Pledoaria unui român fugit la vârsta de 15 ani din țară, după ce fusese arestat de comuniști, pentru mai mută ”democrație în America”

În (statul american – n. red.) Georgia are loc o atrocitate, ca și în Texas, Arizona și vreo alte 40 de state care iau în calcul noi legi electorale ce sunt rasiste, discriminatoare și menite a împiedica milioane de americani negri să voteze. Aceasta nu este o problemă doar pentru guvern; este o problemă societală de o asemenea anvergură și amploare încât trebuie să suscite atenția și acțiunea fiecărui director corporatist din America.

• *Articol de Peter Georgescu (președinte emerit al companiei Young & Rubicam Inc.; a emigrat din România în SUA în 1954)

Chiar dacă eu nu sunt un om de culoare, îi admir profund pe cei care au luat atitudine în privința acestor legi recente – printre ei numărându-se directorul Ken Frazier de la Merck și Ken Chenault, fost președinte al American Express. Acești directori americani negri s-au realizat în această țară pentru că au învins greutăți și o discriminare pe care cei mai mulți dintre noi avem norocul să nu o fi trăit. Ei prețuiesc ideea de democrație așa cum o fac și eu, un imigrant și un cetățean american mândru de această calitate.

În inima mea știu de asemenea că nu trebuie doar să iau atitudine public, ci și să-i îndemn pe toți directorii să se împotrivească împreună acestei legislații ostile, corozive, care reprezintă un pumnal în inima democrației, întrucât eu însumi am văzut îndeaproape și foarte personal care sunt alternativele la democrație. Acele regimuri sunt forme de guvernare hidoase, exploatatoare, de tip învingătorul ia tot, darwiniene. Acolo vasta majoritate a oamenilor suferă, iar câțiva se agață de putere și o duc bine exploatându-i pe alții. Aceste forme diferite de guvernare sfârșesc întotdeauna prin a se transforma într-un totalitarism autoritar pentru a proteja elitele de la putere. În acele viziuni alternative votul este o mascaradă prin chiar designul lor instituțional.

În primii mei ani am copilărit sub un guvern fascist, susținător al naziștilor, în România în timpul celui de-al doilea război mondial. Pacea și libertatea au durat mai puțin de doi ani după război, după care comuniștii au preluat puterea. Comunismul a fost o formă pură de socialism. Guvernul controla mijloacele de producție și distribuție. În practică, nu avea nici un fel de ideologie. Era pur și simplu o acaparare a puterii de către o minoritatea pentru a controla marea majoritate prin forță și intimidare.

Justificarea acceptării populismului a fost bazată pe minciuni în România și Uniunea Sovietică, tot așa cum a fost și în 2016 când a fost rostită de candidatul Trump la alegerile din acel an. În România acest tip de regim socialist a durat vreo 60 de ani. Pentru mine, copil fiind, acest lucru a însemnat să-mi văd bunicul arestat la 80 de ani și ulterior omorât în închisoare, alături de alte sute de mii dintre cei care erau considerați un pericol la adresa regimului. N-a trecut mult până să-mi vină rândul și mie să fiu arestat (alături de fratele meu mai mare), fiindcă eram copii de capitaliști și, prin urmare și prin definiție, anticomuniști.

Abia împlinisem 10 ani când am fost trimis la muncă silnică, inclusiv curățat canale și săpat gropi pentru stâlpii de electricitate. La 15 ani am sosit în America fără să știu un cuvânt în engleză și doar cu gimnaziul absolvit. Munca în România însemnase 10 ore pe zi, șase zile pe săptămână, fără să primesc educație formală. Călătoria mea din captivitatea și munca silnică din România în SUA a fost o epopee de război, remarcabilă dar nu și neobișnuită. Pe scurt, îi sunt dator pentru că sunt în viață poporului american din acea vreme, când refugiații politici din calea tiraniei contau pentru o Americă mai democratică. Mereu am crezut că povestea mea reprezintă ceea ce sperau Părinții Fondatori că se va întâmpla în versiunea lor ideală de America.

