”Siguranța națională bate Codul Rutier” / Director Transgaz, iertat de amendă și suspendarea permisului / ”Risc concret și imediat de rupere a conductei de gaz”

Sa nu speculam asupra culorii carnetului de partid al d-lui Tataru.
Sa retinem (macar noi, ca de la justitie oricum nu mai avem asteptari) doar cateva lucruri:
1. Politia l-a oprit, i-a facut proces verbal, i-a dat amenda, s-au ciorovait etc. Toata trebusoara asta trebuie sa fi durat multe minute, mai probabil chiar zeci de minute, dupa cum stie oricine a fost vreodata oprit de politie in trafic pentru o astfel de abatere. Pana opresti, pana vine politistul la masina, pana se prezinta, pana-i dai actele, pana discuti, pana scrie procesul verbal etc etc etc.
Presupusa avarie critica, aproape dezastruoasa a conductei (demonstrata nu se stie cum, nici articolele de presa si nici inregistrarile de pe portalul justitiei nu dau amanunte – ce naiba, adica n-avem incredere in justitie, adica nu-i credem pe cuvant???) a avut loc intre Medias, unde este sediul Transgaz si domiciliul d-lui Tataru, si Sighisoara, localitati intre care e o distanta de 39 km. Altfel spus, dl. Tataru avea de parcurs o distanta de maximum maximorum 39 km pana la locul avariei, probabil mai putin, ca n-o trece trenul/conducta chiar prin mijlocul localitatilor respective. O oprire de minimum 10 minute pe o distanta atat de mica a diminuat viteza aia de deplasare de 103 km/h la cel mult 71 km/h – dupa cum orice elev care a absolvit noua clase poate explica judecatorilor.
Altfel spus, s-a grabit degeaba. Bine ca nu si-a gasit sfarsitul in vreun derapaj, ori iesind in decor si slava Domnului ca n-a omorat pe cineva.
2. Cu mult mai important, dl. Tataru este DGA pe probleme de dezvoltare la Transgaz. Nu este, de pilda, director tehnic, sau pentru situatii de urgenta, in caz ca exista asemenea pozitie (si ar fi normal sa existe, dat fiind specificul activitatii).
Dar chiar daca ar fi fost, ar fi dezastruos daca situatia ar fi cea sugerata de judecatorii sibieni – prevenirea unor avarii potential catastrofale ale unei infrastructuri critice (cu o lungime de cca 14000km si acoperind practic toata tara) depinde de prezenta la fata locului a unui mare sef (care, in treacat fie spus, la data aia avea deja mult peste 60 de ani, sa fie sanatos si sa-i dea Dumnezeu viata lunga si linistita). Ca sa faca – ce anume? Sa le duca muncitorilor trusa de scule, sa le spuna ce au de facut, pentru ca ei habar n-aveau???
Bun, si daca avaria se intampla de pilda la Isaccea (500km de Medias si punct important in infrastructura gaziera a tarii), ce faceau oamenii Trasgaz – trageau linistiti un pui de somn, stiind ca, chiar cu acceleratia la fund, oricum d-lui Tataru ii vor trebui 6-7 ore sa treaca Carpatii si sa ajunga la fata locului???
Argumentatia judecatorilor este de un ridicol total, tipic romanesc, de altfel, si cautioneaza lipsa de profesionalism care face ravagii in tara asta – daca asa merg lucrurile in tara asta, nici pompierii n-au motive de graba la vreun incendiu major, pentru ca mai intai trebuie sa ajunga seful ISU sau macar vreun secretar de stat de la Interne la fata locului…
3. Dl. Tataru nu trebuie crucificat. Conform datelor publice, dansul pare un bun specialist, un „gazist” de-o viata, la fel ca sotia (director productie Romgaz). Nu e o familie sarmana, cu cca 60000 lei/luna venit salarial in 2024 (apud articol din alba24), dar nici nu gasesc ceva scandalos in aceste venituri. Prefer sa cred ca sunt niste profesionisti foarte buni, platiti corect, pe masura responsabilitatilor si performantelor.
Oricum, e de retinut ca mia aia de lei amenda nu insemna cam nimic pentru dl. Tataru. Si oricum, sa fim realisti, e limpede ca ar fi gasit compania o modalitate de a compensa o ridicola mie de lei, sau lipsa permisului de conducere 90 de zile.
4. Din nou, in niciun caz nu e de blamat dl. Tataru ca si-a stricat dimineata de dupa masa de Craciun ca sa participe la rezolvarea unei situatii de criza. Dimpotriva, e de apreciat – chiar daca, in opinia mea, prezenta dansului n-ar fi trebuit sa fie necesara.
Ceea ce mi se pare mai degraba trist, decat reprobabil, e ca s-a gasit sa-si umfle muschii ca sa-i dea o lectie vreunui tanar politist incepator (cine altcineva ar fi fost de serviciu pe sosea in dimineata unei zile de 26 decembrie?) de la inaltimea varstei si functiei. Bah, tu stii cine-s eu? Te pui cu mine??? Ei, lasa ca-ti arat eu ca nu platesc nicio amenda si nici nu-mi iei permisul…
Iar pentru o astfel de ambitie marunta a gasit de cuviinta sa dea de lucru instantelor pret de doi ani si jumatate… Trist.
5. Despre justitie, cum spuneam – numai de bine si nicio speranta. Nici macar nu cred ca a fost nevoie de telefonul proverbial, nu se coboara Doamna la nivelul jenant al unei mii de lei si-al unui permis supendat trei luni. Cred ca la un moment dat a fost dat un telefon cu indicatii generale, iar oamenii se conformeaza si, cum se intampla adesea in Romania, fac exces de zel.
Oricum, concluzia tot aia e – justitia face multe lucruri in Romania, mai putin dreptate. Poate n-ar strica sa reconsideram si eventual sa actualizam organizarea staborurilor ti.ga.nesti si sa le extindem aplicabilitatea. In felul asta mai reducem si volumul necontenitelor jelanii judecatoresti despre cat de mult au dansii de munca si despre cum niste parai in plus le-ar spori puterea de munca.