Revolta Iranului și stupefacția morală a tineretului occidental – editorial The Spectator

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Editorial al publicației The Spectator, via Rador: Începe să-mi pară rău de progresiștii care tac mâlc în privința revoluției din Iran. Disprețul meu pentru ei începe să se transforme în milă. Imaginați-vă cum e să privești femeile aruncându-și voalurile islamice într-o magnifică sfidare a clericilor haini care stăpânesc asupra lor – și să nu simți nimic. Imaginați-vă cum e să-i vezi pe tinerii curajoși umplând străzile pentru a-i înfrunta pe tiranii care-i oprimă – iar tu să-ți întorci pur și simplu privirea.

Imaginați-vă cum e să-l vezi pe tânărul care a escaladat în weekend pereții ambasadei iraniene din Londra pentru a smulge de pe catarg drapelul unui regim crud, iar tu să spui: „Ei da, e complicat”. Imaginați-vă cât de golit de omenie trebuie să fii, cât de lipsit de fundamentele moralității, pentru a fi martor la una dintre cele mai cutezătoare ridicări pentru libertate din vremurile moderne, iar tu să te întorci cu spatele.

Tăcerea rușinoasă și deplină cu care progresiștii reacționează la splendida revoltă a Iranului denotă mai mult decât lașitate – denotă o patologie. Acești oameni sunt într-atât de profund rătăciți în labirintul relativismului moral încât nu-și pot călca pe inimă pentru a critica un regim musulman. Au creierul într-atât de contorsionat de „intersecționalism” încât priveliștea unor tinere aruncându-și voalul islamic în focurile care ard pe străzi e mai probabil să-i deruteze decât să-i entuziasmeze. „Să fie vorba de hijabo-fobie?”, se întreabă ei.

Sunt într-atât de îmbătați de anti-occidentalism încât prima socoteală pe care și-o fac în cap când văd o revoltă populară e: „Oare va fi de rău sau de bine pentru America?” Temându-se că prăbușirea Republicii Islamice îi va servi Americii, se delimitează de luptătorii pentru libertate care au umplut străzile hotărâți să provoace colapsul regimului. A lovi în Vestul colonialist, privilegiat, de rasă albă e incomparabil mai important pentru acești zevzeci supra-educați decât eliberarea iranienilor din jugul dictaturii islamiste.

Extraordinara virtute de care dă dovadă tineretul din Iran a expus deruta morală a tineretului din Occident. Inoculată cu ideea falsă, crudă, cum că „Toate culturile sunt în mod egal valide”, această generație nouă e lăsată cu gura căscată de revolta dârză a unor străini contra unui guvern islamic. Ei nu știu ce ar trebui să spună, ba încă nici ce ar trebui să gândească. Solidaritate nu poate reuși să prindă rădăcină în solul pângărit de cultul relativismului.

Precauția morală a progresiștilor în timp ce tinerii Iranului luptă pentru viața lor demonstrează acum în ce măsură a putut să corupă ideologia corectitudinii politice. Cum altfel poate fi explicat faptul că suntem martori la una dintre cele mai importante revolte feministe din istorie, dar cu toate acestea multe feministe rămân tăcute? Feministe care consideră că dacă li se adresează cineva cu „iubito” e o infracțiune patriarhală nu au nimic de spus despre revolta uluitor de cutezătoare a unor femei contra zdrobirii barbare a drepturilor lor de către niște bigoți religioși.

Cât despre stânga occidentală: ea visează la revoluție pentru ca acum să dea din colț în colț în fața revoluției iraniene. S-au auto-amăgit să gândească că Republica Islamică reprezintă o contragreutate excelentă pentru Vest, pentru capitalism și, firește, pentru statul evreu pe care-l urăsc cu o atât de stranie pasiune. După ce și-au pierdut credința în clasa muncitoare din propriile țări, ei au încheiat pactul cu diavolul islamului radical, visând că acesta ar putea fi capabil să aplice lovitura de grație „hegemoniei occidentale”. Ei se tem instinctiv de colapsul teocrației iraniene.

Dar la un moment dat își vor regreta indecizia. Fiindcă revolta Iranului e un eveniment de relevanță mondială și de proporții extraordinare. Dacă regimul se va prăbuși – iar aceia dintre noi care ne mai aflăm încă în posesia facultăților noastre morale sperăm sincer că va cădea – se va dovedi a fi cel mai important eveniment al secolului 21, cel puțin de până acum. Va produce efecte mult dincolo de granițele Iranului, transformând radical Orientul Mijlociu și lumea însăși. Chiar vreți ca răspunsul vostru să fie „Postam împotrivă pe rețelele sociale” atunci când nepoții vă vor întreba ce făceați în cursul marii revolte iraniene din 2026?

Totul se va schimba dacă clasa ayatolahilor se va prăbuși. Hamas și Hezbollah, deja făcute ferfeniță de rezistența Israelului contra regimului lor terorist, vor rămâne fără resurse. Israelul va respira și el mai liber. Aripile Rusiei vor fi fost retezate odată ce aliatul ei crucial din Orientul Mijlociu își va da obștescul sfârșit, chiar de mâna acelui popor pe care-l oprima. Iar acea Rusie cumințită va fi spre beneficiul tuturor europenilor, și nu în ultimul rând al ucrainenilor care suferă de atât amar de timp.

Vestul în general va deveni și el un pic mai liber. Liber de terorismul exportat de regimul iranian și liber de exploatarea de către acesta a moscheilor și asociațiilor caritabile pentru a-și disemina credința ostilă în societățile noastre. Numeroase comploturi teroriste ale Hamasului au fost dejucate în Europa în 2025: evreii de pe acest continent cât și cei din Orientul Apropiat vor fi mai în siguranță cu regimul iranian prăbușit. Proiectul global al islamismului, cu ideologiile lui aferente ale anti-occidentalismului, anti-feminismului și antisemitismului va fi zdruncinat prin colapsul Republicii Islamice.

Cauza Iranului este și cauza omenirii. Acele suflete curajoase luptă în primul și în primul rând pentru ele însele, cum ar și trebui să o facă. După 47 de ani în miasma medievală a regimului islamist iranienii merită să vadă lumina libertății. Însă revolta lor, vitejia lor, dorința lor neclintită de a fi liberi reprezintă concomitent și un dar pentru întreaga lume. O înfrângere memorabilă a forțelor islamismului, de către femei care-și lasă liber părul în vânt alături de bărbați care-și doresc dreptul de a gândi pe cont propriu, e exact lucrul de care omenirea are nevoie în acest moment.

Articol de Brendan O’Neill / Traducere: Andrei Suba