Pentru acei vizionari timpurii Constituția reprezenta o aspirație. Ei nu au practicat-o, ci au sperat că într-o bună zi o vom practica noi. Multe dintre generațiile noastre anterioare au înțeles și au prețuit această extraordinară moștenire ce ne-a fost lăsată. Milioane dintre concetățenii noștri au luptat pentru ea și milioane au murit pentru ea, aici și peste hotare. Iar acum, după mai bine de 250 de ani, în văzul tuturor, legiuitorii din Georgia și din vreo alte 40 sau mai multe state încearcă să ne restrângă democrația, dreptul nostru de vot.

Ajunge! Cum pot îndrăzni? La fel ca Chenault și Frazier, lideri ai mediului de afaceri din întreaga țară și, mai important, din Georgia, de la Coca-Cola și Delta Airlines, au denunțat explicit aceste noi legi oprimante și exploatatoare. Ed Bastian, directorul Delta, a spus-o clar: „Varianta finală a legii e inacceptabilă și nu corespunde valorilor Delta”. El a adăugat: „Întreaga argumentație în favoarea acestei legi s-a bazat pe o minciună”. (Minciuna, evident, a fost cea că în Georgia ar fi avut loc o fraudă electorală majoră.) A încerca să le refuzi afro-americanilor dreptul de vot înseamnă a-i refuza oricăruia dintre noi, americanii, dreptul de vot. Ken Chenault a declarat: „Nu ne permitem luxul de a sta pe margine când acest gen de nedreptăți se întâmplă peste tot în jurul nostru”.

Justificarea mai degrabă jalnică cum că legile din Georgia sunt mult mai blânde decât în epoca Jim Crow [segregarea rasială instituționalizată – n.trad.], este ridicolă. Ca un iluzionist care-ți distrage atenția de la ce face el de fapt – hai să fim serioși. Legile din Georgia au o unică intenție și un unic efect. Reducerea la minim a abilității alegătorilor negri de a-și face vocea auzită. Cât de tragic este că în 2021 găsim că e necesar să comparăm această lege crudă cu starea în care ne aflam acum 150 de ani! E vorba de fapt de o restaurare a legislației Jim Crow.

Pentru mine, în calitate de american „nou”, democrația are un înțeles profund, puternic. Am avut prilejul să trăiesc Visul American. Am avut prilejul să fiu cel mai bun Peter Georgescu care puteam fi. Am devenit acest om pentru că în America am fost în măsură să primesc acea șansă. Aici oamenii mi-au întins o mână, cei mai mulți dintre ei fără să mă cunoască, oferindu-mi ajutorul lor doar pentru că puteau s-o facă. Și sunt convins că și Ken Chenault și Ken Frazier ar spune același lucru.

Democrația poate să facă asta. Democrația, în cea mai bună formă a ei, își trage seva din faptul că fiecare om din țară are parte de o educație decentă și câștigă nu doar un salariu de subzistență măcar, ci și șansa de a-și atinge potențialul maxim de om. E limpede că n-am parcurs chiar până la capăt drumul către această viziune, dar trebuie să ajungem curând acolo. Tentativa flagrantă de suprimare a dreptului de vot e pur și simplu un atac necurat împotriva inimii democrației noastre.

Voi continua să prețuiesc democrația. E speranța și visul meu pentru America. Dacă mai mulți dintre noi am avea grijă de binele nostru comun, al tuturor, ura și bigotismul s-ar estompa. Trebuie să devenim pur și simplu oameni buni, cu grijă și compasiune față de semeni. Trebuie să ne luăm viitorul în propriile mâini. Asta înseamnă că trebuie să votăm – fiecare dintre noi, adulții. Trebuie să avem un cuvânt de spus. Așadar, în calitate de american, acel american tipic coborât de pe vapor, mă alătur acelor oameni de afaceri negri patrioți și spun: „ajunge”. Democrația Americii trebuie să fie protejată, apărată și permanent consolidată. Dacă putem face acest lucru, și noi și întreaga lume ne putem aștepta la zile mai bune.

Sursa: Forbes / Traducere: Andrei Suba (Rador)

Foto: Lincoln Memorial, Washington D.C. / Sursa: Dragoș Asaftei