Realitatea Babilonului: odată o minune antică, astăzi este cu totul o altă poveste / Situația sitului arheologic în 2025

Odinoară, Babilon era bijuteria Mesopotamiei, orașul care a dat nume unor întregi epoci — Vechiul, Mijlociul și Noul Babilon. Aici a domnit Nebucadnețar al II-lea, aici s-au ridicat temple și palate colosale, și tot aici poeții și cronicarii au imaginat una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii Antice: Grădinile Suspendate. Astăzi, înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO și totuși încă în pericol, Babilon trăiește într-un echilibru delicat între măreție și ruină, potrivit CNN.

A te plimba prin Babilon înseamnă a păși prin straturi de mit și memorie. Prima priveliște pentru mulți vizitatori este Poarta reconstruită a zeiței Iștar, cu suprafața ei de un albastru intens, odinioară împodobită cu lei și dragoni în relief auriu. Dincolo de ea se întinde Drumul Procesional, o cale ceremonială folosită cândva pentru festivaluri regale precum Anul Nou Akitu — considerat una dintre cele mai vechi sărbători din lume.

Aici, Nabucodonosor al II-lea, care a domnit între 605 și 562 î.Hr., și-a lăsat amprenta în istorie. A construit palate și temple de o amploare uluitoare, a extins fortificațiile orașului și a lăsat inscripții care încă îi proclamă puterea. Masivul zigurat Etemenanki — considerat de unii ca sursă de inspirație pentru Turnul Babel din Biblie — domina cândva orizontul.

Și apoi există Grădinile Suspendate. Scriitori greci și romani le-au descris ca pe un paradis luxuriant, cu terase pline de verdeață, udate de pompe ingenioase care ridicau apa din Eufrat. Potrivit legendei, Nabucodonosor le-ar fi construit pentru regina sa, Amytis, care tânjea după munții împăduriți ai patriei sale.

„Am așteptat o viață întreagă”

Pentru arheologul irakian Amer Abdulrazzaq, grădinile sunt mai mult decât un mit. „Confirm că Grădinile Suspendate ale Babilonului au existat”, spune el pentru CNN. „Ele reflectă frumusețea, măreția și creativitatea inginerului și artistului mesopotamian, inginerului babilonian, precum și grandoarea regelui și a domniei sale.”

Abdulrazzaq crede că grădinile se aflau în zona arheologică de pe malurile Eufratului, lângă orașul Hillah, la două ore de mers cu mașina spre sud de Bagdad.

Alții indică Ninive, la sute de kilometri spre nord, ca posibilă locație, dar pentru călătorii care ajung în Babilon, dezbaterea contează prea puțin. Stând în mijlocul ruinelor, e ușor să-ți imaginezi terase pline de viță de vie, cascade prăvălindu-se pe coloane de piatră și zumzetul vieții dintr-un oraș aflat la apogeu.

În ciuda anilor de conflict și incertitudine din Irak, Babilon continuă să atragă vizitatori străini, numărul acestora fiind în creștere, deși departe de mulțimile de altădată. În 2024, situl a primit 49.629 de vizitatori, dintre care 5.370 străini, potrivit Direcției pentru Antichități și Patrimoniu din Babilon.

Într-o după-amiază recentă de vară, trei vizitatori cutreierau cărările sitului. Printre ei se afla Gianmaria Vergani, un italian de 35 de ani din Milano, fascinat de Grădinile Suspendate încă din copilărie. „Am așteptat toată viața să vin aici”, a declarat el pentru CNN.

Vergani s-a pregătit luni întregi, studiind hărți și istorii, înainte de a zbura la Bagdad. Călătoria lui a inclus o oprire la Taq Kasra — marele arc de la Ctesifon, vechi de două milenii — înainte de a se îndrepta spre sud, către Babilon, hotărât să vadă ruinele cu ochii lui. „Când am văzut Poarta Iștar la începutul turului, am fost copleșit. E incredibil să te gândești că, acum mii de ani, oamenii mergeau pe aceleași drumuri. Când am ajuns la sit, am simțit că visul meu s-a împlinit”, a mărturisit acesta.

Reverența lui este împărtășită de mulți dintre cei care fac această călătorie. Babilon nu este o destinație pentru turism superficial; este un loc de pelerinaj, o șansă de a păși în poveștile care au modelat civilizații.

Cealaltă latură a vizitei ruinelor

Totuși, Babilon este și un sit aflat în suferință. Drumul principal care înconjoară ruinele e într-o stare acceptabilă, dar străzile care duc acolo sunt pline de gropi. În interior, cărările sunt invadate de buruieni, plantele cresc prin crăpături, iar gunoaiele zac printre pietre. Chiștoace de țigări și sticle de plastic se amestecă în curțile unde altădată regii primeau soli străini.

Facilitățile sunt rare. Există toalete, dar doar după casa de bilete de lângă Poarta Iștar. Nu există hoteluri în apropiere, ceea ce obligă vizitatorii să revină la cazările îndepărtate după tur. Indicatoarele sunt minime; fără ghid, e ușor să te pierzi printre ziduri și camere.

Ghidurile locale fac tot posibilul să-și ferească oaspeții de dezamăgire, conducându-i pe rute mai curate și prezentând ruinele în lumina lor cea mai favorabilă. Dar pentru turiștii independenți, neglijența e evidentă. Orașul pare să aibă nevoie urgentă de îngrijire.

Raed Hamed Abdullah, șeful Direcției pentru Antichități și Patrimoniu din Babilon, recunoaște problema: „Întregul sit arheologic are doar patru muncitori de curățenie. Uneori le cer și paznicilor să ajute. Sunt eforturi individuale, făcute din dragoste pentru oraș. Sperăm ca guvernul irakian să aloce fonduri suficiente pentru îngrijirea Babilonului.”

