Tică Darie are 28 de ani și este din Suceava, oraș în care a locuit până la vârsta de 18 ani. În perioada 2011-2013 a studiat design multimedia & communication în Copenhaga, Danemarca, la KEA – Copenhagen School of Design and Technology.

Din septembrie 2013 locuiește în Roșia Montană (județul Alba) unde și-a propus să își construiască un viitor alături de Larisa, partenera sa de viață și de Mira, fetița lor.

Și-a construit de la zero o afacere care, contrar tuturor premiselor, a supraviețuit proiectului minier eșuat de acolo.

Din activist împotriva proiectului, Tică Darie a ajuns un veritabil antreprenor local și a reușit în perioada pandemiei de coronavirus (aproape) să își dubleze cifra de afaceri.

40 de femei din sat tricotează de mână produse din lână, iar Tică Darie reușește, utilizând toate elementele de marketing modern, să le vândă.

Reporter: Cum a apărut Roșia Montană în viața ta și cum ai decis să rămâi acolo? Știu că ai început să renovezi o casă… cum te-ai adaptat?

Tică Darie: La Roșia Montană am ajuns pentru prima dată când aveam 14 ani, era vară și călătoream prin țară alături de un prieten și coleg de la cercetași din Suceava.

În Alba Iulia am văzut un afiș care promova festivalul FânFest de la Roșia Montană, ne-am urcat în microbuz și ne-am trezit în vârful unui deal din Roșia Montană alături de alți 15.000 de participanți la festival.

Atunci am aflat și despre proiectul minier propus la Roșia Montană.

În vara lui 2012, conectat online la ce se întâmplă în Roșia Montană am ales să traversez Europa pe bicicletă din Copenhaga până la Roșia Montană cu gândul de a atrage atenția asupra proiectului minier de distrugere a Roșiei Montane.

Nu eram de acord ca 4 munți să fie dinamitați, iar un întreg sat să fie inundat cu cianură, mai ales că erau acolo oameni care nu voiau să-și vândă casele și pământurile și care luptau pentru libertate.

Au fost 30 de zile în care doar Roșia Montană visam. Când am ajuns am fost primit foarte bine de către localnici, de către oamenii implicați la festivalul FânFest, mi-am făcut noi prieteni, iar apoi m-am întors înapoi în Copenhaga pentru a îmi continua studiile.

Gândul tot la Roșia Montană îmi era, am început să alerg la maratoane, ultramaratoane promovând campania Salvați Roșia Montană, am organizat ziua Roșiei Montane în Copenhaga, iar în vara lui 2013 alături de o prietenă din Germania, Louisa Hoppe, pe care am cunoscut-o la festivalul FânFest, am organizat un nou tur pe o bicicletă tandem.

Timp de 35 de zile am pedalat între Copenhaga și Roșia Montană, iar cu sprijinul multor oameni am ținut evenimente în mai multe orașe de pe traseu despre Roșia Montană.

Am proiectat filmul documentar “Rosia Montana Town on the Brink” de Fabian Daub, am prezentat campania Save Rosia Montana și am creat dezbateri despre Roșia în Copenhaga, Hamburg, Leipzig, Chemnitz, Dresda, Praga, Viena, Bratislava și Budapesta.

Ne-a luat vreo 6 luni să organizăm acest tur pe bicicletă tandem și ne-am bucurat mult că am reușit să-l ducem la capăt având în vedere că a fost mult mai greu decât credeam inițial.

R.: Și ai decis să te muți în Roșia Montană…

T.D.: Da, după toate aceste experiențe alergând și pedalând, m-am decis să mă mut în Roșia Montană pentru o perioadă și să mă implic direct în comunitate.

În octombrie 2013 alături de câțiva adulți și de 20 de copii din Roșia Montană am pus bazele unui centru local de cercetași în localitate. Am fost înainte cercetaș în Suceava, iar cercetășia mi-a oferit foarte multe oportunități până la vârsta de 18 ani, pot să zic că m-a educat pentru viață.

Am considerat că ce am primit aș putea să ofer copiilor și tinerilor din Roșia Montană.

Între timp, în 2017 am reușit să cumpăr o jumătate de casă din centrul istoric al Roșiei Montane.

R.: A fost greu?

T.D.: Pe scurt a fost așa: timp de 2 ani am încercat să închiriez un spațiu de la primărie pentru centrul local de cercetași și pentru afacerea socială pe care am înființat-o în 2014, Made in Roșia Montană.

