Demența începe cu „gafe” aparent banale. Medic neurolog: „Pacienții ajung, din păcate, când boala este deja coaptă”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Demența afectează tot mai mulți români, iar primele semne sunt adesea ignorate sau confundate cu simple probleme de memorie. Dr. Clara Marion Resit, medic primar neurolog la MedLife explică pe înțelesul tuturor cum debutează boala, cine este la risc și ce putem face pentru a încetini evoluția acesteia, într-un context în care studiile internaționale aduc noi speranțe.

Demența „nu e doar uitare”

Pentru mulți oameni, demența este confundată cu uitarea obișnuită. În realitate, vorbim despre o boală gravă, progresivă.

„Este o afecțiune a creierului care alterează funcția cognitivă (inteligența, memoria) în mod persistent, cu evoluție spre invaliditate și moarte. Este o boală degenerativă, dacă ne referim cel puțin la demența Alzheimer, dar și la cea din boala Parkinson, la demența fronto-temporală – adică cea de care suferă Bruce Willis, mai ușor spus. Există și demența vasculară, cea asociată diferitelor tipuri de AVC”, explică dr. Clara Resit.

Medicul subliniază că demența nu este o consecință normală a îmbătrânirii, ci o patologie care afectează progresiv funcțiile esențiale ale creierului. Această realitate este confirmată și de raportul amplu publicat în The Lancet Commission on Dementia Prevention, care arată că boala are o evoluție ireversibilă și este una dintre principalele cauze de dizabilitate la vârstnici.

Cifre îngrijorătoare: tot mai mulți pacienți, de la an la an

Incidența bolii crește odată cu vârsta, iar realitatea din cabinet confirmă statisticile.

„Evaluările statistice se fac la segmentul de populație de peste 65 ani și, în general, dar aproape sigur și în România, frecvența este de 10-12% din totalul acestei populații, să spunem, în vârstă. Știm că acest procent crește cu fiecare decadă, astfel că la populația peste 80 ani este de 25%.

În fiecare lună am cel puțin un pacient nou cu demență, așa încât pot spune că în fiecare an sunt circa 12-15, după cum și în fiecare an pierd pacienți care se agravează și mor”, spune dr. Resit.

Datele sunt în linie cu cele ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), care confirmă creșterea accelerată a numărului de cazuri. În 2021, 57 de milioane de oameni sufereau de demență la nivel mondial, dintre care peste 60% locuiau în țări cu venituri mici și medii. În fiecare an, există aproape 10 milioane de cazuri noi, susține OMS.

Primele semne: „gafele” care nu trebuie ignorate

Debutul bolii este subtil, iar simptomele sunt adesea trecute cu vederea.

„Pacienții își dau seama că nu se mai descurcă să rezolve situații un pic mai complicate pe care le gestionau ușor înainte, nu mai pot opera mai multe date, nu își amintesc detalii din întâmplări recente, nu mai sunt atenți la detalii spațiale, fac confuzii, toate acestea se întâmplă în condiții în care, de regulă, au o activitate cotidiană liniștită, regulată, previzibilă și un somn satisfăcător.

Din păcate, destul de des pacienții vin cu un fiu sau o fiică sau cu soțul/soția, care deja sunt îngrijorați din cauza «gafelor» și încurcăturilor serioase, pierderilor de memorie care duc la repetiția întrebărilor și a relatărilor pe care le fac pacienții, a ignorării acestor deficiențe, iar acesta e un stadiu deja «copt»”, explică medicul.

Cercetările publicate în Alzheimer’s & Dementia arată că afectarea memoriei recente și a funcțiilor executive sunt printre primele semne ale bolii.

Cine este la risc de demență

Potrivit dr. Resit, există mai mulți factori care cresc riscul de demență:

• vârsta peste 65 de ani
• sexul feminin
• nivel educațional scăzut
• bolile cardiovasculare
• traumatismele craniene

„Să nu uităm de genetică”, atrage atenția medicul, menționând genele implicate în apariția bolii Alzheimer.

Studiile internaționale arată că mulți dintre acești factori pot fi controlați, ceea ce deschide calea prevenției.

Rolul geneticii și testarea

Genetica joacă și ea un rol crucial:

• Gene cauzatoare: Presenilina 1, 2 și APP pot produce boala precoce (sub 65 de ani).
• Gena de risc: APOE epsilon 4 este asociată cu instalarea bolii la vârste înaintate.

Analiza genetică este recomandată pacienților tineri (sub 65 de ani), celor care urmează să înceapă terapii biologice cu anticorpi monoclonali sau descendenților celor diagnosticați cu forme precoce. Deși o analiză negativă poate liniști, una pozitivă creează adesea angoase, mai ales că testările sunt scumpe și nedecontate.

Se pot testa proteine serice (fosfo-tau 181 și 217) sau proteine din lichidul cerebrospinal (fosfo-tau și beta-amiloid). Un titru crescut al acestora confirmă diagnosticul de Alzheimer. Un rezultat cert ajută familia să anticipeze dificultățile și să devanseze acțiuni importante înainte ca boala să progreseze.

Se poate preveni demența?

„Este important să ducem o viață ordonată și să tratăm factorii de risc vascular, să tratăm și bolile psihice cele minore”, recomandă dr. Resit.

• Dieta: Echilibrată în proteine, fibre și grăsimi sănătoase.
• Somnul: Minimum 6 ore de odihnă pe noapte.
• Mişcarea: Exerciții fizice zilnice, preferabil în aer liber.
• Antrenamentul mental: Citit zilnic, cuvinte încrucișate, sudoku și comunicare constantă cu ceilalți. Evitați excesul de TV sau telefon.

Unul dintre cele mai importante studii clinice, FINGER trial, a demonstrat că intervențiile asupra stilului de viață pot încetini declinul cognitiv. Din păcate, mulți pacienți ajung târziu la medic, când boala este deja avansată.

Povara nevăzută asupra familiei

Demența nu afectează doar pacientul, ci și familia acestuia.

„Formele medii și severe sunt o povară psiho-fizică pentru aparținători […] circa 30% dintre cei care îngrijesc acești pacienți se pot îmbolnăvi grav”, avertizează medicul.

Demența nu începe brusc, ci cu detalii aparent neînsemnate — o întrebare repetată, o confuzie minoră, o decizie greșită într-o situație obișnuită.

Într-o boală care nu poate fi încă vindecată, timpul devine cea mai importantă resursă. Recunoașterea timpurie a simptomelor și intervenția rapidă pot însemna ani în plus de autonomie și calitate a vieții — atât pentru pacient, cât și pentru cei care îl îngrijesc.

Surse:

https://www.thelancet.com/article/S0140-6736(20)30367-6/fulltext

https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/dementia

https://alz-journals.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/alz.12083

https://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736(15)60461-5/abstract