G4Media.ro

Peste 1300 de mașini second hand cumpărate legal, confiscate în Bulgaria în…

Sursa foto: Inquam Photos / Ovidiu Iordachi

Peste 1300 de mașini second hand cumpărate legal, confiscate în Bulgaria în ultimii trei ani după ce au apărut ca furate în Sistemul de Informații Schengen

Un semnal în Sistemul de Informații Schengen (SIS). Acest lucru este suficient pentru a se crea probleme uriașe pentru proprietarul unei mașini cumpărate din străinătate. În ultimii trei ani, peste 1.300 de persoane din Bulgaria s-au despărțit temporar sau definitiv de mașinile lor, arată datele Ministerului bulgar de Interne, furnizate pentru Mediapool în conformitate cu Legea privind accesul la informațiile publice, transmite Mediapool, citată de Rador.

În cele mai multe cazuri, acestea sunt persoane care și-au cumpărat mașinile absolut corect și le-au înmatriculat în Bulgaria fără probleme. Dar apoi s-a dovedit că cineva avea pretenții asupra lor. Și polițiștii au confiscat mașinile pentru verificări suplimentare și o eventuală returnare în străinătate a acestora.

Temporar, pentru 60 de zile

Prin lege, Ministerul de Interne are dreptul de a sechestra temporar un obiect pentru care s-a primit un semnal de căutare dintr-o țară străină. Există două posibilități pentru un astfel de mesaj – Sistemul de Informații Schengen (SIS) sau Interpol. Bunul poate fi reținut în două moduri – prin predare voluntară sau prin sechestru. Odată ce acesta rămâne la Ministerul de Interne, începe să curgă o perioadă de 60 de zile, în care țara care a semnalat situația poate solicita returnarea. La sfârșitul celor două luni, mașina ar trebui returnată proprietarului dacă nu există pretenții legate de aceasta.

Aici intervine una dintre marile probleme. În unele cazuri, termenul de 60 de zile nu este respectat deloc. Astfel, o persoană care a plătit absolut corect pentru mașină, se poate trezi fără ea și fără nicio posibilitate de a se proteja. Îi rămâne doar posibilitatea să aștepte bunăvoința Ministerului de Interne.

În ultimii trei ani, instituția de forță a confiscat 1.309 autovehicule pe baza semnalelor din SIS, se arată în răspuns. La Interpol au fost trimise 308 semnale. Peste 900 de mașini au fost returnate proprietarilor bulgari. În peste 900 de cazuri s-a constatat că nu este necesară trimiterea mașinilor înapoi în străinătate. Cu toate acestea, au fost returnate 396 de mașini.

Ministerul Afacerilor Interne nu dă detalii despre acestea și nici nu răspunde la una dintre cele mai importante întrebări – în câte cazuri nu a fost respectat termenul legal de 60 de zile și mașina a fost reținută mai mult decât era permis. Justificarea este că nu există informații statistice în acest sens.

Crimă și pedeapsă

În Legea privind Ministerului Afacerilor Interne sunt enumerate câteva ipoteze în care bunul confiscat nu este restituit proprietarului. Acestea sunt cazurile în care bunul este un obiect sau un mijloc de săvârșire a unei infracțiuni în Bulgaria, când constituie probă, a fost impus un sechestru sau predarea lui poate împiedica o anchetă deja începută și când deținerea lui este interzisă în Bulgaria.

În afara acestor cazuri, ar urma ca mașina să fie returnată, atâta timp cât nu există nicio solicitare din străinătate privind predarea acesteia. Cu toate acestea, practica arată că în fiecare caz individual există nuanțe care uneori fac întoarcerea aproape imposibilă.

Un exemplu tipic este o dramă judiciară de la Stara Zagora, care a durat doi ani întregi. În 2016, o femeie din oraș a cumpărat o mașină de la un cetățean grec. Se stabilește însă că mașina este dată în urmărire în urma unui semnal în SIS din Grecia și, prin urmare, ea o predă de bună voie până la clarificarea situației.

