Obezitatea afectează sistemul imunitar chiar şi la un deceniu după pierderea în greutate

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Obezitatea „marchează” celulele sistemului imunitar al oamenilor, şi chiar dacă aceştia pierd în greutate, chiar şi un deceniu mai târziu, cei care au fost obezi tot au un risc de a suferi boli legate de această afecţiune, potrivit unui studiu publicat în revista EMBO Reports, transmite Agerpres.

Cercetările, conduse de Universitatea din Birmingham (Regatul Unit), au arătat că la persoanele obeze, celulele imunitare (sau limfocitele T helper) suferă un proces numit ‘metilarea ADN-ului’ prin care capătă anumite „semne” ce le conferă o memorie de lungă durată a obezităţii.

Iar aceste semne, care pot dura până la cinci sau zece ani după pierderea în greutate, fac ca organismul să continue să se comporte ca şi cum ar avea încă o greutate în exces.

Consecinţa este că sistemul imunitar nu mai îndeplineşte corect funcţii precum curăţarea deşeurilor şi reglarea îmbătrânirii imunitare, ceea ce ar putea face ca persoanele care au slăbit să rămână în continuare expuse riscului de afecţiuni legate de obezitate, chiar şi după ce ajung la o greutate normală, susţin autorii.

„Descoperirile noastre arată că obezitatea este asociată cu modificări epigenetice de lungă durată care influenţează comportamentul celulelor imunitare. Acest lucru sugerează că sistemul imunitar păstrează o evidenţă moleculară a expunerilor metabolice anterioare, care pot avea implicaţii asupra riscului de boli şi a recuperării pe termen lung”, rezumă autorul principal al studiului, Belinda Nedjai, de la Institutul Wolfson pentru Sănătatea Populaţiei de la Universitatea Queen Mary din Londra.

O perspectivă detaliată asupra  obezităţii

Pentru a realiza studiul şi pentru a obţine o imagine detaliată a impactului obezităţii, echipa a recoltat celule imunitare de la patru grupuri de persoane. Astfel, au inclus probe de sânge de la pacienţii care trăiau cu obezitate şi li s-au administrat injecţii pentru a pierde în greutate, de la pacienţii cu o tulburare genetică rară numită sindromul Alstrom, care provoacă obezitate cu debut precoce în copilărie şi de la persoane sănătoase de control.

De asemenea, au colectat sânge şi ţesut adipos de la participanţi care au urmat un program intens de exerciţii timp de 10 săptămâni şi de la pacienţi cu greutate normală sau obezitate care au suferit intervenţii chirurgicale la şold sau genunchi.

În paralel, au efectuat teste pe şoareci hrăniţi cu o dietă bogată în grăsimi şi cu sânge provenit de la voluntari umani sănătoşi, pentru a înţelege ce se întâmplă exact în interiorul celulelor imune în condiţii de obezitate.

„Rezultatele sugerează că pierderea în greutate pe termen scurt s-ar putea să nu reducă imediat riscul unor afecţiuni asociate cu obezitatea, inclusiv diabetul de tip 2 şi anumite tipuri de cancer”, afirmă Claudio Mauro, de la Departamentul de Inflamaţie şi Îmbătrânire al Universităţii din Birmingham şi coautor principal al studiului.

Cu toate acestea, deşi această amprentă nu este permanentă, ea este foarte persistentă, subliniază Mauro: „Menţinerea greutăţii după slăbire va face ca Ťmemoriať obezităţii să se estompeze treptat. Acest lucru poate necesita mai mulţi ani de menţinere susţinută a greutăţii, probabil între 5 şi 10 ani, deşi sunt necesare studii pentru a inversa complet efectele obezităţii asupra celulelor T”.

Studiul sugerează posibile oportunităţi terapeutice pentru accelerarea acestui proces, „cum ar fi reutilizarea unor medicamente precum inhibitorii SGLT2, care au demonstrat potenţialul de a reduce inflamaţia şi de a favoriza eliminarea celulelor senescente prin intermediul sistemului imunitar în cazul obezităţii”, precizează cercetătorul.

Echipa va utiliza aceste descoperiri pentru a contribui la identificarea unor tratamente ţintite care să ajute la restabilirea funcţionării normale a sistemului imunitar, inhibată de marcarea ADN-ului, şi care ar putea fi administrate împreună cu terapiile de slăbire existente, pentru a reduce riscul apariţiei unor afecţiuni – inclusiv boli metabolice şi cancer – agravate de obezitate.