Refugiu, transformare și putere: trei perspective asupra identității la UAD Fashion 2026

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Moda prezentată la UAD Fashion 2026 continuă să demonstreze că noile generații de designeri folosesc haina ca instrument de cercetare culturală și socială, nu doar ca exercițiu estetic.

Colecțiile semnate de Ioana Maria Cotfaș, Sofia Maria Nedelea și Eduard-Ionuț Pîntea pornesc din direcții aparent diferite, dar au un punct comun: fiecare explorează identitatea prin intermediul unor referințe istorice și culturale reinterpretate pentru prezent.

Patul ca ultim refugiu împotriva epuizării

În colecția „Bed Rotting”, Ioana Maria Cotfaș transformă unul dintre cele mai discutate fenomene ale generației actuale într-un discurs vestimentar. Conceptul de „bed rotting”, asociat retragerii voluntare în spațiul intim ca reacție la burnout și suprasolicitare, este filtrat prin referințe neașteptate. Designerul pornește de la instalația My Bed a lui Tracey Emin și de la evoluția pieselor de loungewear din secolul al XIX-lea, construind un dialog între romantism și realitatea contemporană.

Primele ținute amintesc de halatele și cămășile de noapte istorice, reinterpretate prin volume ample și imprimeuri care sugerează trecerea timpului sau uzura materialelor. Nuanțele de mov, bordo și crem contribuie la atmosfera melancolică a colecției, iar accesoriile textile completează această imagine a spațiului domestic.

Pe măsură ce colecția evoluează, siluetele devin tot mai deformate și sculpturale. Volumele laterale sau construcțiile exagerate par să ilustreze vizual stagnarea corpului și tensiunea dintre confort și izolare. În unele momente aceste intervenții afectează purtabilitatea pieselor, însă tocmai acest dezechilibru pare intenționat, accentuând mesajul colecției.

„Bed Rotting” nu romantizează pasivitatea, ci propune o reflecție asupra unei societăți dominate de hiper-productivitate. Patul încetează să mai fie doar un spațiu al odihnei și devine un simbol al rezistenței tăcute împotriva ritmului accelerat al vieții contemporane.

Barocul reinterpretat prin forme organice

Dacă prima colecție vorbește despre interiorizare, „Aves”, semnată de Sofia Maria Nedelea, privește spre spectacolul formei și al volumului. Inspirată simultan de estetica barocă și de structurile penajului aviar, colecția propune un dialog între arhitectura costumului și perfecțiunea naturii.

Designerul evită reproducerea literală a penelor, preferând să le traducă prin broderii, texturi și construcții tridimensionale. Volumele ample ale mânecilor, gulerele dramatice și siluetele sculpturale creează piese care funcționează aproape ca obiecte de design.

Interesant este echilibrul dintre rigid și fluid. Unele ținute păstrează o structură aproape arhitecturală, în timp ce materialele transparente și liniile organice introduc mișcare și fragilitate. Paleta cromatică, construită în jurul tonurilor închise, contribuie la atmosfera teatrală fără să transforme colecția într-un simplu exercițiu de stilizare barocă.

Există și momente în care spectaculozitatea volumelor domină funcționalitatea, însă intenția designerului pare să fie tocmai aceea de a trata haina ca obiect artistic. Colecția explorează relația dintre artificial și natural și sugerează că identitatea este un proces aflat într-o continuă transformare, asemenea formelor întâlnite în natură.

Puterea reinterpretată prin garderoba contemporană

În „MAÎTRESSE”, Eduard-Ionuț Pîntea propune probabil cea mai coerentă construcție vestimentară dintre cele trei colecții. Punctul de plecare îl reprezintă uniformele de tip dominatrix, costumele husarilor din secolul al XIX-lea și corsetul victorian, reinterpretate într-o garderobă contemporană construită în jurul conceptului de power dressing.

Colecția este dominată de negru, texturi lucioase, catifea, piele și detalii metalice care amplifică senzația de autoritate. Corsetul apare constant, dar nu ca obiect istoric, ci ca element structural integrat în rochii, jachete sau pantaloni. Franjurile, măștile din dantelă și umerii accentuați completează această imagine teatrală a puterii.

Dincolo de impactul vizual, colecția încearcă să vorbească despre relația dintre control și vulnerabilitate. Designerul evită transformarea referințelor fetish într-un exercițiu provocator gratuit și construiește, în schimb, o garderobă în care fiecare piesă poate funcționa independent, dar și ca parte a unui discurs coerent despre identitate.

Uneori numărul mare de detalii decorative și de referințe istorice riscă să încarce anumite lookuri, însă direcția generală rămâne clară și bine controlată. Volumetriile, atenția pentru construcție și finisajele demonstrează o preocupare evidentă pentru execuție.

Trei moduri diferite de a vorbi despre identitate

Deși pornesc din universuri complet diferite, cele trei colecții demonstrează aceeași preocupare pentru reinterpretarea trecutului printr-o perspectivă contemporană. Ioana Maria Cotfaș transformă spațiul domestic într-o reflecție asupra epuizării moderne, Sofia Maria Nedelea explorează relația dintre natură și arhitectura costumului, iar Eduard-Ionuț Pîntea discută despre putere și vulnerabilitate printr-o garderobă inspirată din uniforme istorice.

Dincolo de diferențele estetice, toate trei folosesc moda ca limbaj conceptual și arată că noua generație de designeri de la UAD privește haina ca pe un mijloc de exprimare culturală, nu doar ca pe un obiect destinat podiumului. Tocmai această diversitate de perspective face ca selecția să ilustreze una dintre direcțiile tot mai vizibile ale modei contemporane: interesul pentru poveste, identitate și reinterpretarea critică a trecutului.