G4Media.ro

REPORTAJ Cei care nu mai pleacă

sursa foto: Pexels/ Cottonbro

REPORTAJ Cei care nu mai pleacă

Peste 500.000 de refugiați au intrat în România de la începutul războiului, majoritatea femei și copii. Cei mai mulți în tranzit. Alungați de război, cu câte o valiză și câteva lucruri, unii nu se vor mai întoarce niciodată.

În fiecare dimineață ei se trezesc cu imaginea ultimei zile. Cu lucrurile „mici” care până mai ieri erau atât de neimportante, dar care, acum, sunt neprețuite. Cu un album cu fotografii, cu o jucărie de pluș primită la ultima aniversare sau cu cana preferată.

Acum, în fiecare noapte visează cum se întorc la blocul lor, „acasă”, la liftul care se strică o dată la două zile și sunt nevoiți să urce până la etajul șaptelea din districtul Pecherskyil din Kiev, din apropierea Pieței Independenței. Kievul a ajuns între timp o umbră ce păstrează doar amintiri. Nu știu cât va trebui să treacă până când vor putea spune din nou „acasă”.

De altfel, pentru Lidya, doctor în chimie, după o carieră prestigioasă în Ucraina, ultima zi de acasă a fost și ultima zi acasă în această lume. Bolnavă, bunica a fost luată de familie după ce au început să cadă primele bombe și au venit cu toții în România, ca prim popas.

Femeia fugise la 12 ani din calea naziștilor, iar acum a fost nevoită din nou să fugă, să își părăsească toată lumea ei.

  • ”- Când i-am spus că plecăm, s-a decompensat. Era foarte bine, dar războiul e în mintea ei dintotdeauna”, a spus fiica Lidyei înainte de a pleca în Olanda, alături de soț.

Lydia avea 12 ani în al doilea Război Mondial, când a fost nevoită pentru prima dată să își părăsească casa. Atunci a fugit din calea naziștilor, acum din calea rușilor care vor „denazificarea Ucrainei”.

”- De ce nu a stat acasă, dacă tot era bătrână și bolnavă?, a întrebat cineva.

– Nu-i același lucru să mori în liniște sau în război!”, a venit și răspunsul.

Pe 20 martie, Lidya a murit în timp ce se afla în găzduire la Centrul de Paliație Sfântul Nectarie din Cluj-Napoca. Deși în vârstă, cu 93 de ani în buletin, ea se ținea bine, pe picioare. Comunica, vorbea, umbla. Trăia. Cinci zile a făcut pe drum, din Kiev până în Cluj. A ajuns la centrul paliativ cu picioarele însângerate.

sursa foto: G4Media/ Cătălin Suciu
  • ”Avea escare peste tot. Au pornit de acolo și au stat în mașină atâtea zile. Fiica ei ne-a spus că toată această cădere a început subit, după ce au anunțat-o că pleacă cu totul de acasă, că e război. A venit la noi, era foarte rău, cu picioarele toate cu sânge. Cinci zile pe drum. Vă dați seama. Apoi s-a dus”, spune preotul Bogdan Chiorean, cel care conduce centrul Paliativ din Cluj-Napoca.

Aici a mai fost cazată Maria Marcisenti, bolnavă de cancer, stadiu terminal, la doar 59 de ani. A venit împreună cu sora ei, tot din zona Kievului.  Sora mai mică a însoțit-o pe cea mare și bolnavă. Să nu fie singură în fața implacabilului destin. Și să nu audă sirenele, exploziile, țipetele.

„- Am venit să găsim liniște, explică sora bolnavei. De-aici nu mai plecăm. Și dacă am vrea, tot nu am avea unde. E liniște. E bine să fie liniște”, a adăugat ea.

Maria a murit. Va fi înmormântată în cimitirul din Tăuți, departe de casă, departe de țara ei. Un nume comun, Maria, pe o cruce comună.