N-am reușit, primăria n-a vrut să susțină ce făceam nici măcar contra cost, cu chirie. În 2015 am văzut prima oară casa pe care acum o restaurez.

Am închiriat atunci, în 2015, spațiul de la etaj, dar după 5 zile de contract, proprietara mi-a cerut rezilierea contractului pentru că susținea c avea tot felul de presiuni de la co-proprietar, RMGC – Roșia Montană Gold Corporation.

Am reziliat contractul, alte spații nu erau de închiriat pentru că 80% dintre clădiri au fost cumpărate de RMGC, prin urmare i-am spus doamnei care mi-a închiriat și mi-a cerut rezilierea contractului că sunt interesat să-i cumpăr partea, mai exact jumătate de casă. Aproape 2 ani a durat negocierea și demersurile până să cumpăr jumătate de casă monument istoric în Roșia Montană.

Am început restaurarea casei cu sprijinul asociației ARA prin programul Adoptă o Casă la Roșia Montană. Momentan lucrările sunt în desfășurare, dar totuși aici au loc activitățile cercetașilor din Roșia Montană și a Made in Roșia Montană.

R.: Cum a apărut povestea cu antreprenoriatul? Cum ți-a venit ideea?

T.D.: În decembrie 2013 am primit de la o localnică o pereche de șosete din lână, mi-au plăcut și i-am propus să-i vindem, să le facem niște poze și să le punem pe Facebook.

În 2 zile am avut 100 de perechi de șosete comandă, iar apoi au ajuns la 300 de perechi. Am spus stop și am organizat o echipă de 20 de doamne din comună care să tricoteze cele 300 de perechi. În 3 luni am reușit să onorăm comenzile.

Un an mai târziu de la această postare, văzând că există un numar foarte mare de doamne din localitate care au această îndeletnicire, să tricoteze și din dorința de a ajuta la rotunjirea veniturilor lor, am înființat firma Made in Roșia Montană și am dat drumul la un magazin online: www.madeinrosiamontana.ro

R.: Ar fi interesantă o scurtă descriere: cum funcționează această afacere pe care aș îndrăzni să o numesc atipică?

T.D.: Made in Roșia Montană în prezent înseamnă o echipă de 40 de doamne dintre care 35 de doamne care tricotează manual de acasă căciuli, fulare, șosete și multe altele din lână merinos și alte 5 doamne care se ocupă de ce înseamnă organizarea producției, administrare magazin online, procesare comenzi, prototipuri și marketing.

Recent am deschis și un mic atelier de croitorie în Roșia Montană unde am început să producem gulere multifuncționale, tricouri cu mânecă scurtă sau lungă și alte articole vestimentare dintr-un material subțire din 100% lână merino pe care le vindem tot cu brand-ul Made in Roșia Montană.

R.: Cum te-ai descurcat acum în pandemie. Ai simțit un recul sau, din contră, a mers mai bine? Cum te-ai adaptat ca antreprenor la situație?

T.D.: La începutul pandemiei ne-am panicat puțin, am vrut să ne apucăm de altceva, dar la o lună de lucru ne-am răzgândit.

Am decis să ținem motoarele turate și să pregătim colecția de toamnă/iarnă, să facem stoc astfel încât să fim bine organizați și să vindem maxim în noiembrie/decembrie.

Anul trecut nu s-au mai ținut târgurile de Crăciun, care însemnau 60% din venituri, așa că am tras tare pe online și aproape că am dublat cifra de afaceri față de anul precedent.

Anul acesta am început în forță. Colega mea a trimis 2000 e-mailuri cu oferte de colaborare către tot felul de companii, designeri, magazine online din afara țării.

Am trimis sample-uri, am făcut prototipuri, iar rezultatele au început să apară. Lucrăm în prezent și pentru alte brand-uri, din Olanda, Finlanda, Belgia, iar cu alții probabil din august.

R.: Ce urmează, care sunt planurile tale? rămâi la Roșia Montană?

T.D.: Planurile mele tot la Roșia Montană sunt, nici nu mă gândesc să plec de aici. Am de terminat restaurarea casei, să fac din Made in Roșia Montană un super brand pentru articole vestimentare din lână merinos, să dezvolt cercetășia în Roșia Montană și să aduc cercetași din alte localități sau din alte țări să se implice aici.

Mai mult decât atât, am o fetiță născută chiar în Roșia Montană pentru care vreau și trebuie să mă implic să-i pot oferi un viitor frumos aici, acasă.

Sursă foto: Tică Darie, arhivă personală, siteul Made in Roșia Montană