REPORTAJ Trecerea periculoasă prin munți a dezertorilor ucraineni în România: Este o tragedie / Nu sunt echipaţi corespunzător, nu au haine de schimb sau provizii

„Mulți spun că preferă să moară aici mai curând decât în ​​luptă”, declară pentru AFP Dan Benga, șeful salvatorilor din această regiune izolată din munții Maramureșului, care se învecinează cu Ucraina. „Sunt copii care nu știu să țină pușca și le este frică să meargă pe front”, potrivit Rador Radio România, care citează La Libre Belgique.

La o altitudine de 1.600 de metri, el tocmai a recuperat cadavrele a doi bărbați găsiți de polițiștii de frontieră cu 300 de metri mai sus. În noaptea întunecată, ajung pe tărgi, în saci negri, după ce echipa de salvatori a mers câteva ore.

În aceeași seară, se primeşte un mesaj de pericol pe linia de urgență de la un ucrainean de 21 de ani blocat în acest masiv sălbatic al Carpaților. „Mi-e atât de frig”, se aude spunând cu o voce tremurândă în engleză. Umblă de trei zile pe pământuri ostile încă acoperite de zăpadă.

Dan Benga îl localizează și îi trimite pe trei dintre oamenii săi să-l caute. El va fi salvat a doua zi, al 37-lea salvat în zonă anul acesta.

Nu trece nicio zi fără descoperiri macabre sau un strigăt de ajutor.

„E o tragedie”, spune salvatorul în vârstă de 55 de ani, temându-se că zăpada care se topește va dezvălui alte cadavre. „Nu sunt echipaţi corespunzător, nu au haine de schimb sau provizii”.

23 de morţi

Confruntată cu o penurie de arme și oameni într-un moment în care Rusia are inițiativa și sporește atacurile pe front, Ucraina a luat recent măsuri pentru a facilita înrolarea și a-i sancționa în continuare pe refractari. De asemenea, a redus vârsta minimă a recruților de la 27 la 25 de ani.

Motiv să-i împingă pe mii de ucraineni pe drumurile către țările vecine.

Numai în România s-a dublat numărul sosirilor ilegale în primele patru luni ale anului 2024 față de aceeași perioadă a anului trecut: au fost înregistrați aproape 2.500 de bărbați ucraineni, dintr-un total de 12.000 de la începutul războiului.

Oficial, cei cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani nu au dreptul de a părăsi teritoriul decât cu autorizație specială, în baza legii marțiale care prevede pedepse de până la doisprezece ani de închisoare. Douăzeci și trei dintre acești dezertori au murit în timpul traversării lor, din cauza frigului din munți sau din cauza înecului în râul Tisa, care desparte cele două țări.

Curenții puternici și apa înghețată iau adesea vieți. Cu toate acestea, în fiecare zi, polițiștii de frontieră întâlnesc acolo 50 până la 60 de bărbați fugari.

Printre ei, un bărbat de patruzeci de ani din Odesa explică că a dezertat după un an pe front. Mâna lui cu cicatrice poartă semnele luptelor.

Niciunul dintre ucrainenii întâlniți de AFP la graniță nu a fost de acord să depună mărturie deschis, de teama represaliilor.

„Orașul iubirii”

„O să ne trimiteți înapoi?”: întrebarea apare deseori la serviciile de imigrare, dar odată ajunşi pe teritoriul românesc, sunt în siguranță.

În ciuda legislației introduse de Kiev, nu li se pun întrebări și primesc un titlu de protecție temporară ca și alți refugiați ucraineni primiți în Uniunea Europeană, dându-li-se dreptul de a rămâne acolo și de a lucra.

În centrul care gestionează solicitările din zonă, „procedura durează în jur de cinci minute”, explică directoarea acestuia, Simona Chioran, în timp ce un tânăr de 29 de ani, care-și poartă fiica adormită în brațe, efectuează procedurile.

Odată ce au actele, mulți pleacă în alte țări, spune unul dintre compatrioții lor, întâlnit într-o pizzerie de lângă punctul de frontieră de la Sighetu Marmației.

A fugit chiar înainte de lansarea ofensivei rusești și uneori dă o mână de ajutor noilor veniți.

În weekend, femeile rămase în Ucraina își vizitează soții și le aduc sarmale făcute în casă.

„Ai crede că ești la Paris, în orașul iubirii”, râde el.

Sursa: LA LIBRE BELGIQUE / Rador Radio România