Planul SUA de a rivaliza cu China și de a stopa procesul de acaparare a pieței mondiale a metalelor rare

Atom de litiu pixabay.com

Statele Unite nu se află la prima tentativă de a reveni în poziția de actor major pe piața pământurilor rare, aceste elemente esențiale pentru noile tehnologii precum producția de baterii, industria electronică sau energiile verzi. Strategia se află în centrul procupărilor administrației Biden, care prevede investiții masive în tehnologii care promovează energia verde și o linie dură în ceea ce privește rivalitățile geopolitice și amenințarea pentru securitatea națională pe care o reprezintă China, scrie CNBC.com.

În 2019, China era responsabilă pentru 80% din exporturile de pământuri rare, potrivit U.S. Geological Survey.

Planul masiv de investiții al președintelui Biden, în valoare de 2.000 de miliarde de dolari, vizează reconstruirea piețelor energiei și transporturilor în Statele Unite și a industriei de semiconductori. În februarie, Biden a semnat un decret care vizează analizarea lacunelor din lanțurile naționale de aprovizionare pentru pământuri rare, echipamente medicale, microcipuri și alte resurse esențiale. În martie, Departamentul Energiei a anunțat o inițiativă de 30 de milioane de dolari care are în centru analiza și securizarea lanțurilor de aprovizionare pentru pământuri rare și alte minerale importante în producția de baterii precum cobalt și litiu.

Trimisul special pentru climă al președintelui Biden, John Kerry, a afirmat pentru CNBC că este evidentă o „acaparare a pieței pentru litiu și alte pământuri rare”.

“Tehnic, este posibil să încerci să reconstruiești întregul lanț de aprovizionare, pentru că în trecut l-am avut,” afirmă Jane Nakano, de la Center for Strategic International Studies’ Energy Security and Climate Change Program.

Succesul acestei inițiative depinde de capacitatea Statelor Unite de a intensifica rapid procesarea și rafinarea după extragerea acestor resurse și de a concura din punct de vedere al costurilor pe o piață dominată de China.

Pământurile rare sunt mai abundente decât o sugerează numele lor, dar extragerea și procesarea acestora ridică o multitudine de probleme legate de rațiuni tehnologice și de mediu.

Deși China domină acum, în deceniile dinaintea anilor 80 SUA dețineau o poziție majoritară. Acest lucru s-a schimbat însă odată cu creșterea presiunilor legate de producția mediului și cu costurile mai mici cu forța de muncă oferite de producția din străinătate. Potrivit unui raport din 2018 al Departamentului Apărării, China a „inundat strategic piața globală” cu metale rare la prețuri mai mici pentru a descuraja concurența, inclusiv pe viitor.

Extragerea pământurilor rare reprezintă un proces dificil din cauza unei combinații de factori legați de mediu, procesul tehnic și deciziile politice. Multe regiuni, cum este Uniunea Europeană, au în abundență aceste resurse dar le lipsește expertiza.

Iar industria pământurilor rare este puternic criticată pentru impactul mare asupra mediului. Multe pământuri rare se află în depozite unde există și materiale radioactive care se pot infiltra în pânza freatică. Iar reglementările legate de protecția mediului sunt evident mult mai dure în SUA și în Europa, comparativ cu China.

În timp ce SUA urmăresc independența în ceea ce privește aceste materii prime esențiale, orice renunțare radicală la lanțurile de aprovizionare din China și alte țări din Asia riscă să aibă un efect dramattic asupra consumatorilor americani, în condițiile în care cererea pentru baterii și mașini electrice crește puternic.

Construirea unor lanțuri americane de aprovizionare solide poate crește competiția pe piață, care se concentrează acum tot mai mult pe impactul asupra prețurilor al cererii industriei de mașini electrice pentru materii prime, care ar putea conduce la majorarea cu 18% a prețurilor pentru baterii și cu mai mult decât dublul pentru materii precum cobalt și litiu, arată o notă Goldman Sachs publicată puna trecută.

Pentru a putea răspunde la cererea internă fără lanțuri globale de aprovizionare, Statele Unite ar trebui să atingă “nivele masive de producție” și să creeze un lanț de extracție și producție, un proces care ar putea dura un deceniu, arată Nakano. Cea mai bună soluție pentru moment este colaborarea cu aliații, precum Uniunea Europeană, pentru a reduce dependența de actori dominanți cum este China.

“Odată ce ai făcut asta, să zicem în zece, douăzeci de ani, atunci toată lumea poate să aibă în vedere crearea unui lanț de aprovizionare cu adevărat național,” a adăugat ea.

pixabay.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *