Prudența germană privind furnizarea de armament greu Ucrainei își are rădăcinile în cultura politică a țării (AP)

Germania a devenit unul dintre principalii furnizori de arme ai Ucrainei în cele 11 luni de la invazia Rusiei, dar cancelarul Olaf Scholz și-a câștigat și reputația de a ezita să facă fiecare nou pas – ceea ce a generat nerăbdare în rândul aliaților, scrie agenția AP.

Percepția că Berlinul trage de timp, cel mai recent în ceea ce privește tancurile de luptă Leopard 2 pe care Kievul le cere de mult timp, își are rădăcinile, cel puțin parțial, într-o cultură politică de prudență militară de după cel de-al Doilea Război Mondial, alături de îngrijorările actuale legate de o posibilă escaladare a războiului.

Vineri, Germania s-a apropiat de o decizie de a livra tancurile, ordonând o revizuire a stocurilor sale de Leopard în vederea pregătirii unei posibile unde verzi.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Cu toate acestea, nu a existat încă niciun angajament. Ministrul apărării, Boris Pistorius, a respins sugestia că Germania ar bloca livrarea, dar a declarat că „trebuie să punem în balanță toate argumentele pro și contra înainte de a decide lucruri de genul acesta, pur și simplu”.

Este un tipar care s-a repetat de-a lungul lunilor, Scholz mai întâi a amânat promisiunea de a oferi echipamente noi și mai grele, apoi, în cele din urmă, a fost de acord să facă acest lucru.

Cel mai recent, Germania a declarat la începutul lunii ianuarie că va trimite 40 de transportoare blindate de trupe Marder în Ucraina – făcând acest lucru în cadrul unui anunț comun cu SUA, care a promis 50 de vehicule blindate Bradley.

Această decizie a fost luată după luni întregi de apeluri pentru ca Berlinul să trimită Marder și a alimentat presiunile pentru ca Germania să mai avanseze o treaptă și să ajungă la tancul Leopard.

„Există o discrepanță între dimensiunea reală a angajamentului și a livrărilor de arme – este al doilea cel mai mare furnizor european – și ezitarea cu care se face acest lucru”, a declarat Thomas Kleine-Brockhoff, analist senior în cadrul think tank-ului German Marshall Fund of the United States.

Scholz, un politician cu o încredere de sine de nezdruncinat, cu o tendință încăpățânată și cu puțin gust pentru a ceda în fața solicitărilor publice de acțiune, și-a menținut cu hotărâre abordarea. El a declarat că Germania nu va lua singură deciziile privind armele și a subliniat necesitatea de a evita ca NATO să devină parte directă la războiul cu Rusia.

Pe măsură ce presiunea a crescut săptămâna trecută, el a declarat că nu va fi grăbit să ia decizii importante în materie de securitate de „comentarii entuziaste”. Și a insistat că o majoritate din Germania sprijină deciziile „calme, bine gândite și atente” ale guvernului său.

Vorbind miercuri la Forumul Economic Mondial de la Davos, Elveția, Scholz a enumerat unele dintre echipamentele pe care Germania le-a trimis în Ucraina, declarând că acestea marchează „un punct de cotitură profund în politica externă și de securitate germană”.

Acest lucru este, cel puțin într-o anumită măsură, adevărat. Germania a refuzat să furnizeze arme letale înainte de începerea invaziei, reflectând o cultură politică înrădăcinată în parte în memoria propriei istorii de agresiune a Germaniei în secolul XX – inclusiv invazia nazistă a Uniunii Sovietice.

„Niciun cancelar german, indiferent de partid, nu vrea să fie văzut promovând o agendă militară – vrei să încerci toate celelalte opțiuni înainte de a recurge la asta”, a declarat Kleine-Brockhoff. „Și, prin urmare, pentru consumul intern, este văzut ca un lucru pozitiv ca un cancelar german să nu conducă în acest sens, să fie precaut, să fie rezistent, să fi încercat toate celelalte opțiuni”.

Scholz se confruntă cu apeluri din partea opoziției de centru-dreapta din Germania și a unora din coaliția sa guvernamentală de trei partide pentru a fi mai proactiv în ceea ce privește ajutorul militar; mai puțin din partea propriului său Partid Social-Democrat de centru-stânga, care timp de decenii a fost impregnat de moștenirea apropierii de Războiul Rece urmărită de predecesorul Willy Brandt la începutul anilor 1970.

Scholz „a decis de timpuriu că nu vrea să conducă militar în ceea ce privește asistența pentru Ucraina”, a declarat Kleine-Brockhoff, deși „vrea să fie un aliat bun și parte a alianței și să fie în mijlocul grupului”.

Dar abordarea prudentă „îi înnebunește pe aliați” și ridică semne de întrebare cu privire la faptul că aceștia se pot baza pe germani, a recunoscut Kleine-Brockhoff.

Berlinul și-a menținut prudența în privința tancului Leopard chiar și după ce Marea Britanie a anunțat săptămâna trecută că va furniza Ucrainei propriile tancuri Challenger 2.

Ezitarea nu este doar o problemă între Berlin și Kiev, deoarece alte țări ar avea nevoie de permisiunea Germaniei pentru a-și trimite propriile stocuri de Leopards fabricate în Germania în Ucraina. Miercuri, premierul polonez Mateusz Morawiecki a declarat că Varșovia ar lua în considerare posibilitatea de a-și da tancurile chiar și fără permisiunea Berlinului.

„Consimțământul este de importanță secundară aici. Fie îl vom obține rapid, fie vom face noi înșine ceea ce trebuie”, a declarat Morawiecki.

Istoricul britanic Timothy Garton Ash a scris în The Guardian și în alte ziare în această săptămână că „spre cinstea sa, poziția guvernului german cu privire la sprijinul militar pentru Ucraina a evoluat foarte mult din ajunul invaziei rusești”.

Dar el a susținut că problema tancurilor a devenit „un test de turnesol al curajului Germaniei de a rezista șantajului nuclear al (președintelui rus Vladimir) Putin, de a depăși propriul cocktail intern de temeri și îndoieli și de a apăra o Ucraină liberă și suverană” și că Scholz ar trebui să conducă un „plan Leopard european”.

Rămâne de văzut dacă acest lucru se va întâmpla în cele din urmă. Guvernul lui Scholz a insistat asupra unei coordonări strânse cu Statele Unite, o posibilă reflectare în parte a faptului că Germania – spre deosebire de Marea Britanie și Franța – se bazează pe descurajarea nucleară a SUA.

Vineri, purtătorul de cuvânt al lui Scholz, Steffen Hebestreit, a negat rapoartele potrivit cărora Germania ar fi insistat că va livra tancuri Leopard doar dacă SUA își trimite propriile tancuri Abrams. El a respins ideea că Berlinul este în urma altora și a insistat că adoptă calea corectă.

„Acestea nu sunt decizii ușoare și trebuie să fie bine cântărite”, a spus el. „Și este vorba să fie sustenabile, ca toți să poată merge împreună cu ele și să le susțină – iar o parte a unei performanțe de lider este menținerea unei alianțe împreună”.