Purim – sărbătoarea evreiască a salvării de la un genocid în Imperiul Persan acum 2.500 de ani, cu profunde ecouri în ziua de azi

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Evreii din întreaga lume celebrează anul acesta pe 2 martie Purim – o sărbătoare bazată pe Cartea Esterei – Meghilat Esther din Biblia ebraică (Vechiul Testament). Acțiunea acestei povești, demnă de un scenariu cinematografic se petrece în Persia, estimativ la circa un secol după deportarea în masă a elitei evreiești de către împăratul Babilonului, Nabucodonosor, după distrugerea Templului de la Ierusalim în 586 î.d.Hr.

Povestea din Cartea Esterei sună pe scurt cam așa: Împăratul (Regele) Persiei (cu 127 de provincii după cum spune Biblia) Ahasverus (Ahașveroș în ebraică) tocmai și-a repudiat regina Vashti, care era nesupusă, și era în căutare de o înlocuitoare. Evreul Mordechai, descendent al exilaților în Babilon în urmă cu peste un secol, avea o verișoară (sau după alte interpretări ale texului nepoată), Ester, pe care o adoptase ca fiică după moartea părinților acesteia. Ester, o fată de o frumusețe deosebită a fost luată împreună cu alte femei de emisarul regal și dusă în haremul regal. Ahasverus a plăcut-o pe Ester cel mai mult dintre toate femeile și i-a pus diadema de regină pe cap, înlocuind-o pe Vashti.

Ester nu și-a dezvăluit însă originea etnică, după cum o instruise Mordechai. La scurt timp, Mordechai a aflat de un complot a doi eunuci ai haremului împotriva lui Ahasverus, i-a spus lui Ester și aceasta l-a informat pe rege care a ordonat tragerea în țeapă a celor doi.

În paralel Ahasverus l-a promovat pe Haman sfetnicul său principal, un descendent din Agag regele amalekiților, dușmanii seculari ai evreilor, după cum scrie Biblia. Când Haman a trecut prin fața lui Mordechai acesta a fost singurul care a refuzat să îngenuncheze în fața lui. Haman a avut un acces de furie și a plănuit o răzbunare nu doar împotriva lui Mordechai ci împotriva tuturor evreilor din imperiu.

Haman a aruncat zarurile (în persana veche pur – purim la plural – însemna zar) ca să desemneze o zi a ceea ce urma să fie un genocid și data a ieșit 13 din luna Adar (ultima) a calendarului ebraic (lunar-solar), plan a cărui aprobare de a-l pune în practică a obținut-o de la Ahasverus. Ca atare, au fost emise ordine ca la acea dată să fie exterminați toți evreii, din toate provinciile, tineri și bătrâni, copii și femei, iar bunurile lor jefuite.

Mordechai a aflat de planurile lui Haman și i-a cerut Esterei să intervină pe lângă Ahasverus pentru a salva evreii. Ester i-a răspuns că nu poate să apară în fața regelui fără a fi chemată de acesta.

Dar aici a intervenit destinul (sau Dumnezeu, ar spune credincioșii, deși numele său nu apare nicăieri în Cartea Esterei, singura din Biblie alături de Cântarea Cântărilor unde numele lui Dumnezeu nu este menționat): într-o noapte, neputând dormi, Ahasverus a cerut slujitorilor săi să citească din registrul regal, el a întrebat cum a fost răsplătit cel care a dezvăluit planul celor doi eunuci de a-l asasina. I s-a spus că Mordechai nu a primit nicio recompensă. În același timp, Ester și-a luat inima în dinți și s-a prezentat în fața regelui care a primit-o și a întrebat-o care este dorința ei. Ester i-a spus că dorește organizarea unui ospăț la care să fie prezent și Haman.

