Povestea remarcabilă a Sabrinei Ionescu: de la a servi mesele într-o școală din SUA, ca imigrant, la campioană olimpică și a WNBA

În pauza dintre orele de prânz din gimnaziu, Sabrina Ionescu servea mâncare pe tăvile colegilor săi din Bay Area, California (SUA). Munca în cantină îi asigura masa gratuită și garanta că avea ce mânca, relatează The Athletic.

Când fratele ei geamăn, Eddy, trecea prin rând, ea îi punea adesea porții mai mari. Știa că îi place, dar se gândea și că, după ce își termina sarcinile, putea să mai „ciugulească” de la el. „Am servit acea masă cât de bine am putut”, a spus ea. Cine s-ar fi așteptat la altceva?

Fiică a unor imigranți români, determinarea neclintită și etica muncii au fost fundamentele în care a crescut Ionescu. Chiar și atunci când școala ei nu avea suficiente jucătoare pentru o echipă de baschet feminin, a recrutat și convins colegele de clasă să se înscrie și să joace.

„Să văd cât de mult au trebuit părinții mei să muncească pentru a reuși aici, fără să știe engleză, căutând un loc de muncă… este ceva ce ți se imprimă în ADN”, a spus Ionescu, a cărei primă limbă este româna. „Așa am crescut și de aceea sunt cine sunt astăzi.”

Astăzi, ea este campioană olimpică și a WNBA, cu o influență globală, o vedetă al cărei model de pantofi sport Nike este printre cele mai populare nu doar în WNBA, ci și în NBA. Se află la începutul noului sezon cu New York Liberty, echipa fiind în plină cursă pentru a-și apăra titlul. În prima zi de antrenament, în aprilie, Ionescu și-a provocat colegele din vestiar: „Putem câștiga din nou și să fim în discuție pentru cea mai bună echipă sportivă, nu doar în baschet, ci în general?”

Până acum, totul arată promițător. Ionescu este în grafic pentru a bifa a patra participare consecutivă la All-Star și joacă la cel mai eficient nivel din cariera sa, având cele mai multe puncte la 36 de minute (23,2) și cele mai puține mingi pierdute (2,1). Liberty a câștigat primele nouă meciuri ale sezonului înainte de a pierde sâmbătă cu Indiana Fever, având totuși cea mai bună diferență medie de puncte din ligă (15,7). New York poate obține calificarea în finala Commissioner’s Cup dacă va învinge Atlanta Dream și dacă Fever va pierde.

Sabrina Ionescu și performanțele sportive din timpul facultății

Ionescu era deja o supervedetă încă din facultate, fiind aleasă prima în draft-ul WNBA din 2020 de către Liberty. Popularitatea și impactul său nu s-au diminuat. De fapt, acum, Ionescu trăiește un moment de maxim avânt, atât profesional, cât și personal.

În ultimul an și jumătate, Ionescu s-a căsătorit cu partenerul ei de lungă durată, Hroniss Grasu. A participat la prezentări de modă la Paris Fashion Week și la Met Gala, îmbrăcată într-o ținută Sergio Hudson personalizată. Luna trecută, a jucat un meci demonstrativ cu Liberty în fața unei săli pline la fosta ei universitate din Oregon. După meci, chiar și jucătoarele japoneze din echipa adversă i-au cerut autografe pe pantofii Sabrina 2 de la Nike.

A câștigat aurul olimpic cu echipa SUA la Paris, anul trecut. Câteva luni mai târziu, a marcat ceea ce a numit „cea mai importantă aruncare a carierei” în finala WNBA, când a înscris o aruncare de trei puncte de la 8,5 metri în meciul 3 contra Minnesota Lynx.

În extrasezon, a efectuat un turneu de promovare cu Nike în Asia și a apărut într-o reclamă la Super Bowl. Recent, numele ei a fost răspunsul la o întrebare de 1.000 de dolari la Jeopardy (emisiune TV).

Familia, cheia materializării visului american

Totuși, Ionescu, care are 27 de ani, ezită să se considere „celebră”. „Nu aș spune niciodată asta despre mine. Nici măcar nu pot să rostesc cuvântul.”

Povestea familiei sale o ghidează constant. Cum gestionează succesele și eșecurile. Cum pășește prin lume și cum face față expunerii publice.

„Acesta este visul american”, a spus ea. „Partea frumoasă e că am această platformă acum. De aceea nu pierd din vedere niciodată de ce fac ceea ce fac.”

Părinții ei, Dan și Liliana Ionescu, i-au insuflat ei și fraților săi această reziliență prin propriul lor drum către SUA.

