța deliberat la utilizarea de principii coerente între ele în luarea deciziilor și a acționa în funcție de necesitățile momentului, fără ghidarea care vine de la principii. Eu am adus argumente foarte solide într-un articol recent pentru a demonstra că, în ultimii 30 de ani, politica fiscală din România a fost condusă fără a respecta principii, adică a fost condusă „pragmatic”, în funcție de necesitățile momentului, necesități care erau generate exact de aplicarea pragmatismului în politica fiscală (vezi articolul „Politicile macroieconomice, pandemia și disprețul față de principii”, pe opiniibnr.ro). Toate insatisfacțiile legate astăzi de salarii, de pensii, de nivelul veniturilor bugetare, de investițiile publice etc. sunt rezultatul unei politici care a fost condusă prin eliminarea principiilor din procesul decizional, adică pragmatic.

Înțelese inițial ca set de principii, ideologiile au devenit „în general la fel de nepopulare cum le-a fost  dictatorilor aspiranți ca Napoleon I și Karl Marx, cei doi oameni care au dat cuvântului sensul său derogatoriu modern. Dacă nu greșesc, acest dispreț la modă pentru ‘ideologie’ sau pentru toate principiile generale sau ‘isme’ este o atitudine a socialiștilor deziluzionați care, pentru că au fost forțați de contradicțiile inerente ale propriei lor ideologii să se debaraseze de ea, au concluzionat că toate ideologiile trebuie să fie eronate și că pentru a fi rațional cineva ar trebuie să lucreze fără vreuna. Dar a fi ghidat numai, așa cum își imaginează ei că e posibil, de scopuri particulare explicite (a se citi pragmatism–nota mea) pe care cineva le acceptă în mod conștient și a respinge toate valorile generale ale căror beneficii pentru rezultate particulare dezirabile nu pot fi demonstrate (sau a fi ghidat numai de ceea ce Max Weber numește ‘raționalitate cu scop’) este o imposibilitate. Deși, să admitem (admittedly), o ideologie este ceva ce nu poate fi ‘dovedit’ (sau demonstrat a fi adevărat), ea poate foarte bine să fie ceva a cărei largă acceptare este condiția indispensabilă pentru cele mai multe lucruri particulare pentru care ne străduim.” (Hayek, Vol. 1, pp. 57-58; sublinierea imi aparține).

Cu alte cuvinte, ceea ce spune Hayek este că ideologiile constituite ca set de principii sunt indispensabile omului. Nu numai că nu e o contradicție între rațiune și o ideologie ce reflectă un sistem de principii, dar rațiunea utilizată pentru a atinge scopuri particulare are nevoie de setul de principii ce alcătuiește ideologia pentru a se ghida. Fără acest ghidaj venit de la valorile fundamentale, măsurile pragmatice pot încălca valori larg acceptate.

Ce înseamnă, în concluzie, ideea promovată de diverși economiști sau decidenți că de acum încolo trebuie să ne bazăm mai mult pe pragmatism? Înseamnă în primul rând sufocarea liberalismului. Procesul a început după 2008 prin cvasi evaporarea dezbaterilor despre virtuțile lui.

În al doilea rând înseamnă că se va continua cu pragmatismul, încă și mai mult și mai agresiv decât până acum. Majoritățile din parlamente vor avea această abordare și vor susține acest proces. Ne vom muta tot mai mult către o democrație cu o componentă tot mai firavă de liberalism.

Dar dacă pragmatismul a fost cel care a condus la o serie de nemulțumiri profunde, cum ar putea el să le elimine? Desigur, nu le va elimina, ci doar le va accentua. Sărăcia nu se va reduce, ci va crește.  Extremismul nu se va reduce, ci va înflori. Raționalismul pragmatic ce a ghidat acțiunile începând cu mai mult de un secol în urmă a contribuit la adâncirea inegalităților pentru a căror reducere sau chiar eradicare foarte mulți vor să apeleze la pregmatism.

Promovarea pragmatismului nu duce spre ținte dorite. Drumul pe care îl determină pragmatismul este incontrolabil și, cel mai adesea, ne slăbește, nu ne întărește puterea de a ne influența soarta. Pragmatismul este o cauză de fond a ceea ce se întâmplă acum în lume și nu ne place. Cei care vor să rezolve cu pragmatism problemele generate de acesta înseamnă că au înțeles greșit proverbul românesc „cui pe cui se scoate”.

