Noua viaţă de zi cu zi în Transnistria: electricitate raţionalizată, apa caldă şi încălzirea – întrerupte

Locuitorii din Transnistria, regiune separatistă din estul Republicii Moldova, resimt din plin oprirea livrărilor de gaze ruseşti după ce decenii întregi au beneficiat de o aprovizionare aproape gratuită: au rămas fără încălzire, fără căldură, iar curentul le este întrerupt, relatează France Presse joi într-un amplu reportaj, citat de Agerpres.

Pentru a face faţă situaţiei, autorităţile încurajează populaţia să strângă lemne uscate pentru a-şi încălzi sobele, iar industriile, în prezent oprite, ar putea fi repornite noaptea pentru o distribuire mai uniformă a consumului de energie pe parcursul zilei.

Svetlana Gazul, o profesoară de 58 de ani, locuieşte în Grigoriopol, un orăşel cu aproximativ 10.000 de locuitori situat pe Nistru, râul care separă acest teritoriu majoritar rusofil de restul ţării, predominant românofon.

Aici, la fel ca în alte părţi din Transnistria, cu aproximativ jumătate de milion de locuitori, în afara controlului Chişinăului de la destrămarea URSS, încetarea livrărilor de gaze ruseşti la 1 ianuarie, pe fondul unui litigiu financiar între Moscova şi Chişinău, a condus la o criză energetică majoră.

În apartamentul ei sunt „16 grade”, spune ea contactată telefonic de AFP.

Aşa-numitul şef al diplomaţiei din Transnistria, Vitali Ignatiev, susţine că s-au înregistrat deja decese în urma otrăvirii cu monoxid de carbon, în special în locuinţele încălzite cu sobe.

„Oamenii care îşi încălzesc locuinţele prin intermediul sobelor cu lemne le lasă pornite peste noapte. Mai sunt lăsate deschise şi aragazele, monoxid de carbon. Au fost deja morţi”, a declarat el pentru televiziunea de stat rusă.

Svetlana şi soţul ei au rămas fără încălzire de o săptămână. Nu au cum să instaleze o sobă în apartament, aşa că s-au organizat diferit.

„Ne îmbrăcăm (călduros), încercăm să bem ceai şi apă caldă”, spune ea, „de asemenea, încercăm să stăm acasă, dacă este posibil sub o pătură”.

Pentru moment, mai sunt suficiente gaze pentru a găti pe aragaz. Dar autorităţile au avertizat că rezervele de gaze mai ajung doar pentru o lună.

Cât priveşte electricitatea, au fost introduse întreruperi ale alimentării cu energie electrică de patru ore pentru a decongestiona un sistem supraîncărcat, în special din cauza utilizării intense a caloriferelor electrice.

Gigantul rus Gazprom aproviziona până acum Transnistria cu gaze prin intermediul unui furnizor local, fără ca Tiraspolul să plătească. Entitatea separatistă trimitea facturile Chişinăului, care – necontrolând regiunea – nu le-a achitat.

Moscova vrea ca Republica Moldova şi nu aliatul său separatist să plătească această datorie, ceea ce a făcut Rusia să închidă robinetul, cel puţin aşa sună varianta prezentată de autorităţile ruse. În timp ce Chişinăul a reuşit să găsească soluţii alternative în Europa, Transnistria, situată la graniţa cu Ucraina, nu are resurse.

Tot la Grigoriopol, Eleonora Cercavschi, o directoare de şcoală de 64 de ani contactată de AFP, se teme că securitatea alimentară va fi în curând ameninţată din cauza lipsei de energie pentru industria alimentară şi a salariilor pentru cei care îşi pierd locurile de muncă.

„În acest moment există de toate (în magazine), dar cum va fi peste o săptămână sau două? Situaţia se schimbă în fiecare zi. Pâinea este (deja) disponibilă doar dimineaţa, aşa că trebuie să te grăbeşti să o cumperi”, spune ea. „Şi ce vor cumpăra oamenii după aceea, dacă nu vor avea un loc de muncă?”, continuă Eleonora.

La 45 de minute de mers cu maşina se află Tiraspolul, capitala aceste republici autoproclamate, nostalgică după trecutul său sovietic: întreaga Moldovă a făcut parte din URSS până în 1991.

Din apartamentul său, Iuri Statski, un blogger de 47 de ani, constată că situaţia „riscă să se agraveze”.

Marea centrală termică din Cuciurgan, care funcţionează acum pe cărbune, are stocuri doar până la jumătatea lunii februarie.

Pentru Iuri Statski, vinovatul este evident preşedintele pro-european al Republicii Moldova, Maia Sandu.

„Chişinăul se angajează în provocări în domeniul informaţional pentru a da vina pe Rusia pentru destabilizare (a situaţiei din Transnistria). Aceasta nu este realitatea”, susţine el, reluând retorica şi limbajul Moscovei şi al regimului transnistrean.

Dar nu toată lumea este de aceeaşi părere cu el, într-un teritoriu împărţit aproape în mod egal între ruşi, moldoveni şi ucraineni.

„Totul este pus pe seama Moldovei”, spune agasată Svetlana Gazul.

„Cum poate Moldova să fie responsabilă dacă nu deţine controlul asupra teritoriului (Transnistriei) de peste 30 de ani?”, adaugă Eleonora Cercavschi. „Trebuie să-ţi plăteşti facturile, nu să trăieşti de pe urma altor oameni”, exclamă ea.

Pentru Svetlana, „oamenii de aici au fost transformaţi în zombie, nu înţeleg nimic!”.