În loc să aștepte 60 de zile, trec aproape șase luni. La mijlocul anului 2017, aceasta a cerut ca mașina să îi fie restituită, dar șeful poliției locale a refuzat. Prin urmare, ea a contestat decizia acestuia la instanța de contencios administrativ. Urmează plimbatul obișnuit între instanțe. Instanța a decis că mașina trebuie returnată, dar abia după doi ani. Astfel, la jumătatea anului 2019, drama se încheie, dar detaliile în proces sunt revelatoare.

Se dovedește că în Grecia a fost semnalat faptul că același autoturism a fost furat. Femeia din Grecia, care susține că mașina era a ei, explică că în timpul furtului au dispărut și toate actele, adică ea nu poate dovedi că este proprietară.

Niciodată nu a fost primită o cerere de returnare a mașinii, dar a fost trimisă o scrisoare din Grecia prin care se solicită ca între proprietarii bulgari și greci să existe un schimb de date de contact, pentru a se înțelege cum a fost cumpărată mașina în Bulgaria. Referindu-se la această scrisoare, care nu are valoare de cerere de returnare a mașinii, Ministerul Afacerilor Interne refuză să o restituie proprietarei sale din Bulgaria. Așa că ea este obligată să aștepte doi ani pentru a-și primi mașina.

Cu toate acestea, astfel de cazuri sunt rare. Cel mai adesea, proprietarii de bună credință din Bulgaria eșuează în încercările lor de a contesta acțiunile Ministerului de Interne. Motivul este că în practică nu beneficiază de protecție juridică.

Atunci când contestă un ordin de returnare, emis de Poliția Bulgară, procesul nu este despre dreptul de proprietate asupra bunului, ci doar despre dacă Ministerul Afacerilor Interne are o bază pentru acțiunile sale. Un astfel de lucru se găsește aproape întotdeauna, deoarece există un semnal disponibil în SIS și o solicitare corespunzătoare de a trimite mașina în străinătate și asta este suficient.

Întrebarea despre cine este proprietarul este cu totul altă chestiune. Sau așa cum se precizează într-o decizie a Tribunalului Administrativ Montana din 2020. „În teoria și practica judiciară este impusă opinia necontroversată că litigiile privind drepturile materiale (drepturi de proprietate asupra bunului) sunt luate în considerare și soluționate între părți conform regulilor procesului civil de revendicare”.

Cu alte cuvinte, dacă cumpărătorul se dovedește înșelat pentru că mașina care i-a fost vândută a fost furată, de exemplu, iar apoi polițiștii i-au sechestrat-o pentru a o returna, el își poate cere drepturile printr-un proces civil împotriva vânzătorului. Dincolo de asta, totuși, șansele lui de a fi despăgubit sunt mult limitate.

Fraudă, schemă și alte asemenea lucruri

Una dintre cele mai mari probleme în aceste cazuri este faptul că autoritățile bulgare înregistrează cu ușurință mașinile cumpărate din străinătate. Noii lor proprietari sunt, fără îndoială, de bună credință – îndeplinesc toate cerințele, prezintă documentele necesare și au dreptul de a folosi mașinile. În multe cazuri, însă, semnalul în SIS apare după ce mașina a fost deja vândută. Astfel, noul proprietar primește o dublă lovitură – nu are nici bani, nici mașină.

Cel mai adesea, semnale se depun din cauza furturilor, în cazuri de leasing neplătit, de fraudă în asigurări, a declarat Ministerul de Interne pentru Mediapool. Un astfel de caz tipic s-a desfășurat în fața instanței administrative din Silistra, timp de doi ani.