Alin Prisecari e unul dintre administratorii centrului paliativ. Ucrainean la origine, născut în regiunea Odesa, lângă Cetatea Albă,  vorbește fluent limba și e principalul interlocutor al celor care ajung aici. Alin se ocupă acum ca doamna Maria să fie condusă creștinește pe ultimul drum.

  • ”E o situație foarte dramatică. Te naști acolo, trăiești acolo, agonisești, simți, iubești,  te atașezi și te trezești că trebuie să pleci să mori într-o țară străină. E cumplit. Doamna va fi înmormântată în Tăuți și vom merge noi la înmormântare, cei din centru. Și va fi sora ei, cea care a însoțit-o aici, a însoțit-o pentru a avea un sfârșit oarecum lin”.

Olaksandr Martyniuk, 83 de ani, e cazat tot la Centrul de Paliație Sfântul Nectarie. Are metastaze osoase. Centrul nu refuză pe nimeni. Printr-o direcție din administrația locală, refugiații ucraineni care au nevoie de asistență sunt trimiși aici. El a venit cu soția, părăsind Odesa în primele zile de război. După o perioadă pe care au petrecut-o la Institutul Oncologic din Cluj, au fost trimiși la Centrul Paliativ.

  • ”Dintre cei bolnavi de la noi, nimeni nu a fugit de război din cauza fricii. Ci să aibă tihnă în timpul pe care îl mai au. Să ajungi bolnav, să cauți o oază de liniște și să nu poți rămâne acasă. Noi vedem 1 la sută la televizor din suferința acestor oameni. Primii oaspeți pe care i-am avut din Ucraina au fost șapte tineri din Harkov care au venit în trecere. Se îndreptau spre centru, erau la aeroport, iar una dintre fete, epuizată de pe drum, a auzit avioanele. A ajuns la centru plângând. „E speriată de la sunet!” , a spus unul din grup. Sunt traume peste care nu știu cum și când vor trece oamenii. Și dacă războiul se va termina, traumele rămân”, mai spune părintele Chiorean.
sursa foto: G4Media/ Cătălin Suciu

În Cluj au fost găzduiți aproximativ 2000 de ucraineni de la începutul războiului.

  • ”În urmă cu câteva săptămâni ne-ar fi luat mințile orice nimic”, spune Olga, o femeie de 45 de ani cu trei copii, veniți toți din Harkov. „Întârzierea unui Bolt la comandă, mâncarea rece dintr-un restaurant, un nasture rupt la palton sau frigul de afară. Uitam să ne salutăm între noi. Eram invidioși, eram îndestulați. Aveam social-media, aveam click-uri de dat, ședințe de ținut, plimbări de făcut, cărări de urcat. Infinite capricii. Nu știam să prețuim și nu știm să prețuim fiecare moment la adevărata sa valoare, până când nu vin nenorocirile. Acum nu mai avem nimic. Nici țară, nici casă, nici familie. Au rămas doar ruinele. Iar unii nu se vor mai pot întoarce nici acolo”.

sursa foto: Pexels/ Cottonbro

Citește și...

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

24 comentarii

  1. Se vorbeste des despre o criza alimentara , in Romanistan se scumpesc alimentele de la o zi la alta , eu sunt un valah handicapat mintal ca toti Moldo-Vlahi … pe mine m,a invatat Moldo-Vlahii ca Rrumani este granarul europei putem hrani toata europa , acum inteleg ca Valahul se plange de scumpiri la alimente , cum pana mea sa se scumpeasca daca sunte granarul europei ??? norocul romanistanului este ca importam produse alimentare ieftine , daca ne bazam pe producatorul valah , am muri de foame ce preturi ar fi la alimentele rrumani plus produse cu chimicale in draci , asa-i valahul lacom sa faca multi bani pe fraeri ….

    • Chiar exiști?

    • Chiar si-asa nu avem nevoie de nimic de la muscalii mongoloizi.