Capitalismul are din naștere nevoie de sistemul de principii care se numește „ideologia liberală”. Pragmatismul este străin în natură capitalismului. Democrația combinată cu liberalismul pot produce rezutate excepțional de bune. Lucrurile se strică atunci când democrația se combină cu pragmatismul.

Sursa Foto: Inquam Photos/ Autor: George Călin

Lucian Croitoru este consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

24 comentarii

  1. României îi lipsește ideologul Vlad Tepes.

  2. Este ingrozitor de plictisitor acest Lucian Croitoru, daca nu ar plati, nu i-ar publica nimeni submediocritatile

    • Atat a putut iesi din putul gandirii TALE? Te rog sa ne uimesti pe toti cu ceva asemanator sau mai bun decat ceea ce a produs autorul articolului…

    • Pai sugerati-i sa puna si poze, ca sa fie mai putin plictisitor pentru dumneavoastra.

  3. Va recomand Thomas Sowell

  4. Pragmatismul s-a combinat cu liberalismul și a rezultat neomarxismul sau capitalismul socialist pe model rus, cu oligarhi și tătuc, prietene, democrației naționale nu i-ar fi plăcut rezultatele așa că pragmato-liberalii au abolit națiunea fără să-i abolească guvernul (în care stăteau bine mersi) și din pragmatism au importat votaci mokaciști pe care i-a cadorisit și au decretat sus și tare că diversitatea(cuvânt tâmp folosit)obținută în urma importului e legitimă și putere.Că e legitimă,nuprea cred dar putere este însă numai pentru guvernanții care o folosesc că măciucă electorală.Cu alte cuvinte, când teoria nu coincide cu realitatea, schimbăm realitatea.Practic, nu?Curat liberal.

  5. Problema cu ideologia este ca, pe termen lung, tinde sa anihileze gandirea critica. Facem lucruri pentru ca asa ne este spus, nu pentru ca e bine sa le facem. Fascismul, comunismul sunt doar doua exemple puternice de ce ideologia e rea. Dar putem vedea chiar si in cazul USA de azi cum ideologia (intr-o forma diluata) poate (vezi mortalitatea infantila, costurile medicale, etc.)

    Ideologia poate functiona drept o anti-etica

    • @LT, foarte bine punctat. 🙂

    • Ideologia ca set de principii nu ar permite anihilarea rațiunii, ci doar i-ar arăta unde este contradictorie din perspectiva principiilor, stimulând-o și ghidând-o, cum văd că îi place domnului Croitoru să spună. Sunt de acord cu el.

  6. Pragmatismul versus liberalismul . Teoriile sunt ok , practica ne omoara . Nu putem sa facem un paralelism- teoretic – intre toate tarile ce se autodenumesc democratii . Nu suntem cu totii in acelasi moment al dezvoltarii economice , politice si teoretice si nici in acelasi moment al intelegerii la nivel de inteligenta colectiva . Romania este inca un stat autonumit democratic, dar in fapt ea este o struto- camila ideologica .Reminiscente din trecutul imediat se lupta inca in interiorul fiecaruia dintre noi si ele incearca sa se impuna , in modalitatea noastra de intelegere , afirmind propriul adevar . Cu totii incercam sa coabitam cu noile forme democratice exprimate politic si economic . Atita timp cit partea de liberalism este transformata politic in -asociatii politice – mai degraba bazate pe sentimentalisme de ginta , decit pe concepte filofice , Romania nu are cum sa evadeze de una singura spre capitalismul liberal . Ultimii ani ne-au aratat in clar cum politica romaneasca se rupe si se reaseaza apoi ,nu punind in fata tuturor lucrurilor interesul general ci mai degraba intersul de grup .Doar o reglementare clara (in viitorul imediat ) ce ar contine modificari juridice de amploare ,pe mai toate palierele principale ale politicii si economicului din tara mai poate aduce speranta democratizarii . In fapt presedintele tarii mai are la dispozitie aproximativ 4 ani spre a incerca o astfel de modificare juridico – ideologica ,realizata si cu ajutorul Uniunii Europene si cu ajutorul generatiilor ce vin din urma .

