G4Media.ro

Povestea impresionantă a unei românce salvate în Spania din stare gravă după…

Povestea impresionantă a unei românce salvate în Spania din stare gravă după infecția cu coronavirus/ Marcela plânge când își amintește de forța și dăruirea medicilor care au tratat-o: Curaj, campioano, poți! Ai încredere în mine!

Marcela a fost internată la spitalul din Alcalá de Henares. Ea este deja acasă și apreciază efortul personalului medical. Vorbind cu  postul de televiziune spaniol Antena3 Noticias, își amintește cu emoție de asistenta care striga „Hai, campioano!” sau de medicul care îi spunea „ai încredere în mine”, în timp ce o lua de mână.

Marcela nu poate să nu plângă de emoție după zile foarte grele. Este unul dintre pacienții infectați cu coronavirus care a fost internat într-o stare gravă. Ea a petrecut o săptămână acasă cu simptome la început ușoare, ca tuse și o febră de 37,5, dar s-a înrăutățit din ce în ce mai mult și a ajuns la Spitalul Príncipe de Asturias din Alcalá de Henares.

Nu va uita niciodată numărul 528, camera în care a petrecut o săptămână. Vrea să transmită un mesaj de încurajare și de mulțumire întregului personal sanitar. El plânge când își amintește de forţa, epuizarea și dăruirea cu care (medicii) înfruntă COVID-19.

Marcela povesteşte că toată lumea – lucrătorii sanitari și pacienții – sunt conștienți că inamicul care trebuie înfruntat este necunoscut și că în fiecare zi poartă o nouă bătălie în care nimeni nu este dispus să se predea.

Ea se emoționează când își amintește de fiecare mic gest de afecțiune din partea unor persoane necunoscute, de fiecare îndemn de încurajare precum cel al asistentei care, în timp ce îi lua sânge, spunea: „Curaj, campioano, poți!” sau a medicului care a luat-o de mână la spital şi i-a spus: „Aveți încredere!” Și chiar a sunat la locul ei de muncă să anunţe, pentru că ea nu mai avea baterie.

Ştia că era important să anunţe, fiindcă lucrează ca personal de infirmierie la un cămin de bătrâni şi ştie ce înseamnă lupta contra COVID-19. Recunoaște, deși poate surprinde, că atunci când a fost confirmată pozitiv, asta a fost cel mai puțin important lucru, voia să se simtă mai bine, se gândea doar cât de rău îi era și că vrea să supraviețuiască.

Acum are ajutorul celor doi fii, care îi lasă mâncarea sau orice altceva are nevoie în lift, dar nu poate să nu se gândească la cei care nu au familie, deoarece este încă foarte slăbită și trebuie să rămână în izolare acasă, până când va fi complet recuperată.

Se gândește la colega sa de salon care era mai rău și speră să aibă veşti de la ea. Ea a înregistrat mesajul gândindu-se că nu o vor recunoaște, pentru că toată lumea poartă măști, dar a fost surprinsă de afecțiunea pe care o primește și de la cei care au îngrijit-o. Spitalul Principe de Asturias este unul dintre cele care îngrijesc în Spania cei mai mulţi pacienți cu coronavirus, mai mult de 220 de pacienți.

Marcela este în Spania de 22 de ani, a venit din România și știe că exemplul ei poate încuraja multe persoane. Acum se simte în siguranță. Ea este încă acasă în recuperare, pentru că a trecut pericolul, vrea ca totul să se termine cât mai curând posibil, pentru a le duce flori celor care au ajutat-o, pentru că „există multe inimi care luptă pentru noi și, de asemenea, pentru viața lor”. Se emoţionează și alături de ea ne emoționăm cu toții.

Sursa: Antena3Noticias/ Rador/ Traducerea: Cristina Zaharia

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

6 comentarii

  1. Nu inteleg articolele astea: cand sunt prea tehnice cand lipsesc detaliile.
    Inteleg ca nu s-a teleportat de a ajuns iar in carantina in Romania. Nu am vazut sa scrie ceva despre „plaman”, intubare.. chestii grele.
    In fine. sa fie sanatoasa

    • De unde ai inteles tu ca este in carantina in Romania? Este in Spania si ramane in Spania. Asta este „diaspora” adevarata, nu hotii de buzunare care se intorc acum in Romania.

    • Traducerea aiurea… gen Antena3

  2. Cris, mai citeste o data, dar cu mai multa atentie te rog, ca se leaga.

  3. Se induce ideea ca fericirea este minimalista si dependenta de locul in care esti tratat(vindecat).Nimic mai fals.Intrebati zecile sau sutele de mii de ramani care au plecat din occident pentru a reveni in Romania ,daca au fost sau nu mai fericiti atunci cand au intrat in tara noastra mergand pe drumurile noastre ,cele mai proaste,gandindu-se la spitalele noastre,cele mai proaste,apeland la serviciile publice,cele mai jalnice s.a.m.d. Dupa ce se afla rasunsul ( sunt mai mult decat convins ca va fi DA ) ,mai putem evidentia viata de occident,cu lapte si miere,viind singurul sau cel mai proeminent vector al starii de fericire? Strainasii nostri,sa ofere flori propriei tari,pe care o blameaza deseori.Aici au redescoperit fericirea,care se pare ca nu depinde de nivelul de dezvoltare,ci de amploarea panicii induse de instinctul de conservare si implicit de mijloacele,indiferent cat de simple,de rezolvare.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.