Doi soți depun plângere împotriva deciziei Poliției Locale pentru a le returna mașina în Norvegia. Mașina a fost cumpărată de la un particular din Varna, iar apoi a fost înregistrată fără probleme la Poliția Silistra, la începutul lunii martie 2017. Câteva săptămâni mai târziu, la sfârșitul lunii aprilie, în SIS a fost înregistrat un semnal din Norvegia.

Din aceasta rezultă că mașina în cauză a fost cumpărată cu un împrumut de la Santander Consumer Bank AS. Debitorul este un bulgar care a încetat să-și mai plătească ratele la împrumut în 2016, iar apoi mașina a fost vândută bărbatului din Silistra. Acesta a făcut recurs la ordinul de returnare al mașinii, însă instanța a considerat că Ministerul Afacerilor Interne a procedat corect.

Acest proces este mai special și dintr-un alt motiv – instanța din Silistra face o anchetă preliminară solicitând Curții UE lămuriri cu privire la unele aspecte ale procedurii. Răspunsul este că părțile sunt obligate să lucreze pe semnalele introduse în SIS, indiferent care au fost motivele introducerii lor, adică autoritățile bulgare trebuie să sechestreze mașina dacă o găsesc, deși pot avea îndoieli cu privire la modul în care a decurs procedura în țara străină. Astfel, instanța a respins recursul, deoarece ordinul a fost emis în condițiile legii.

Poliția indică o altă problemă în toată povestea asta. Potrivit acestora, de multe ori în actele mașinii care vine din străinătate nu există documente care să indice că aceasta a fost cumpărată în regim de leasing. Astfel, nu există nicio modalitate de a se înțelege că vânzătorul nu este proprietar și nu există niciun motiv pentru a refuza înregistrarea în Bulgaria. Odată ce este primit un semnal că bunul este dat în urmărire, ei sunt deja obligați să-l sechestreze.

Nu oferi voluntar

Mai există un detaliu important în această procedură de confiscare de mașini. De multe ori, proprietarii lor le predau de bunăvoie pentru că sunt convinși că s-a făcut o greșeală și totul se va lămuri. Cu toate acestea, evoluțiile ulterioare arată că au greșit. Sunt cazuri în care instanțele consideră că odată ce mașina este dată de bunăvoie, persoana nu are dreptul de a face apel tocmai din cauza faptului că și-a dat consimțământul.
Într-o decizie a instanței de contencios administrativ din Burgas din 2019, de exemplu, se precizează că mașina căutată a fost predată Ministerului Afacerilor Interne cu proces verbal de predare voluntară. Acest document a fost aprobat de șeful administrației regionale din Pomorie, compania-proprietă a mașinii căutate în Belgia face apel la acțiunile sale. Instanța spune însă că acest proces-verbal nu este un act administrativ, deoarece nu are un caracter normativ și odată cu aprobarea sa „nu apar consecințe juridice pentru proprietarul autovehiculului”.
„În cazul specific, confirmarea unui acord, precum predarea voluntară a bunului, se urmărește să se controleze caracterul complet al cerințelor protocolului și nu se dă naștere unor fapte juridice suplimentare pentru persoana care a predat obiectul. Nu este cazul sechestrului silit al bunului, care, deși denumit „proces-verbal”, constituie un act administrativ tipic, o măsură administrativă obligatorie, deoarece prin aceasta se realizează privarea de puterea reală asupra bunului. În ce măsură însă autovehiculul a fost predat de bunăvoie cu un proces-verbal de către societatea reclamantă, nu există un act administrativ supus unui control judiciar, arată instanța și lasă contestația fără a o examina.
Articol de Samuil Dimitrov
https://www.mediapool.bg/garantsiya-frantsiya-edin-shengenski-signal-i-kolata-ya-nyama-news354545.html
Traducerea: Mirela Petrescu/pmirela/cciulu

MEDIAPOOL: Premierul bulgar în discursul său de sărbători: Putem fi diferiți, dar împreună

MEDIAPOOL (Bulgaria), 26 decembrie 2023 – În discursul său de C

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...