O teorie formulată de Freud în urmă cu peste un secol revine în atenția cercetătorilor în neuroștiință

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O teorie propusă de Sigmund Freud la sfârșitul secolului al XIX-lea revine în atenția comunității științifice, după ce un nou studiu a identificat asemănări surprinzătoare între conceptele psihanalizei și unul dintre cele mai influente modele din neuroștiința contemporană, potrivit Science Daily.

Cercetarea, publicată în revista Entropy, compară principiile psihanalizei cu teoria „creierului predictiv” (predictive brain), un model care descrie modul în care creierul anticipează constant ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Conform acestei teorii, creierul construiește în permanență predicții despre mediul înconjurător și le confruntă cu informațiile primite prin simțuri. Atunci când există diferențe între așteptări și realitate, aceste modele sunt ajustate. Cercetătorii consideră că procesul stă la baza percepțiilor, comportamentului și modului în care oamenii își gestionează emoțiile.

Autorii studiului susțin că psihanaliza și neuroștiința ar putea descrie, de fapt, aceleași procese mentale, însă din perspective diferite. În timp ce neuroștiința se concentrează asupra mecanismelor biologice care stau la baza funcționării creierului, psihanaliza încearcă să explice modul în care oamenii experimentează și interpretează aceste procese la nivel subiectiv.

Un exemplu oferit de cercetători este conceptul de „proiecție”, introdus de Freud. Acesta presupune că oamenii tind să atribuie altor persoane emoții, intenții sau motivații influențate de propriile experiențe anterioare. Potrivit autorilor, teoria creierului predictiv descrie un mecanism asemănător, în care așteptările acumulate în trecut influențează modul în care sunt interpretate relațiile și situațiile noi.

Studiul sugerează că apropierea dintre cele două domenii ar putea contribui la o mai bună înțelegere a unor tulburări psihice. Cercetătorii afirmă că anumite simptome persistente ar putea fi explicate prin existența unor modele de predicție rigide, care se modifică foarte greu. De exemplu, o persoană care se așteaptă constant să fie respinsă sau criticată poate interpreta experiențele cotidiene prin această lentilă, chiar și atunci când realitatea nu confirmă aceste temeri.

În acest context, psihoterapia ar putea juca un rol important în schimbarea treptată a acestor tipare mentale și în construirea unor noi modele de interpretare a experiențelor.

Sigmund Freud, considerat părintele psihanalizei, a introdus concepte precum inconștientul, mecanismele de apărare și proiecția. De-a lungul deceniilor, numeroase teorii formulate de acesta au fost contestate, reinterpretate sau considerate dificil de verificat prin metode experimentale.

Autorii noii cercetări subliniază însă că studiul nu reprezintă o validare completă a psihanalizei. În schimb, ei propun o punte de legătură între psihanaliză și neuroștiință, argumentând că dialogul dintre cele două discipline ar putea oferi o perspectivă mai amplă asupra modului în care funcționează mintea umană.