„Rudele trebuie să-și ia rămas bun”: Mărturiile celor care strâng cadavrele soldaților ucraineni de la morgă/ ”Când le deschid documentele și văd data nașterii, îmi curg lacrimile/ Unii au fețele smulse” (reportaj Sky News)

Echipa On The Shield din cadrul armatei ucrainene are sarcina de a duce cadavrele din morgile din apropierea liniei de front înapoi la familiile lor, arată un reportaj news.sky.com. Deborah Haynes, editorul de securitate și apărare de la Sky, l-a însoțit pe unul dintre sergenții acestei echipe într-o zi plină.

Unitatea „On The Shield” face parte din forțele armate ucrainene și a fost creată pentru a-și duce acasă cu demnitate soldații căzuți la datorie.

Confruntarea cu moartea este cea mai cruntă realitate a războiului – un lucru pe care puțini îl înțeleg mai bine decât Taras.

Sergentul face parte dintr-o unitate însărcinată cu colectarea cadavrelor soldaților ucraineni uciși în luptă de la morgile din apropierea liniei frontului și predarea lor familiilor.

„Încerc să îi întorc acasă pe luptătorii noștri căzuți la datorie cât mai repede posibil”, a declarat Taras, în vârstă de 44 de ani, pentru Sky News, în timp ce conducea camionul său prin orașul Kramatorsk din estul Ucrainei.

„Rudele lor trebuie să își ia rămas bun și să îi îngroape așa cum trebuie. Așadar, aceasta este misiunea mea”.

Este un ciclu neîncetat pentru el și pentru restul echipei On The Shield, în timp ce Ucraina se luptă val după val cu atacurile rusești de-a lungul liniei de front din regiunile Donețk și Luhansk.

Rusia a comis „crime împotriva umanității” – urmăriți cele mai recente actualizări privind războiul

Autoritățile ucrainene nu au făcut publice cifrele privind morții lor de război, dar oficialii occidentali au estimat numărul celor uciși și răniți la peste 100.000 de la momentul în care președintele rus Vladimir Putin a lansat invazia sa la scară largă, la 24 februarie 2022. Bilanțul rusesc este chiar mai mare, Statele Unite afirmând cel mai recent că numai numărul morților se ridică la aproximativ 188.000.

Doar o dimineață petrecută cu Taras a oferit o idee despre amploarea pierderii Ucrainei.

El a adunat cadavrele a 22 de soldați numai din două morgi.

Taras a spus că a vedea la fața locului prețul pe care îl plătește țara sa poate deveni prea greu de suportat.

„Uneori nu pot dormi din cauza băieților și fetelor tinere”, a spus el.

„Uneori plâng – ca orice persoană normală. Uneori, când mă întorc la baza noastră, stau întins acolo și mă gândesc și plâng.”

Cu toate acestea, el își face o față curajoasă atunci când îi salută pe ceilalți membri ai echipei Shield – parte a forțelor armate ucrainene – precum și pe lucrătorii de la morgă și pe medicii care îi recuperează pe cei căzuți de pe câmpul de luptă și îi transportă la instalațiile de păstrare a cadavrelor din prima linie.

Aceștia fac schimb de salutări și se îmbrățișează.

Întrebat cum reușește să-și păstreze zâmbetul atunci când are de-a face cu moartea în fiecare zi, Taras a spus: „Este greu, dar încercăm să găsim un moment pentru a zâmbi. Sun acasă, vorbesc cu soția mea, cu copiii mei, cu părinții, cu frații mei. După aceea, inima mi se încălzește și vreau să zâmbesc”.

La prima morgă pe care am vizitat-o împreună cu Taras în Kramatorsk, patru cadavre așteptau, fiecare într-un sac de plastic alb pentru cadavre, cu numele și data nașterii fiecăruia dintre cei decedați scrise cu marker, acolo unde erau cunoscute.

Scopul organizației „On The Shield” este de a înapoia morții militari cu demnitate celor dragi.

Împreună cu oficialii de la morgă, primii doi saci cu cadavre au fost transportați cu grijă în față și descheiați.

Fața unuia dintre soldați fusese parțial smulsă. Un oficial de la morgă a declarat că rănile fuseseră cel mai probabil provocate de un obuz de artilerie.