Deocamdată, sprijinul real pentru întreținere e limitat. Autoritățile regionale fac întreținere sporadică, dar dezvoltarea mai amplă — de la facilități pentru turiști la conservare propriu-zisă — rămâne blocată între probleme legale și politice.

Rănile Babilonului nu sunt cauzate doar de timp. Ruinele au fost remodelate de conducători și armate moderne. În anii 1980, Saddam Hussein a început o reconstrucție ambițioasă, văzându-se moștenitor al lui Nabucodonosor. Ziduri întregi au fost refăcute cu cărămizi noi ștanțate cu numele lui. Un palat masiv a fost ridicat alături, terasele lui dominând ruinele, ca o demonstrație de putere, nu de conservare.

După invazia americană din 2003, forțele SUA au stabilit o bază în Babilon, transformând palatul lui Saddam în cartier general. Elicoptere aterizau direct pe sit. Tancuri au distrus teren fragil. Soldații au mâzgălit graffiti pe pereții palatului. Babilon, cândva simbol al puterii și gloriei, a devenit victimă colaterală a luptelor moderne pentru dominație.

În căutarea sprijinului financiar

Pentru vizitatorii de azi, impactul e vizibil. „A fost sfâșietor să văd palatul neglijat, acoperit de graffiti”, a spus Vergani. „Lipsa securității era absurdă; artefactele puteau fi furate cu ușurință.”

Când UNESCO a adăugat Babilonul pe lista Patrimoniului Mondial în iulie 2019, a fost salutată ca o mare victorie pentru Irak, rodul a zeci de ani de lobby. Dar recunoașterea nu a garantat și protecția. Fondurile rămân limitate, planurile de dezvoltare sunt blocate, iar situl depinde în mare parte de devotamentul păzitorilor locali.

„Babilon este unul dintre cele mai importante situri turistice din Irak și din lume”, a subliniat Abdulrazzaq. „Are nevoie de un fond special din partea prim-ministrului pentru a deveni un punct de atracție pentru toți turiștii.”

Până atunci, supraviețuirea Babilonului depinde de eforturi fragile: patru măturători, ghizi care țes povești, arheologi care imploră resurse. Orașul regilor și al miturilor așteaptă din nou atenția pe care o merită.

În ultima vreme, organizația internațională World Monuments Fund a desfășurat lucrări de conservare pe anumite părți ale Babilonului, inclusiv un proiect de studiere și restaurare a Templului Ninmakh, dedicat unei zeități feminine, cu sprijinul Ambasadei SUA.

Dar, în fața atâtor provocări, adesea indivizii, nu instituțiile, țin vie povestea Babilonului. Printre ei se află ghidul turistic de 22 de ani Hussein Hashem, născut și crescut în Babilon.

Pasiunea lui pentru istorie a început în gimnaziu, în timpul excursiilor la sit. Mai târziu, după ce a absolvit Universitatea din Babilon cu o diplomă în inginerie biomedicală, s-a orientat către turism, unde cunoștințele și limbile străine i-au deschis un nou drum.

„Prin munca mea încerc să transmit un mesaj pozitiv”, a explicat Hashem. „Irakul este sigur și frumos, nu așa cum e prezentat la TV și pe rețelele sociale. Mi-aș dori ca toată lumea să viziteze țara mea pentru a-i descoperi istoria, oamenii și cultura.”

Babilonul încă își exercită farmecul

Vizitatorii îl întreabă adesea despre Grădinile Suspendate. Hashem povestește cum arheologii germani au crezut odată că le-au găsit într-un complex de camere de pe sit. Echipele irakiene au stabilit ulterior că acel spațiu era folosit pentru depozitarea alimentelor. Unii cercetători indică un sit de lângă Eufrat, între ruinele Babilonului și palatul lui Saddam.

În ciuda mândriei sale, Hashem este îngrijorat de lipsa investițiilor. Situl are nevoie de mai mult sprijin guvernamental și de o mai bună conștientizare publică, spune el. De asemenea, îi îndeamnă pe vizitatori să respecte ruinele, să nu lase gunoaie și să nu-și sculpteze numele în piatra antică.

A te plimba prin Babilon înseamnă a trăi contradicții. Palatul de Sud arată ziduri cu inscripții ale lui Nabucodonosor alături de cele ale lui Saddam Hussein. Faimosul Leu Babilonian încă se înalță în tăcere, deși buruienile îi urcă pe soclu. Poarta originală a Iștar, demontată la începutul secolului XX, se află la mii de kilometri, în Muzeul Pergamon din Berlin, lăsând vizitatorii de aici să admire doar o reconstrucție parțială.

Împrejurimile sporesc contrastul. Dincolo de limitele arheologice se află livezi, grădini pentru picnic și case de locuit. O secție de poliție veghează în apropiere.

În ciuda tuturor, Babilonul încă își exercită farmecul. Vizitatorii încă privesc cu uimire Poarta Iștar. Încă dezbat Grădinile Suspendate, încă se minunează de posibilitatea ca un asemenea paradis să fi răsărit cândva din câmpia deșertică. Cercetătorii continuă studiile, iar călătorii duc povești acasă familiilor și prietenilor uimiți că au pășit pe străzile capitalei lui Nebucadnețar.

Pentru turistul italian Vergani, vizitarea Babilonului a fost culminația unei vacanțe împlinite în Irak: „Dincolo de frumusețea și istoria sa, ceea ce am apreciat cel mai mult în Irak au fost oamenii — amabili, de ajutor, zâmbitori, pur și simplu uimitori.”