Primul atac al guvernului Ciolacu la economia liberă. Plafonarea adaosului comercial, o imixtiune grosolană în regulile pieței / Iohannis și PNL, nici o reacție

Plafonarea adaosului comercial la producători și magazine prin ordonanță de urgență, propusă de premierul Ciolacu, e o decizie politică fundamental greșită și cu efecte pe termen lung. E o măsură pur comunistă care ignoră un principiu sfânt: prețurile le stabilește piața, nu politicienii. Așa se făcea economia în epoca Ceaușescu: cu prețuri și marje de profit impuse de guvern. Rezultatul a fost o țară cu prețuri mici, dar cu magazine goale.

Marcel Ciolacu nu e primul populist din România, nici din regiune. în 2015, alt premier PSD, Victor Ponta, se războia cu supermarketurile și cerea înghețarea prețurilor. Și el vorbea atunci de ”mândria de a fi român” și susținea că „România nu e colonie occidentală”. Liviu Dragnea se lupta și el cu prețul roșiilor și înjura Vestul în gura mare. Viktor Orban, liderul autoritar al Ungariei, a înghețat și el prețurile anul trecut, războindu-se la fel de tare cu Occidentul care, chipurile, vrea răul Ungariei.

Vă sună cunoscute aceste sloganuri? Ele seamănă leit cu ce a pus Ciolacu în propriu lui program de guvernare: ”Luptăm ca românii să nu mai fie sclavii moderni ai Europei”. Aceeași propagandă periculoasă, victimizarea stupidă, blamarea occidentului pentru eșecul intern. De fapt, o scuză pentru eșecul propriilor politici greșite.

Acum, Ciolacu vrea să desființeze prin ucaz o lege imposibil de înfrânt: legea pieței libere. Nimeni, niciodată nu a reușit să învingă piața. Uitați-vă la Cuba de azi, la Ungaria vecină, amintiți-vă de România comunistă. Toate încercările au dus la penurie.

Explicația e simplă: în fața unei decizii arbitrare, producătorii fie vor plasa pierderea pe alte produse, fie vor renunța să mai producă/proceseze alimentele care nu le aduc profit. Idem și comercianții. Imposibil ca Marcel Ciolacu să nu își amintească rafturile goale din magazine dinainte de revoluție. În fond, poate că și el a fost împins de foame să lupte pentru căderea dictatorului Ceaușescu.

OUG-ul lui Ciolacu creează un precedent extrem de periculos. Azi plafonează adaosul la alimente, și societatea nu reacționează. Mâine poate plafonează adaosul la carburanți. Poimâine la haine, răspoimâine – la panourile solare sau mașinile second-hand. Nimic nu mai e stabil, nici un investitor român sau străin nu mai e în siguranță, nimeni nu își mai poate face un plan pe termen lung.

Pericolul arbitrariului e palpabil. Nici un sector economic nu mai e în siguranță.

Și ce face Ciolacu cu prețul alimentelor nu e singular. Și PSD-ul, și PNL-ul se tot învârt de un an pe lângă prețuri și încearcă să găsească soluții din vârful pixului ministerial. Au încercat cu benzinarii, apoi cu laptele, îi tentează o intervenție și la roșii ori cartofi.

Iar societatea tace. Fiecare are motivul lui. Firmele din domeniu (producători, procesatori, distribuitori și magazine) se tem de puterea utilizată abuziv: controale ale fiscului, ale inspecției muncii sau ale zecilor de instituții la cheremul politicienilor. La cum sunt făcute legile în România de PSD și PNL, nimeni nu e curat 100%. Mare parte a presei tace, pentru că primește bani de la PSD și PNL.

PNL tace și el pentru că e încălecat de PSD. N-a mai rămas nimic liberal în acest partid sub conducerea generalului (r) Ciucă. N-ar strica să se adapteze puțin vremurilor și să-și schimbe numele în PSD – Aripa cu epoleți la vedere.

Despre președintele Iohannis nu mai e mare lucru de spus. Oricum e absent și predat total lui Ciolacu. Doar să ne amintim că în campania din 2019 considera economie de piață o ”cheie de boltă a României normale”. Între timp a capitulat în fața PSD, a predat Palatul Cotroceni și a rătăcit și cheia de boltă.

Mai e o speranță. Ca o parte a societății civile și a mediului economic, cei care cred cu tărie în libertatea economică, să refuze tăcerea și să respingă imixtiunea fără precedent a guvernului PSD-PNL în economie. Încă mai e timp să oprească acest precedent ameninţător.

Din păcate, Ciolacu nu a trecut doar de la fapte la vorbe (vezi pseudoreforma pensiilor speciale), ci și de la economia de piață la economia socialistă.