Cel de-al doilea soldat nu prezenta niciun semn evident de rănire. Părea să fie într-un fel de somn înghețat. Același oficial de la morgă a spus că fusese ucis de unda de suflu a unei explozii. Ambii bărbați au murit în timp ce se apărau de atacurile rusești în jurul zonei satului Bilohorivka din Lugansk, unde au loc lupte crâncene.

Taras s-a aplecat pe rând asupra cadavrelor și a făcut o fotografie ca parte a traseului probelor.

De asemenea, sunt verificate actele de identitate, cum ar fi pașapoartele și cărțile de identitate.

Sacii au fost apoi încheiați și transferați în spatele camionului său. Apoi au fost scoși următorii doi saci pentru cadavre.

Data de pe unul dintre acești saci – 8 februarie 1996 – a arătat că soldatul pe care îl conținea ar fi sărbătorit 27 de ani. El a fost găsit cu un steag militar de la unitatea sa de brigadă de asalt aerian. Steagul a fost împăturit frumos, pus într-o pungă de plastic și așezat pe trunchiul său înainte ca sacul pentru cadavre să fie închis la loc.

Un medic care i-a adus pe soldații morți înapoi de pe câmpul de luptă, a declarat că este clar că o nouă ofensivă rusă a început deja.

„Se simte, pentru că linia frontului nu este departe de aici. Acest lucru se aude”, a spus el.

Întrebat dacă observă o creștere simultană a numărului de soldați morți care sunt colectați, el a spus: „Nu este atât de relevant, deoarece nu putem să îi recuperăm întotdeauna de pe câmpul de luptă pentru că agresorul face orice [pentru a ne opri]…

„Aceste cadavre aduse aici nu dezvăluie adevărata situație. Noi aducem doar cadavrele pe care le putem scoate. Putem să scoatem unele, dar nu pe toate”.

Cu patru cadavre în spatele camionului său, Taras s-a deplasat la o a doua morgă din orașul Sloviansk, aflat în apropiere. Acolo, 15 cadavre așteptau deja să fie ridicate, multe dintre ele în saci de plastic negri și nu albi. Alte patru au sosit apoi în două ambulanțe militare.

Cel care a colectat cadavrele și alți lucrători au procesat metodic majoritatea morților, cu ajutorul unei tinere pe nume Margo, care supraveghea morga.

Ea a spus că numărul soldaților căzuți la datorie care trec pe acolo variază în funcție de zi. Cel mai mare număr într-o perioadă de 24 de ore a fost de 43.

„Mă afectează, puternic”, a spus ea, stând la un mic birou improvizat, unde semnează actele pentru fiecare cadavru.

„Când iau documentele și le deschid și văd data nașterii, îmi curg lacrimile. Îmi este greu să-mi păstrez calmul. Este foarte greu”.

La această morgă se afla un paramedic militar, Lina, după ce ajutase la recuperarea unora dintre cei căzuți pe front. Ea se grăbea să se întoarcă la unitatea ei.

„În direcția noastră, este destul de tensionat”, a spus ea. „Băieții mei mor chiar în acest moment și au nevoie de ajutorul meu”.

Lina s-a repezit la un vehicul care o aștepta și a plecat.

Pentru Taras, următoarea oprire a fost orașul Dnipro, mult mai mare, la aproximativ patru ore de mers cu mașina spre nord. Alți doi șoferi de la On The Shield, care operau în alte părți ale liniei de front din est, adunaseră și ei cadavre în acea dimineață și se îndreptau în aceeași direcție.

Cadavrele sunt transportate la morga principală din Dnipro sau la alte două morgi din vecinătate, unde armata a stabilit camioane frigorifice mari, pentru a putea face față volumului de morți care se rotește prin ele.

Experții criminaliști din aceste unități examinează fiecare cadavru pentru a determina cauza morții. În cele din urmă, un alt membru al unității Shield transferă fiecare soldat căzut la datorie către familiile respective prin intermediul centrelor de recrutare din zona locală, oriunde în țară.

„Cei mai buni oameni mor pentru acest război”, a spus el, vorbind într-o engleză bună, stând în fața morgii din Sloviansk.

„Noi ne protejăm țara – asta este evident – dar nu avem la fel de multe trupe ca Rusia. Prin urmare, cel mai important este să trecem la victorie cât mai repede posibil”.