România sub anestezie generală. Banii de la PSD și PNL distrug accelerat libertatea de exprimare

Trei reporteri la conferință de presă pe subiectul licitației câștigate de prietenul președintelui Iohannis. Patru reporteri la un protest al personalităților contra ministrului care apără plagiatorii. Opoziția e aproape complet ignorată de presa mainstream. Zeci de subiecte grele pur și simplu nu există pe agenda marilor trusturi: legea avertizoarului de integritate, legile securității, legile justiției, legile educației, licitația BMW-Michael Schmidt. Aproape toată presa mainstream e anesteziată de zecile de milioane de euro care vin de la PSD și PNL pentru a cumpăra liniștea coaliției și a președintelui Iohannis.

• România nu a experimentat niciodată în ultimele trei decenii o asemenea sufocare. Interese politice în presă au existat întotdeauna, dar realitatea era mereu relatată de una dintre tabere. Acum, cu excepția B1 TV, televiziunile de știri s-au transformat în organe de propagandă a căror principală menire e să ascundă știrile cu potențial negativ pentru președintele Klaus Iohannis,  pentru premierul Nicolae Ciucă sau liderul PSD Marcel Ciolacu. O situație similară și la televiziunile generaliste, care întorc capul de la marile teme de societate.

Cine are răbdare să urmărească Antena 3, Digi 24, Realitatea TV și România TV se va trezi, la propriu, într-o lume paralelă. Singurele subiecte sunt fie externe, fie fapt divers local, fie ipocrite indignări pe teme sociale care au zero potențial distructiv pentru coaliția moșită de Iohannis. Presa mainstream, anesteziată de banii partidelor, descrie o lume aproape ideală, în care premierul, președintele și miniștrii iau doar decizii pozitive, măsuri corecte și, în general, nu au nici o problemă. La Antena 3, noua schimbare de identitate cu CNN nu putea veni într-un moment mai prost: CNN-ul românesc arată tot mai mult a Scânteia, unde odele și triumfalismele au evacuat complet din peisaj jurnalismul de calitate.

• Acuzațiile despre plagiatul premierului Ciucă, despre modul în care a fost dirijat și închis dosarul său în justiție către un judecător apropiat de PNL, cazul de plagiat al ministrului Educației Sorin Cîmpeanu nu există în presa mainstream.
• Anti-reforma din Justiție nu are spațiu de emisie, la fel ca și legea avertizorului de integritate.
• Scandaloasa licitație cu 600 de BMW-uri pentru poliție, câștigată de prietenul președintelui Klaus Iohannis, nu e subiect.
• Legile siguranței naționale, care ar fi reînviat practicile Securității comuniste sunt fie ignorate, fie tratate în cheie minoră.
• Legile croite pentru mafiile din Educație – evacuate complet din sumarul unei mari părți a presei.

Investigațiile realizate de peste un an de Cristian Andrei la Europa Liberă, cea făcută de Recorder și articolele publicate de G4Media despre finanțarea partidelor arată o corupere totală, fără rest, a unei mari părți a presei. E vorba de zeci de milioane de euro care ajung de la bugetul general, via partide, la marile trusturi de presă. Acești bani cumpără tăcerea și bunăvoința presei. Pe scurt, banii se transformă în autocenzură totală, fără rest.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Autocenzura pe bani mulți e, de fapt, o formă de prostituție profesională. Cunosc mulți reporteri de teren rușinați de conduita pe care șefii lor le-o impun. Unii au reușit să scape cumva din universul concentraționar în care se află și își spală conștiința, alții rămân prizonieri din diferite motive. Ei recunosc mecanismul infernal prin care presa devine propagandă: partidele plătesc bani grei, patronii media cer șefilor să elimine de pe agendă anumite subiecte, șefii le transmit mai departe reporterilor și redactorilor.

Așa ajungem în situații absurde, kafkiene, precum cea de luni. Opt șefi din Poliția Română, în frunte cu directorul și adjunctul său, au ieșit cu explicații despre afacerea BMW într-o conferință de presă, la cererea președintelui Klaus Iohannis. Subiectul licitației, amorsat de un sindicat din poliție, este de maxim interes public. Ingredientele sale sunt clare: aproape 100 de milioane de lei din bani publici, o licitație suspectă, un câștigător care e prieten cu președintele Klaus Iohannis.

