Parchetul General despre modificarea Codurilor penale prin OUG: Produce efecte retroactive pentru cauzele deja judecate definitiv / Nu reclamă vreo urgență

Parchetul General critică proiectul de OUG pentru modificarea Codului Penal și Codului de Procedură, despre care spune că nu reclamă vreo urgență, dar poate duce la îngreunarea activității procurorilor. Mai mult, în privința celor două cerințe exprese ale PSD – completurile de 5 de la Curtea Supremă și reducerea termenului de prescripție, Parchetul General arată că nu sunt cerute de CCR.

Principalele observații din comunicatul Parchetului General (Documentul complet poate fi citit aici):

Exceptând două articole, celelalte modificări propuse nu reclamă vreo urgență. Dimpotrivă, unele dintre modificările propuse constituie veritabile schimbări de principiu ale soluțiilor legislative, opțiuni noi de politică penală care sunt incompatibile cu regimul urgent al măsurilor ce pot fi adoptate în procedura de urgență

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Efectul cumulat al unora dintre modificările aduse în materia răspunderii penale, precum și al acestor modificări ce prevăd un regim general mai redus al sancțiunilor din noul Cod penal, conduce la înlăturarea efectului disuasiv al legii penale în general și la dificultatea efectuării urmăririi penale în cauze cu caracter grav

Modificările nu transpun deciziile Curții Constituționale, dimpotrivă, unele contravin chiar acelor decizii ale Curții a căror transpunere, probabil, se dorește. În acest sens, exemplificăm:
– modificarea propusă la art. 21 din Codul de procedură penală, care nu rezolvă problema participării persoanei responsabile civilmente în procedura de cameră preliminară (cerință rezultată din decizia CCR nr. 257/2017);
– modificarea privind contestația în anulare care contravine dispozițiilor explicite ale Deciziei Curții Constituționale nr. 685/2018 privind conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte;
– o serie de alte modificări propuse la Codul de procedură penală care operează o restrângere a conținutului unor drepturi fundamentale în comparație cu textele în vigoare (spre exemplu, cele propuse în legătură cu conținutul dreptului la tăcere al persoanei acuzate), contrar jurisprudenței CCR care permite doar creșterea și nu coborârea standardelor naționale în materia drepturilor omului;

Articolul 154 -Termenele de prescripție a răspunderii penale

Observații privind modificările aduse textului:
– modificarea constituie o schimbare de politică penală, incompatibilă cu regimul urgent al măsurilor ce pot fi adoptate în procedura de urgență;
– modificarea nu este reclamată de vreo decizie a Curții Constituționale;
– rezultatul acestei modificări analizat prin raportare la altele propuse în materia răspunderii penale, precum și la regimul general mai redus al sancțiunilor din noul Cod penal constă în înlăturarea efectului disuasiv al legii penale în general și în creșterea dificultății în efectuarea urmăririi penale în cauze care au ca obiect infracțiuni deosebit de grave.

Articolul 426 – Contestația în anulare

Observații privind modificările aduse textului:
– repunerea în termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac trebuie analizată prin raportare la dispozițiile art.1 alin.(4) și (5) precum și art.115 alin.(4) din Constituție;
– soluția legislativă propusă produce efecte retroactive pentru cauzele deja judecate definitiv, aducând atingere principiului securității raporturilor juridice și încrederii cetățenilor în actul de justiție.
– consecințele practice ale soluției legislative propuse se concretizează în posibilitatea desființării măsurilor asigurătorii dispuse și, implicit, posibilitatea sustragerii bunurilor indisponibilizate în vederea reparării pagubelor produse prin infracțiune sau a executării măsurilor de siguranță prevăzute de lege. De asemenea, părțile civile și statul vor fi expuse riscului de a nu mai recupera prejudiciile și nici de a obține executarea hotărârilor într-un termen rezonabil.

În condițiile în care modificarea propusă ar intra în vigoare, ar fi afectate un număr de 29 cauze în care hotărârile pronunțate de Completurile de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au rămas definitive, vizând 49 de inculpați. Precizăm că acest număr nu include și cauzele judecate cu participarea procurorilor din cadrul structurilor DNA și DIICOT.

Foto: InquamPhotos / Octav Ganea