Presa portugheză / Regina Angliei aproape că a distrus cea mai nobilă invenţie engleză: Parlamentul

Scrisă într-un singur rând, ştirea este una dintre cele mai mari lovituri la adresa democraţiei planetare şi ireversibile. „Regina Angliei aprobă suspendarea Parlamentului la cererea primului-ministru”, se arată într-o analiză dedicată scenei politice britanice de publicația portugheză Diario de Noticias, preluată de Rador.

Uitaţi motivele, constituţionalitatea sau legitimitatea formală. Să ne concentrăm asupra conţinutului. Nu există un război, nu există moartea primului-ministru, nu există o hecatombă globală. Regina trebuia să decidă dacă se alinia unei lovituri de teatru realizate de un mic geniu al răului sau dacă păstra vocea cetăţenilor în cel mai nobil forum, creat în urmă cu multe secole de predecesorii săi: Parlamentul. Ambele decizii erau posibile. Ce a făcut? În mod tacit a menţinut jocul în favoarea Brexit-ului şi a aproape că permis reducerea la tăcere, timp de cinci săptămâni, a deputaţilor aleşi.

Acum, când cel mai experimentat conducător al lumii ia o astfel de decizie, nu ne rămâne decât să plângem şi să ne întrebăm dacă lumea este pierdută. Cel mai vechi Parlament în funcţiune ar fi putut, de fapt, fi suspendat, fără nimic altceva, într-un moment transcendent din istoria Regatului Unit, întrucât Boris Johnson dorea să concentreze acţiunea noului guvern asupra problemelor interne ale ţării…

Milioane de oameni au aflat această ştire, de la un post oarecare de radio sau în format de „ultima oră” de pe telefonul mobil, într-un singur rând, cu această simplitate. „Parlamentul britanic – suspendat”. Este posibil aşa ceva? În Regatul Unit? Dacă este posibil acolo, este posibil în întreaga lume. Ce intuiesc oamenii care aud o astfel de ştire în Rusia? Şi în Turcia? Şi în atâtea ţări din Africa sau din Asia? Dar în fostele ţări din Est, cu tendinţă spre autoritarism?

La fel cum Trump a decretat că adevărul sau istoria nu mai există şi că numai circumstanţele sau interesele există, Boris Johnson s-a alăturat acestei linii de autocraţie. Totul este tactic, iar scopurile scuză mijloacele. Ieri a fost respins cu mult zgomot, neştiind noi dacă la alegerile următoare (indiferent de dată) nu vor primi dividendele potrivite din aceste manevre sinistre.

Un lucru ştim, ireversibil: naţionalismul erodează popoarele, iar o mare majoritate a englezilor, în special a persoanelor în vârstă, detestă Europa. Brexit-ul chiar se va produce şi, într-o idee zadarnică a unui imperiu defunct, supuşii Majestăţii Sale preferă să rămână singuri. Cine se va opune acestui proces va pierde.

Trump îi detestă pe chinezi, Boris pe europeni şi putem continua şi mai departe – toată lumea detestă pe cineva. După cum spunea Sartre, infernul sunt ceilalţi. Şi întrucât prin vot preferăm ura noastră afinităţilor noastre, construim căile războiului în fiecare zi. Cu toate acestea, pe străzile Regatului Unit, unii nu se lasă pradă acestei fatalităţi. Ceea ce s-a întâmplat săptămâna aceasta este o speranţă pentru democraţie.

Articol de Daniel Deusdado / Traducerea: Iulia Baran