Retailerii de haine din SUA amână comenzile şi îngheaţă angajările în contextul majorării tarifelor

Retailerii de haine şi accesorii din SUA au început să amâne comenzile şi să îngheţe angajările înainte de majorarea tarifelor, care va intra în vigoare miercuri, pentru produsele importate din Vietnam şi China, transmite Reuters, preluată de Agerpres.

Aceste companii se confruntă cu o alegere imposibilă: să acopere costul tarifelor prin majorarea preţurilor cu aproape 40%, ceea ce riscă să afecteze vânzările, sau să absoarbă ele costurile suplimentare şi să reducă şi mai mult marjele de profit şi aşa diminuate.

Spre deosebire de marii rivali, mici vânzători de haine şi încălţăminte nu au lanţuri de aprovizionare extinse, fiind puternic dependenţi de Vietnam şi China.

Ian Rosenberger, director general la Day Owl, o companie cu sediul la New Yok care produce rucsacuri în Vietnam, a decis să pună pe pauză noile comenzi. Exceptând situaţia în care se va ajunge la un acord pentru a reduce, în mod semnificativ, tarifele impuse produselor din Vietnam, Rosenberger estimează că Day Owl are 30 de zile până când va trage oblonul.

Însă, în condiţiile în care un ciclu de producţie durează aproximativ 100 de zile, o perioadă de aşteptare mai mare riscă să ducă la ratarea sezonului crucial al cumpărăturilor anterioare începerii şcolii. „Pagubele sunt deja semnificative pentru a fi o ameninţare existenţială”, spune Ian Rosenberger, adăugând că cei şapte angajaţi ai săi au început să îl întrebe dacă ar trebui să îşi caute un nou loc de muncă.

Rosenberger a precizat că tarifele i-au majorat costurile până la 22 de dolari, de la 5 dolari anterior, ceea ce l-a obligat să majoreze preţurile pentru cele mai scumpe rucsacuri ale sale până la 212 dolari, de la 155 de dolari.

Asociaţia Footwear Distributors and Retailers of America, care numără printre membri companii precum Nike, Walmart, Skechers şi Deckers, a calculat că un pantof sport de 155 de dolari produs în Vietnam va trebui să fie vândut cu 220 de dolari în SUA, pentru a contracara tarifele de 46%.

Vietnamul a pus la punct uzine specializate în producţia a diferite articole, de la pantofi sport şi până la treninguri. Este al doilea furnizor de haine şi încălţăminte importate de SUA, după China, şi un hub important de producţie pentru firme precum Nike, Adidas şi alţii.

Autorităţile vietnameze au cerut un răgaz de 45 de zile de la impunerea tarifelor americane şi au promis că vor cumpăra mai multe produse americane, după ce Trump şi liderul vietnamez To Lam au convenit vineri să discute un acord pentru eliminarea tarifelor.

Companii mari precum Nike sau Adidas lucrează cu uzine din întreaga lume, ceea ce le oferă puterea de negociere pentru a împărţi, cu furnizorii, costurile cu tarifele.

Însă micile companii precum Oiselle, o firmă cu sediul la Seattle, au o capacitate mai scăzută pentru a absorbi costurile şi resurse mai mici pentru a pune la punct alternative. Directorul general Arielle Knutson a cerut celor 14 angajaţi ai Oiselle să lucreze la două-trei planuri de rezervă, pe lângă sarcinile lor obişnuite.

Oiselle, care cumpără îmbrăcămintea sportivă destinată femeilor din Vietnam, a amânat comenzile pentru primăvara lui 2026, pe care în mod normal ar fi trebuit să le facă în această perioadă. „Comandarea unei cantităţi corecte de produse şi să nu ajungi în situaţia în care o mare parte din lichidităţile tale sunt blocate în stocuri, este o condiţie crucială pentru micile firme. A devenit o sarcină aproape imposibilă”, spune Knutson.

O situaţie similară este la Ketchum, producătorul jacketelor de ski şi al pantalonilor de biking marca Wild Rye, pe care le achiziţionează de la furnizorii din China, care începând de miercuri vor fi vizaţi de tarife suplimentare de 34%. „Asta va crea o presiune uriaşă asupra afacerilor”, spune fondatoarea Cassie Abel. Aceasta a îngheţat angajările şi orice majorări de salarii pentru cei 11 angajaţi ai săi şi spune că afacerea va trebui să absoarbă o parte din tarife pentru a evita o majorare a preţurilor cu 40%.

Day Owl, Oiselle şi Wild Rye au precizat că anterior au încercat să producă în SUA dar calitatea a fost slabă astfel că mutarea producţiei în SUA nu este o variantă practică.