Ce ar trebui mai mult pentru ca Antena 3, noul CNN de România, să se apuce de treabă? Ei bine, la conferința kafkiană am fost 3 reporteri și 8 poliști de top. Reporteri de la câteva televiziuni și site-uri plătite de PNL au primit ordine din redacție să nu meargă la conferință. Pentru aceste organe de presă, subiectul nu trebuie să existe.

Știm că pe președintele Iohannis îl deranjează enorm subiectul licitației câștigate de bunul său prieten. E cel mai mare scandal al mandatelor sale. E scandalul care are potențialul de a-i deraia candidatura pentru un post la NATO ori în instituțiile UE. E piatra de moară pe care o va duce legată de gât tot restul carierei lui politice. Și atunci presa plătită direct de PNL pur și simplu îngroapă subiectul, ignoră tema, boicotează opoziția (mai cu seamă USR) care vorbește despre suspiciunile licitației. (Ca o scurtă paranteză, ați observat că guralivii și populiștii de la AUR nu au suflat nici un cuvânt despre afacerea BMW?)

Situația din mass-media e critică. Banii partidelor au cumpărat zeci de redacții și au frânt mii de conștiințe profesionale. Societatea, cetățenii, votanții nu mai primesc fluxul atât de necesar de informații critice pe baza cărora să își formeze opiniile și să ia deciziile de vot. Păstrând proporțiile, ce se întâmplă acum în România urmează tendința din Ungaria și Rusia, două societăți care nu mai pot fi numite democrații.

Situația a început să fie cunoscută și în afara României.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a cerut oficial, într-un raport public adoptat la 15 septembrie, ca România să desecretizeze contractele uriașe ale partidelor cu presa.

În iulie, raportul Comisiei Europene privind respectarea statului de drept în UE a inclus presa din România în cea mai mare categorie de risc privind libertatea de exprimare. Pentru prima dată, Media Pluralism Monitor a introdus un clasament general al statelor membre grupate în cinci niveluri de risc, în care Bulgaria, Grecia, Ungaria, Malta, Polonia, România și Slovenia sunt considerate țări cu risc ridicat, potrivit raportului citat.

Nu doar autocenzura pe bani funcționează în presă. Când nu pot cumpăra conștiințele, cei vizați de investigații trec la filaje, amenințări, operațiuni de compromitere, atacuri informatice sau chiar corecții fizice, ca în cazul ziariștilor și activiștilor de mediu bătuți măr. Nu mai departe de acum două săptămâni, G4Media.ro a fost ținta unui atac informatic fără precedent, extrem de complex și laborios. Dosarele deschise de autorități după filajele ori amenințările la adresa ziariștilor zac nelucrate cu anii, dovedind lipsa de interes pentru elucidarea chestiunilor.

Distorsiunea pieței media are efecte dramatice asupra democrației. Între ziariști și public funcționează un pact simplu: ziariștii stau cu ochii pe Putere și scriu despre abuzurile și erorile Puterii. Când ziariștii abdică de la misiunea lor primordială și nu mai scriu critic despre Putere, ei își mint și manipulează publicul. Nu mai sunt ziariști, ci propagandiști sadea, cu nimic diferiți de clovnii pro-Kremlin precum Vladimir Soloviov ori Margarita Simonian. Ei mint prin omisiune și privează societatea de sângele ei – informația relevantă pe baza căreia cetățenii decid la vot.

Care e ieșirea din această situație ingrată? E nevoie de mai mulți factori. În primul rând, profesioniștii din presă trebuie să lupte în interiorul redacțiilor pentru dreptul lor de a face presă. Apoi, presiunea externă – fie și prin mecanismul statului de drept – trebuie să crească. Apoi modificarea legislației pentru a opri șuvoiul de bani publici pompați în presa în afara campaniilor electorale.

Apoi votul. Să ne imaginăm că această clasă politică se poate reforma de bunăvoie e o utopie. Exact această clasă politică, în frunte cu un președinte tot mai părăsit de reflexele democratice, a inventat acest mecanism de cenzură aproape perfect și infernal.

Liniștea este moartea democrației.