Au crescut în România, sub regimul totalitar al lui Nicolae Ceaușescu. Gazul era oprit fără avertisment, pâinea era raționalizată, iar penele de curent erau frecvente. În 1989, revoluția a dus la înlăturarea și execuția lui Ceaușescu și la sfârșitul regimului comunist.

Dan Ionescu, fost instructor auto, a plecat în SUA, unde a ajuns cu o viză câștigată la loterie, stabilindu-se în California de Nord. Soția sa, Liliana, și fiul lor, Andrei, care avea atunci 2 ani, au rămas în România. Ceea ce trebuia să fie o despărțire de șase luni s-a transformat în mai bine de cinci ani. Dan nu știa engleză, a lucrat ca șofer de taxi, apoi și-a deschis propria firmă de limuzine în timp ce învăța limba. În 1995, Liliana și Andrei au reușit să li se alăture. Doi ani mai târziu s-au născut Sabrina și Eddy, cu doar 18 minute diferență între ei.

Liliana a lucrat mai multe joburi, inclusiv ca barista la Nordstrom, pentru a nu avea nevoie să vorbească prea mult în engleză. Părinții ei împărtășesc adesea amintiri scurte despre România cu copiii lor.

„Ne aduc mereu cu picioarele pe pământ în tot ce facem aici”, a spus Sabrina. „De fiecare dată când trăim astfel de momente, e ca un vis, dar nu uităm niciodată de unde am plecat.”

Nu-și uită rădăcinile

Ionescu a învățat engleza la școală, dar vorbește în continuare româna cu familia. Se bucură de mâncăruri tradiționale românești, precum sarmale și salată de boeuf, mai ales de sărbători. Grasu, și el de origine română, spune că această moștenire comună a apropiat și mai mult cele două familii.

În martie, Ionescu a fost într-un turneu de o săptămână în Manila, Hong Kong și Guangzhou. Și acolo s-a gândit la povestea familiei ei.

„Am crescut într-o casă asemănătoare cu cea a multor copii pe care i-am întâlnit acolo, și am reușit să ajung aici și să joc în WNBA”, a spus ea. „Cred că asta a rezonat mult cu ei.”

A vizitat terenuri renovate, a organizat clinici pentru copii, iar în Manila și Guangzhou a fost întâmpinată de elevi care plângeau la simpla ei vedere. Are o bază globală de fani – ocupă locul 3 în WNBA la numărul de urmăritori pe Instagram – iar întâlnirile cu sportivi americani de top sunt rare. Copiii o îmbrățișau continuu. „Pentru ei a fost ca un Crăciun înmulțit cu o mie”, a spus Grasu.

A fost prima sportivă Nike cu pantof sport de semnătură care a făcut un turneu cu opriri în China și Filipine. S-a asigurat că fiecare copil a primit câte un caiet, o pereche de pantofi sau alte cadouri. „Chiar și după ce pleca, mai vedeam copii plângând de bucurie”, a spus Grasu.

Ionescu își ruga uneori șoferul să oprească mașina ca să salute mulțimile adunate pe străzile blocate special pentru trecerea ei.

„Asta o definește pe ea. Vine din acea educație de imigrant”, a spus Grasu. La un moment dat, i-a spus soțului său: „Dacă eram copil și un mare baschetbalist venea, iar el nici măcar nu mă băga în seamă, m-aș fi simțit dezamăgită.”

„Să vadă cum poate aduce bucurie altor copii este ceea ce o împinge să urce și mai sus”, a spus fratele ei, Eddy.

Când Liberty a sărbătorit primul titlu din istoria echipei, în octombrie trecut, Ionescu a trăit extazul victoriei. Și-a îmbrățișat soțul pe teren și s-a gândit la tot drumul parcurs: accidentările din primii ani de carieră, titlul universitar ratat din cauza pandemiei, sacrificiile făcute de familia sa.

A urmat extrasezonul, cu puține pauze. S-a motivat în sală, gândindu-se la o nouă campanie pentru titlu. A lucrat să devină mai bună în atac, în ecranări și să valorifice mai bine avantajele în fața adversarilor. „Nu vreau să spunem că am făcut-o o dată și să nu mai reușim apoi”, a spus ea.

Când a reînceput sezonul, nu doar jocul ei îmbunătățit a fost vizibil. În timpul încălzirii, înainte de amicalele din presezon, pe difuzoare răsuna muzică românească: „Opa Opa” și „Luna Luna” de la interpretul Pindu. Ca la nunta sa, și-a învățat colegele un dans tradițional românesc.

Departe de cantina gimnaziului, dar profund legată de rădăcinile familiei sale. „A jucat un rol uriaș în cine sunt eu și în înțelegerea amprentei pe care vreau să o las”, a spus Ionescu.