  7. „Liberalismul” lui Croitoru’ inseamna ca pestele din Norvegia sa mearga la feliat in China si sa se intoarca in Norvegia ca sa fie vandut … O totala risipa de resurse/energie * toate consecintele(poluare). Nu merge frate in lumea asta sa faca toti de capul lor, tocmai pt. ca in general suntem niste animale irationale, luam decizii gresite si anti ‘long term vision’, lucru care a adus lumea in punctul in care e si nu e deloc ok. (Domnu’ , sper ca de data asta nu-mi mai deletati comentariul … Asa ar fi finut. (N-am zis nimic de blockchain si de cryptovalute … + ca in termen lung bancile vor fi inutile si vor trebui sa dispara, tocmai pt. lipsa crasa de fairplay si profiturile obraznice, exorbitante, + jupuirea pielii oamenilor, dupa ce s-a jonglat la Bursa cu viitorul lor …

    Economia actuala este o mare Obraznicie si doar unul cu soricul gros nu ar fi de acord cu asta. E nevoie de plase de siguranta, cum am recomandat deja in articolul cu casele(daca scade piata imobiliara, sa scada si datoria celor care si-au luat credit direct proportional). Pai cine-i de vina ? Hai ca nu moare nimeni de foame daca ne mai pasa si de oameni, Dl. Croitoru.

    Salutari Fratilor.

    • * In Retelistica exista un model numit ” Open Shortest Path First”, ar trebui aplicat si in Economie pt. eficientizarea propagarii resurselor. Bine, incurca putin afacerile ” Mainii Invizibile Smithiene „(care in realitate nu exista/ daca n-ar interveni guvernele protectionistic s-ar alege praful/ China ar suprasatura toate pietele), dar trebuie gandita pt. ca altfel se alege praful, tinand cont si de schimbarile climatice tot mai agresive …

      Nu vorbesc neaparat de o ‘self-suficient economy’ dar macar sa maximizam productia pt. ce se poate face la noi si sa saturam piata cu produsele noastre. Inseamna TVA care se intoarce la Buget si multe, multe alte beneficii, nu trebuie sa va invat eu economie.

  8. Ii recomand Dl.-ui Croitoru https://www.amazon.com/Bad-Samaritans-Secret-History-Capitalism/dp/1596915986 oricat de mult ar ura-o, in caz ca mai mult ca sigur stie de ea, dar nu numai. Si voua … Dragi Compatrioti. Despre asta vorbeste si ‘mafalda’ mai sus …

    • Prin ce ați spus în comentarii sunteți, din perspectiva lui Lucian Croitoru un raționalist-constructivist pur sânge. exact asta critică omul, acest tip de raționalism: crezi că nimic din ce nu e construit de om pentru societate nu e bun. Hmmm!

    • Nu stiu cum drq. ai ajuns la concluzia asta … Ai sarit Marele Canion si ti-ai frant creierul …

  9. Filosoful BNR-ului! Sper ca nu pentru asta e plătit Croitoru de BNR! Dar nu mă mai miră nimic, în BNR sunt oameni din toate profesiile…
    Totusi, Croitoru este mare economist teoretician!

  10. Cum vad eu: intuitia (si avertismentul) lui Croitorul sunt corecte, dar termenii sunt alandala (sau harcea-parcea) – si un bun exemplu de confuzie mentala in care ajung cei fara educatie stiintifica dar motivati (si uneori pe buna dreptate, ca in cazul de fata) sa duca pana la capat incercarea de exprimare a intuitiei initiale.
    Deci,
    1. As sublinia si eu ideea lui Croitoru ca avem nevoie de principii – si cu atat mai mult in deciziile care au implicatii pe termen lung, din motive evidente pentru orice om cu capul pe umeri.
    2. Legat de termeni: nu, ideologie inseamna un set de idei fixe (adica nebunie). Deci nu avem nevoie de ideologie. Dar eu nu inteleg de ce se tot face confuzia intre „un set de principii” si „ideologie”. Din pacate si Croitoru face aceasta confuzie – cred ca tocmai pentru ca nu are gandire stiintifica. Cei care nu au gandire stiintfica sfarsesc intotdeauna prin a-si incalci singuri mintea. Principala idee a lui Hayek este urmatoarea, spus dintr-o suflare: economia inseamna alocarea eficienta a resurselor (scopul fiind cresterea bunastarii unei comunitati)), iar aceasta necesita cunoastere (knowledge), iar cum cunoasterea nu are cum – prin natura ei – sa fie centralizata, si din contra, este distribuita intre actori locali, sistemele economice centralizate sunt inerent disfunctionale iar cel mai bun sistem (de alocare a resurselor) este cel bazat pe interactiunea neingradita intre actori, deci piata si regulile necesare ei si scopului schimburilor (adica cresterea bunastarii unei comunitati). Deci nu ce spune Croitoru cu ideologie si nu stiu ce.