    • Interesant punct de vedere. Al cui e?
      Adica sa te intreb pe shleau, interesul cui il reprezinti?

    • Ai fost mintit.

    • @ardelean și pentru toți pul1fricii de genul ăsta:
      Tu ce căcat sărbătorești de 1 Decembrie?

    • mars la ciolovecii tai jigodie 🙂

    • Câți boschetari au înghețat in țară, în oraşe, pe sub poduri în iarna asta? Ce facem cu Pata Rît şi Prelungirea Ferentari? ; etc.
      Acum este situație excepțională ok înțelegem ;
      Dar ce facem ca să nu amplificam problemele etnice şi rasiale existetne? Nu ne ajung ungurii, romii şi celelalte…minorități mai neconvenționale?

    • Pana acum doar rusii au cauzat foamete in Ucraina.

  2. Asta face Rusia, întoarce viața oamenilor pe dos.

    • Mai bagă o doză de Pfizer ca să nu-ți dea Putin viața peste cap.

    • Ce euglene, începe să-ți fie frica??? Cică putin al tau vrea ca romanii să-și numească catedrala mântuirii neamului după numele lui. Noi am fi de acord, dar sa-si aducă moaștele!!!

  3. Da domnule Cătălin Suciu, în primul rând îți mulțumesc pentru reportaj, în cel de-al doilea rând îți mulțumesc pentru că demonstrezi că, într-adevăr, reportajul e o specie literară!

    Ritmul scrierii e adecvat, ideile sunt coerente iar emoțiile transmise sunt autentice și, mare lucru in secolul XXI, fiecare virgulă, fiecare cratimă și fiecare acord sunt acolo, la locurile lor! O frumusețe de limbă română. Dragule!

  4. Citez:”Centrul de îngrijiri paliative “Sfântul Nectarie” Cluj-Napoca este un proiect medico-social al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului şi Clujului care a fost inițiat în anul 2009 de către Preasfinţitul Părinte Episcop Vicar Vasile Someşanul, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania.”

    • Ia dă un telefon acolo să vezi ce tarife sunt și cam cât se decontează de către CNAS!

    • Îți spun eu, nu e nevoie să ne mai suni. CAS decontează, în funcție de lună, între 40 și 60% din costuri. Restul e suportat de Arhiepiscopia Clujului. Pacienții/aparținătorii nu plătesc nimic, serviciile sunt 100% gratuite. Dacă mai ai nelămuriri, te aștept la o cafea acolo.. 🙂

    • Presupun că ai făcut tu asta, așa că nu mai consum eu energie electrică, pentru salvarea Pământului, și aștept să ne luminezi , drace. 😀

    • @Bogdan
      pe site la ei ce scrie? >:-)

    • Sunt nenumărate reclamații legate de gaşca BOR-Chiorean de acolo.

  5. Îți spun eu, nu mai da telefon. CAS decontează, în funcție de lună, între 40 și 60% din costuri. Restul e suportat de Arhiepiscopia Clujului. Pacienții/aparținătorii beneficiază de servicii 100% gratuite.

    • @Bogdane nu are rost să explici. Doar să le dorim tuturor să nu afle costurile.

    • Matusa noastra a beneficiat de o ingrijire la superlativ in acest centru,cu blandete,empatie,competenta. Nu numai ca nu a costat nimic dar am avut si optiunea de a lua acasa articolele de imbracaminte si igiena ramase dupa plecarea ei la cele vesnice. De ce denigrati orice initiativa in necunostinta de cauza? E usor sa murdaresti din spatele unui ecran fara sa ai habar ce se intampla acolo. Puteti face voluntariat acolo si astfel ati putea sa va faceti propria parere. Inca ceva: am fost sunati acasa de Sf. Nectarie ,ca apartinatori,si invitati la slujba de pomenire-parastas- a tuturor decedatilor in acest asezamant.

  6. Și încă mai sunt oameni care admiră „înțelepciunea rusească” !?