Noua ordine în Mediterana de Est – rolul SUA în relațiile dintre Turcia și Grecia

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Tom Barrack, ambasadorul american în Turcia, a făcut de curând o declarație care poate că nu produce o surpriză, dar are în mod sigur greutate: Statele Unite doresc să acționeze ca o „punte” între Grecia și Turcia, deschizând calea – după cum a spus el – pentru o „nouă ordine regională” în estul Mediteranei, scrie publicația skai.gr, citată de Rador Radio România.

Făcând referire la necesitatea de a „depăși aspectele amare ale trecutului”, la prosperitatea pe care o poate aduce cooperarea economică și la rolul Washingtonului ca factor unificator, Barrack a schițat un plan care pare să aibă aprobarea deplină a președintelui Trump.

Totuși, în spatele declarațiilor se ascunde ceva mult mai amplu: voința americană de a reconfigura – aproape de la zero – echilibrele din Mediterana de Est, în termeni care nu coincid întotdeauna cu coordonatele Dreptului Internațional așa cum sunt înțelese de Atena.

Barrack, în rol de secretar de stat informal al SUA în Mediterana de Est

Barrack nu a spus nimic neașteptat. Cei care îi urmăresc sistematic activitatea știu că acționează de luni de zile ca un secretar de stat informal al președintelui Trump în regiunea extinsă a Mediteranei de Est.

A luat inițiative:

• pentru o reapropiere între Israel și Turcia
• pentru implicarea SUA în Siria
• iar prezența unui fost terorist, Al-Sharaa, la Casa Albă pentru o întâlnire cu Trump, este – după cum se recunoaște la Washington – o realizare personală a lui Barrack.

Influența sa a ajuns până în Libia. Împreună cu Massad Boulos – cuscrul lui Trump – și Kimberly Guilfoyle, ambasadorul SUA la Atena, formează un triunghi informal de trimiși personali. Nu sunt diplomați de carieră, iar acest lucru este crucial: aduc soluții „în afara tiparelor”, punând accent nu doar pe diplomație, ci și pe cum „să se facă afaceri”.

De fapt, această rețea de canale personale reflectă modul în care Trump înțelege politica externă: flexibilitate, relații personale, acorduri cu beneficii cuantificabile.

Barrack a vorbit despre o „nouă dinamică” în estul Mediteranei, unde SUA vrea să lase în urmă „disputele seculare” și să construiască un nou cadru de cooperare.

Totuși, important nu este ceea ce spune, ci ce se înțelege din ceea ce spune :

• Pentru Barrack, divergențele dintre Grecia și Turcia sunt ”lucruri mărunte”.
• Adevărata prioritate este prosperitatea economică prin proiecte energetice.
• Business-urile americane trebuie să avanseze – iar dreptul internațional nu trebuie să fie un obstacol.

Doctrina „drill, baby, drill”, care însoțește modul de gândire al administrației Trump, este în mod clar din nou în centrul atenției. Mesajul lui Barrack către statele din regiune a fost clar: „Dacă vreți prosperitate, divergențele interstatale nu trebuie să fie un impediment. Este alegerea voastră.”

Lectură în cheie americană: Stabilitate prin… geoeconomie

Washington vede Mediterana de Est ca:

• un coridor energetic
• un centru de transport al gazelor
• o oportunitate de investiții
• o platformă regională în care să se ajungă la înțelegere

Nu este întâmplător faptul că în 2022 a fost finalizat acordul istoric de delimitare a platoului continental Israel-Liban, iar în urmă cu câteva zile a fost încheiat acordul Liban-Cipru după 17 ani. În același timp, SUA îndeamnă activ companiile internaționale să se implice în exploatarea hidrocarburilor din perimetrele platformei continentale de la sud de Creta, dar și de la nord de Libia și Egipt.

Din perspectiva americană, toate acestea sunt legate de o singură narațiune: acolo unde există o perspectivă de cooperare economică, implicațiile politice trebuie automat „vindecate”.

Fraza cu cea mai mare încărcătură rostită de Barrack se referă la Cipru: „Nu poți avea un abces în centrul unui corp sănătos în rest”. Pentru SUA, Cipru nu este o problemă pur politică, ci în esență un element care trebuie „vindecat” pentru ca celelalte aspecte să poată avansa.

Prin urmare, abordarea americană nu pune presiune doar asupra Ankarei – ci în mod disimulat, pune presiune și asupra Atenei: „soluția trebuie găsită, pentru că fără ea nu există o imagine de ansamblu”.

Ce înseamnă agenda americană pentru Grecia și Turcia?

Pentru Atena, provocarea este dublă:

A. Cum se poate asigura că Dreptul Internațional prevalează și nu se subordonează acordurilor energetice?

Pentru Grecia, delimitarea platoului continental, anularea amenințării casus belli lansate de Turcia la adresa sa, reglementarea zonelor maritime nu sunt probleme tehnice. Sunt probleme de suveranitate. Dar pentru o parte a establishment-ului american, acestea sunt considerate secundare.

B. Atena trebuie să valorifice dinamica americană fără a se lăsa „târâtă”

În condițiile în care proiectul Coridorului Vertical avansează, iar compania Chevron se implică într-o zonă nedelimitată a platoului său continental, Grecia este în fața unor oportunități. Dar are și obligații: să transmită clar Washingtonului faptul că elementele constante ale politicii grecești – suveranitatea, dreptul internațional, eliminarea amenințărilor – nu sunt negociabile.

Și Ankara, la rândul său, dorește să își îmbunătățească relațiile cu SUA în mandatul lui Trump, iar Barrack încurajează această perspectivă deoarece:

• mută discuția de la aspectele juridice la cele economice
• lasă loc pentru soluții fără reguli rigide
• îi conferă un rol cheie de „poartă” către Marea Caspică și Asia.

Rămâne de văzut dacă și cum va fi exploatat acest lucru de către Ankara.

O nouă realitate se conturează

Intervenția lui Barrack confirmă că Statele Unite au o ambiție clară de a reconfigura Mediterana de Est, astfel încât aceasta să devină funcțională, productivă și atractivă pentru afaceri. Încercarea de a juca rolul de „liant” între Grecia și Turcia face parte chiar din această strategie.

Însă pentru Grecia, ecuația nu este atât de simplă. Înțelegerile din domeniul energetic nu pot fi puse înaintea înțelegerilor de natură juridică.

Și în timp ce SUA promovează soluții „operaționale” și „rapide”, Atena trebuie să-și amintească faptul că în Balcani și în estul Mediteranei, stabilitatea se construiește doar atunci când:

• divergențele sunt rezolvate
• amenințările sunt eliminate
• dreptul internațional este respectat.

„Noua ordine” descrisă de Barrack este pe masă. Întrebarea este dacă această nouă arhitectură poate fi configurată fără a sacrifica ceva din ceea ce pentru Grecia nu este nici „un aspect mărunt”, nici detalii — ci principii fundamentale.