    • Chiar Hayek s-a referit la ideologie: „în general la fel de nepopulare cum le-a fost dictatorilor aspiranți ca Napoleon I și Karl Marx, cei doi oameni care au dat cuvântului sensul său derogatoriu modern. Dacă nu greșesc, acest dispreț la modă pentru ‘ideologie’ sau pentru toate principiile generale sau ‘isme’ este o atitudine a socialiștilor deziluzionați care, pentru că au fost forțați de contradicțiile inerente ale propriei lor ideologii să se debaraseze de ea, au concluzionat că toate ideologiile trebuie să fie eronate și că pentru a fi rațional cineva ar trebuie să lucreze fără vreuna. Dar a fi ghidat numai, așa cum își imaginează ei că e posibil, de scopuri particulare explicite (a se citi pragmatism–nota mea) pe care cineva le acceptă în mod conștient și a respinge toate valorile generale ale căror beneficii pentru rezultate particulare dezirabile nu pot fi demonstrate (sau a fi ghidat numai de ceea ce Max Weber numește ‘raționalitate cu scop’) este o imposibilitate. Deși, să admitem (admittedly), o ideologie este ceva ce nu poate fi ‘dovedit’ (sau demonstrat a fi adevărat), ea poate foarte bine să fie ceva a cărei largă acceptare este condiția indispensabilă pentru cele mai multe lucruri particulare pentru care ne străduim.”

    • prima parte a raționamentului referitor la cunoaștere e corectă. concluzia ta că ideologia este o nebunie e greșită, dacă liberalismul este „the system of principles”

    • Tu nu ai citit citatul din Hayek? „în general la fel de nepopulare cum le-a fost dictatorilor aspiranți ca Napoleon I și Karl Marx, cei doi oameni care au dat cuvântului sensul său derogatoriu modern. Dacă nu greșesc, acest dispreț la modă pentru ‘ideologie’ sau pentru toate principiile generale sau ‘isme’ este o atitudine a socialiștilor deziluzionați care, pentru că au fost forțați de contradicțiile inerente ale propriei lor ideologii să se debaraseze de ea, au concluzionat că toate ideologiile trebuie să fie eronate și că pentru a fi rațional cineva ar trebuie să lucreze fără vreuna. Dar a fi ghidat numai, așa cum își imaginează ei că e posibil, de scopuri particulare explicite (a se citi pragmatism–nota mea) pe care cineva le acceptă în mod conștient și a respinge toate valorile generale ale căror beneficii pentru rezultate particulare dezirabile nu pot fi demonstrate (sau a fi ghidat numai de ceea ce Max Weber numește ‘raționalitate cu scop’) este o imposibilitate. Deși, să admitem (admittedly), o ideologie este ceva ce nu poate fi ‘dovedit’ (sau demonstrat a fi adevărat), ea poate foarte bine să fie ceva a cărei largă acceptare este condiția indispensabilă pentru cele mai multe lucruri particulare pentru care ne străduim.”

  11. citatul dat de Croitoru din Hayek este pentru a arăta că ideologia este indispensabilă:

    „în general la fel de nepopulare cum le-a fost dictatorilor aspiranți ca Napoleon I și Karl Marx, cei doi oameni care au dat cuvântului sensul său derogatoriu modern. Dacă nu greșesc, acest dispreț la modă pentru ‘ideologie’ sau pentru toate principiile generale sau ‘isme’ este o atitudine a socialiștilor deziluzionați care, pentru că au fost forțați de contradicțiile inerente ale propriei lor ideologii să se debaraseze de ea, au concluzionat că toate ideologiile trebuie să fie eronate și că pentru a fi rațional cineva ar trebuie să lucreze fără vreuna. Dar a fi ghidat numai, așa cum își imaginează ei că e posibil, de scopuri particulare explicite (a se citi pragmatism–nota mea) pe care cineva le acceptă în mod conștient și a respinge toate valorile generale ale căror beneficii pentru rezultate particulare dezirabile nu pot fi demonstrate (sau a fi ghidat numai de ceea ce Max Weber numește ‘raționalitate cu scop’) este o imposibilitate. Deși, să admitem (admittedly), o ideologie este ceva ce nu poate fi ‘dovedit’ (sau demonstrat a fi adevărat), ea poate foarte bine să fie ceva a cărei largă acceptare este condiția indispensabilă pentru cele mai multe lucruri particulare pentru care ne străduim.”

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.