Polonia și Ucraina: Solidaritate sub presiunea istoriei

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Dacă la începutul războiului ruso-ucrainean tema principală în presa poloneză viza întrebarea „Ce poate face Polonia pentru a sprijini Ucraina?”, în prezent aceasta a evoluat către „Ce poate face Polonia pentru a sprijini Ucraina fără a renunța la propriile interese istorice?”.

Punctul central al acestei dezbateri este integrarea de către Kiev a Ukraińska Powstańcza Armia (Armata Insurecțională Ucraineană – UPA) în discursul politic actual, cu riscul de a stârni nemulțumiri din partea unor state vecine. Creată în 1942 cu scopul înființării unui stat național ucrainean independent, UPA a fost o organizație militară naționalistă, activând împotriva inamicilor Ucrainei din acea perioadă, în funcție de contextul politic. De la URSS la formațiunile poloneze sau chiar armata nazistă, UPA a purtat bătălii în scopul independenței Ucrainei.

Începând cu martie 2014, anul anexării ilegale a Crimeei, UPA a cunoscut o legitimare mult mai mare în discursul politic de la Kiev, în special ca amintire a luptei istorice pentru independență pe care ucrainenii au purtat-o împotriva sovieticilor în trecut, și împotriva rușilor în prezent.

Decizia Kievului din 2025 de a adopta o nouă lege privind politica națională a memoriei și decizia președintelui Volodimir Zelenski de a acorda unei unități de forțe speciale denumirea onorifică „Eroii UPA” au declanșat cea mai gravă dispută polono-ucraineană din ultimii ani.

În replică, președintele Poloniei, Karol Nawrocki, a cerut retragerea Ordinului Vulturului Alb, cea mai înaltă decorație de stat, acordată omologului său ucrainean.

Deși UPA nu reprezintă astăzi o organizație activă, ci mai degrabă un simbol politic, pentru polonezi aceasta este un subiect sensibil, UPA fiind acuzată de atrocitățile comise în Volînia și Galiția Orientală în perioada 1943–1944. Deși violențe au fost comise de ambele părți în acea perioadă, pentru Varsovia UPA rămâne în primul rând asociată cu uciderea a aproximativ 70.000–100.000 de civili polonezi.

Disputa a depășit rapid nivelul deciziilor oficiale.

Într-un articol publicat în Onet, jurnalistul și politicianul ucrainean Mykola Kniażycki face apel la calm și rațiune în detrimentul emoțiilor, care nu ar trebui să domine relațiile bilaterale. Ridică însă miza și amintește că Ordinul ce ar putea să-i fie retras lui Zelenski, cel care luptă împotriva Rusiei, este deținut în continuare de fostul cancelar german, amicul aceluiași Putin, Gerhard Schroeder.

Sigur, Schroeder a primit decorația în 2002 pentru rolul jucat în reconcilierea polono-germană și pentru sprijinul acordat Varșoviei pentru aderarea la NATO și UE, dar ironia lui Kniażycki este evidentă, cu atât mai mult cu cât în același text acesta atrage atenția asupra condițiilor socio-economice pe care ucrainenii din Polonia încep să le resimtă.

Astfel, în această perioadă, în Polonia subiectul UPA trece din planul istoric către cel politic, creând premisele unor tensiuni inclusiv în spațiul societal polonez.

Ținând cont că atât Varșovia, cât și Kievul împart aceleași interese strategice și de securitate, sprijinul militar al Poloniei pentru Ucraina va rămâne neschimbat. Politic însă, polonezii vor avea o atitudine mult diferită în ceea ce privește dosarul aderării Ucrainei la Uniunea Europeană. Pe termen scurt, acesta s-ar putea să fie totuși un cost acceptabil pentru Kiev, avantajele aduse de mobilizarea publicului intern fiind mult mai mari.

În același timp, Karol Nawrocki creează premisele unui narativ favorabil pentru alegerile parlamentare din 2027.

Astfel, tensiunile sunt susceptibile să se amplifice pe măsură ce se apropie ziua de 11 iulie, dată declarată în Polonia Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Genocidului comis de OUN-UPA asupra cetățenilor Republicii Polone. Pentru autoritățile și societatea poloneză, comemorarea reprezintă un act de recuperare a memoriei istorice și de omagiere a victimelor Volîniei, dar evenimentul riscă să depășească dimensiunea strict comemorativă și să fie integrat tot mai mult în dezbaterea politică internă. Într-un context în care în Ucraina simbolurile asociate UPA sunt folosite pentru consolidarea identității naționale în timpul războiului, iar în Polonia tema Volîniei capătă o vizibilitate politică fără precedent, memoria istorică riscă să devină un nou teren de competiție politică.

Pentru Polonia, aceste tensiuni politice nu vin fără costuri externe. Excluderea Varșoviei din formate precum E3 sau întâlnirile de la Berlin, Londra sau Geneva privind viitorul Ucrainei arată că, în ciuda eforturilor, polonezii nu sunt incluși în nucleul dur privind viitorul vecinilor ucraineni. Tensiunile actuale ar putea diminua și rolul așteptat al Poloniei în reconstrucția Ucrainei.

Totuși, restabilirea încrederii nu este o cale pierdută. Mesajul Papei Ioan Paul al II-lea, cu ocazia vizitei de la Liov din 2001, este elocvent. Acesta a făcut apel la reconciliere între popoarele Europei Centrale și de Est, iar în mesajul adresat polonezilor și ucrainenilor cu ocazia comemorării a 60 de ani de la tragedia din Volînia (2003) i-a îndemnat să recunoască greșelile trecutului, să își ceară iertare și să se privească „cu ochii reconcilierii”.