Iar aici lucrurile iau o turnură dramatică. Când regele află că Mordechai în loc să fie recompensat pentru salvarea vieții sale urma să fie tras în țeapă (sau după alte interpretări ale textului spânzurat) la ordinul lui Haman, iar Ester îi spune că Haman intenționa să masacreze toți evreii din imperiu, Ahasverus are un acces de furie și ordonă tragerea în țeapă (spânzurarea) a lui Haman pe același eșafod pregătit pentru Mordechai. El permite apoi evreilor să se apere de toți dușmanii lor din imperiu puși la cale de Haman, ceea ce rezultă în moartea a 75.000 de oameni.

Mordechai a cerut ca acest eveniment să fie marcat în fiecare an în zilele de 14 și 15 ale lunii Adar a calendarului Ebraic, iar sărbătoarea a rămas cu numele de Purim.

Din punct de vedere istoric nu există vreo dovadă a veridicității acestei povești. Dar cei mai mulți istorici sunt de acord că Ahasverus este de fapt regele Xerxes I, care a domnit între 485 și 464 î.d. Hr. El a fost strănepotul lui Cirus, cel care i-a învins pe babilonieni în 539 î.d. Hr și i-a eliberat pe evrei din robie, permițându-le să se întoarcă în Iudeea și să reconstruiască templul lui Solomon, distrus de Nabucodonosor în 586 î.d. Hr.

Foto: Wikipedia

Tâlcul poveștii este încapsulat de expresia ebraică “v’nahafoch hu” – “întoarcerea norocului” sau mai pe românește “cine râde la urmă, râde mai bine”. Cartea Esterei și Purim au fost folosite de evrei în ultimii 2.500 de ani ca un avertisment și un semn al speranței pentru poporul oprimat și în pericol de a fi nimicit. De-a lungul istoriei figuri care au dorit distrugerea evreilor au fost comparate cu Haman, cel mai reprezentativ fiind Hitler. În zilele noastre, figura comparată de evrei cu Haman este ayatollahul Khameni, liderul suprem al Iranului (ironia sorții), ucis pe 28 februarie (cu trei zile înainte de Purim) într-un bombardament americano-israelian. Ca și Hitler, Khomeini avea o obsesie maladivă cu distrugerea evreilor (în forma modernă a statului Israel) și, ar spune unii, a avut soarta lui Haman după două milenii și jumătate și în aceeași regiune. De altfel, cu prilejul revoltelor populare din luna ianuarie, când regimul islamist de la Teheran a ucis zeci de mii de demonstranți neînarmați, prim ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, a trimis un mesaj video iranienilor, amintind de Cirus, eliberatorul evreilor, spunând că evreii și Israelul sunt acum solidari cu poporul iranian în lupta sa pentru libertate. Iar în ultimele zile, la demonstrațiile iranienilor din Diaspora împotriva regimului islamist s-au alături și evrei cu steaguri ale Israelului.

Foto: Wikipedia

Sărbătoarea de Purim este singura veselă la evrei, când aceștia beau vin și au dreptul să se amețească cu acest prilej. Mâncarea tradițională este o plăcintă triunghiulară, în forma tricornului pe care conform legendei l-ar fi purtat Haman, numită Hamantasch (la evreii așkenazi) sau Boureka (la evreii sefarzi). Când este citită Meghillat Esther, atunci când este pronunțat numele lui Haman, cei prezenți acoperă sunetul cu o zornăitoare.

În final, se pune întrebarea: de ce nu este menționat nicăieri numele lui Dumnezeu în această poveste? Teologii explică aceasta prin faptul că Divinitatea acționează într-un mod care este adeseori neinteligibil pentru oameni, menționat și în Deuteronom (a cincea cartea Torei – Pentateuhul) 29,29: “Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeul nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale urmașilor noștri pentru totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele acestei Legi.” Dar oricum ar fi, Cartea Esterei și Purim sunt la fel de relevante azi așa cum au fost pe parcursul ultimilor 2.500 de ani, o poveste a speranței care nu moare niciodată și a întoarcerii sorții în cele mai neașteptate momente.