Reporter IS: Anchetă despre „dinastiile” Academice de la UMF Iași / Cum se fabrică cariere universitare pe bandă rulantă în familiile rectorului și ale decanilor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un fenomen de proporții a acaparat Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, transformând instituția într-un arbore genealogic uriaș. O investigație REPORTER DE IAȘI scoate la lumină mecanismul prin care copiii profesorilor universitari sunt propulsați în carieră: de la angajări rapide ca asistenți universitari, până la promovări bazate pe articole științifice semnate „în familie”, adesea fără legătură cu specializarea reală a tinerilor beneficiari.

La UMF Iași, meritocrația pare să fi fost înlocuită de „dreptul de naștere”.

Sistemul este bine rodat, notează jurnaliștii ieșeni: fiii și fiicele profesorilor intră în sistem ca asistenți universitari, adesea încă din timpul rezidențiatului. Miza nu este salariul de început, ci statutul.

Odată intrați în UMF, aceștia primesc automat „integrare clinică” în spitalele ieșene, ocolind concursurile dificile pentru posturi în sistemul sanitar public. Astfel, dinastia UMF își asigură controlul nu doar asupra catedrelor, ci și asupra secțiilor din spitale, scrie ReporterIS.

Însă motorul care propulsează aceste cariere rapide este cercetarea științifică. Pentru a avansa la gradele de șef de lucrări sau conferențiar, tinerii au nevoie de articole publicate. Soluția găsită la Iași? Co-autoratul în familie.

Cazul Profire: Cardiologul care scrie despre polimeri

Unul dintre cele mai flagrante exemple de nepotism academic este cel al familiei Profire. Lenuța Profire, Decan al Facultății de Farmacie și specialist în Chimie Farmaceutică, își ajută fiica, pe Bianca-Ștefania Profire, să acumuleze punctajul necesar promovării.

Deși Bianca este medic rezident cardiolog, ea figurează ca co-autor pe articole științifice din domenii care nu au nicio legătură cu inima, precum ingineria chimică și știința polimerilor – exact specializarea mamei sale.

Titluri precum „Chitosan-Coated Niosomal Nanocarriers for the Co-Delivery of Glibenclamide and Curcumin in Diabetes Mellitus” (2026) sau studii despre polimeri apar în portofoliul unui medic care tratează boli cardiovasculare, ridicând semne de întrebare majore asupra integrității academice.

Familia rectorului Scripcariu: Ascensiune fulminantă

Nici familia rectorului Viorel Scripcariu nu face excepție. Fiul acestuia, Dragoș-Viorel Scripcariu, a avut o ascensiune meteorică: a devenit asistent universitar în anul doi de rezidențiat, iar la doar opt ani de la terminarea facultății a ajuns deja șef de lucrări – un post stabil, pe viață.

Această performanță rară a fost susținută de articole publicate alături de tatăl său, rectorul instituției, în domeniul chirurgiei oncologice.

Mai mult, cercul se închide în familie, existând lucrări semnate inclusiv de noră, Șadiye-Ioana Scripcariu (ginecolog). Deși legea interzice rudelor să fie în comisii de concurs, realitatea de la UMF arată că evaluatorii sunt subordonații administrativi ai tatălui-rector, viciind concurența reală.

„Imperiul” Covic: Cercetare și afaceri private

La familia Covic, cercetarea academică se împletește profitabil cu afacerile private. Prorectorul Adrian Covic, o somitate în nefrologie, semnează constant lucrări alături de cele două fiice ale sale, Andreea și Maria, ambele integrate în sistemul UMF sau în cercetare.

Articolele științifice comune (despre boli glomerulare sau hemodializă) pavează drumul fiicelor în carieră, în timp ce familia controlează și o felie importantă din piața privată de sănătate.

Clinica Almedra, deținută de fiice, și direcționarea pacienților de la stat către centrele private de dializă (condusă de fiicele sale) completează tabloul unei influențe totale.