Pragul acordului privind clima de la Paris nu a fost atins, în pofida unei încălziri cu 1,5 grade Celsius în iulie

Temperatura medie din luna iulie a depăşit cu aproximativ 1,5 grade Celsius valorile din perioada preindustrială. Acest lucru nu înseamnă că limita cea mai ambiţioasă din Acordul de la Paris a fost atinsă, aceasta referindu-se la evoluţia climei de-a lungul deceniilor, relatează joi AFP, citată de Agerpres.

„Se estimează că luna (iulie) a fost cu aproximativ 1,5 grade Celsius mai caldă comparativ cu media pentru perioada 1850-1900”, a scris serviciul european Copernicus în cel mai recent buletin informativ al său, care a fost publicat săptămâna aceasta şi confirmă că iulie 2023 a fost cea mai călduroasă lună înregistrată vreodată pe Pământ.

Nu este prima dată când acest prag este atins sau depăşit punctual.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

În decembrie 2015, anul în care ţări din întreaga lume s-au unit pentru a adopta Acordul de la Paris, Pământul s-a confruntat cu temperaturi medii cu 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale, timp de câteva zile. Fenomenul ciclic El Nino, care tinde să conducă la o creştere a temperaturilor, era atunci aproape de apogeul său.

Pragul a fost atins sau depăşit şi în timpul iernii sau la începutul primăverii în 2016, 2020 şi deja de la începutul anului 2023.

Următorii câţiva ani promit, de asemenea, să aducă recorduri de temperatură, sub efectul combinat al gazelor cu efect de seră generate de activităţile umane şi al fenomenului El Nino, care revine.

Limita inferioară din Acordul de la Paris

Acordul de la Paris, semnat în 2015, vizează menţinerea „creşterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 grade Celsius peste nivelurile preindustriale” şi continuarea eforturilor „de a limita creşterea temperaturii la 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale”, înainte ca utilizarea masivă a combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaze) să încălzească şi mai mult clima.

Însă nu se poate concluziona, din episoadele recente, că această limită cea mai ambiţioasă a fost deja atinsă.

„Ar trebui subliniat faptul că limitele de 1,5 grade Celsius şi 2 grade Celsius stabilite în Acordul de la Paris sunt limite pentru temperatura medie a planetei pe perioade de 20 sau 30 de ani, care sunt de obicei folosite pentru a defini clima”, reaminteşte Copernicus.

Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) estimează că există o posibilitate de 66% ca temperatura medie anuală pe glob să depăşească temporar nivelurile preindustriale cu peste 1,5 grade Celsius timp de cel puţin un an între 2023 şi 2027.

„Aceasta nu înseamnă că în următorii cinci ani vom depăşi nivelul de 1,5 grade Celsius specificat în Acordul de la Paris, deoarece acest acord se referă la o încălzire pe termen lung, pe mai mulţi ani”, a precizat, de asemenea, la începutul lunii iulie, Chris Hewitt, şeful serviciilor climatice din cadrul OMM.

„Cu toate acestea, este vorba despre un nou semnal de alarmă”, a spus el.

Medie pe 30 de ani

În condiţiile în care acordul din 2015 nu oferă în sine o definiţie precisă a temperaturilor pe care le menţionează (spre exemplu perioada preindustrială de referinţă), oamenii de ştiinţă au încercat să înlăture ambiguităţile.

Într-un raport special al Grupului interguvernamental de experţi în evoluţia climei (GIEC) asupra pragului de 1,5 grade Celsius, publicat în 2018, experţii în climă reuniţi sub egida ONU au îndemnat lumea să vizeze această limită şi nu pe cea de 2 grade Celsius, pentru evitarea efectelor majore (valuri de căldură, super-uragane sau calote glaciare destabilizate).

Pentru acest raport, ei au luat drept definiţie a încălzirii o medie „pe o perioadă de 30 de ani” comparativ cu „perioada de referinţă 1850-1900”.

„Perioada de 30 de ani ia în considerare efectele variabilităţii naturale care pot cauza o fluctuaţie a temperaturilor globale de la un an la altul”, a notat GIEC.

În ceea ce priveşte era preindustrială, care se referă la o perioadă anterioară modificării climei prin utilizarea combustibililor fosili, oamenii de ştiinţă au ales să ia în considerare intervalul 1850-1900, „care este cea mai veche dintre perioadele ce cuprind observaţii cvasi-globale”.