Profesorul Lazăr Vlăsceanu: Un orfan al României educate

Analiză semnată de sociologul Lazăr Vlăsceanu, cercetător și profesor al Universității din București, cu doctoratul în Sociologie obținut la London University, Institute of Education, în 1976, autor a numeroase volume și cercetări și cel care a realizat selecţia textelor şi studiul introductiv la: “Basil Bernstein, Studii de sociologia educaţiei”:

Proiectul România educată mi se pare construit pe o axă cu doi poli. Din păcate, nu comunică mai deloc între ei. Primul pol corespunde unei necesități istorice: nimic nu se poate realiza în economia, societatea sau cultura României viitoare fără o transformare a educației. Lipsa actuală de educație performantă este deja prea mare ca să mai poți identifica zorii viitorului. La polul opus, nu știu cine a pus în pagină opțiunile proiectului, dar par să fie mai degrabă tentative de compromitere. Multe din opțiuni sunt rupte de rezultate dominante și actuale ale științelor cognitive și sociale despre educație, întoarse cu fața spre trecut, contradictorii și haotice. Dacă s-ar aplica așa cum se prezintă, sistemul ar ajunge într-o stare de confuzie și regresie și mai profundă decât acum.

Din rațiuni de demonstrare, am să ilustrez cele afirmate cu un exemplu despre poziționarea învățământului superior în proiect.

Când o componentă a unui sistem este neglijată, de fapt ignorată, de o inițiativă de raționalizare, acea componentă este numită orfană a sistemului. Când considerăm România educată, decoperim fără mare efort, chiar și prin cea mai superficială comparație între analizele și opțiunile dedicate diferitelor niveluri ale sistemului, un fapt lipsit de orice rațiune: învățământul superior este postat în poziția de orfan al României educate. Ce ar putea justifica această opțiune? Ce consecințe ar avea dacă și în faza de aplicare s-ar menține neglijarea? Mă grăbesc să spun:

(a) nimic nu poate justifica neglijarea învățământului superior, cu atât mai puțin o conjectură conform căreia învățământul universitar s-ar afla într-o stare mai bună decât celelalte niveluri;

(b) consecințele neglijenței ar depăși și cea mai neagră estimare a stării viitoare a întregului sistem de educație: o astfel de incompletitudine ar iradia pe verticală dinspre vârful spre baza sistemului și ar tulbura profund stabilitatea acestuia. Să explic.

Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de profesorul Lazăr Vlăsceanu

Lazăr Vlăsceanu / Sursă foto: Lucian Tudose – Agerpres Foto