NATO 3.0: Europa trebuie să conducă apărarea continentului, dar SUA nu abandonează alianța / America trebuie să acorde prioritate acelor teatre în care numai puterea americană poate juca un rol decisiv (Elbridge Colby)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Europa trebuie să preia conducerea în apărarea proprie, pe măsură ce lumea devine din ce în ce mai periculoasă, dar Statele Unite nu își abandonează aliații din NATO, a declarat un înalt oficial american, citat de Sky News.

Elbridge Colby, subsecretarul responsabil cu politica Pentagonului, a afirmat că alianța trebuie să fie pregătită pentru eventualitatea ca potențialii inamici să atace simultan în diferite părți ale globului.

De aceea, membrii europeni ai NATO trebuie să-și asume „responsabilitatea principală” în ceea ce privește apărarea țărilor lor, întrucât forțele americane sunt concentrate în alte părți.

În cele din urmă, el a spus că alianța trebuie să devină o versiune modernă a statutului său inițial din timpul Războiului Rece – definit de o forță de luptă puternică și credibilă.

Comentariile au fost făcute într-un discurs al lui Colby, care îl reprezenta pe Pete Hegseth, secretarul de război, la o reuniune a miniștrilor apărării NATO la Bruxelles, joi. Aliații au încercat să minimizeze absența lui Hegseth, spunând că aceasta nu semnifică o reducere a priorității acordate NATO de către SUA.

„Lumea care a modelat obiceiurile, ipotezele și postura de forță a NATO în timpul așa-numitului „moment unipolar” de după Războiul Rece nu mai există”, a spus Colby, potrivit unei transcrieri a declarațiilor sale publicate de departamentul de război.

„Politica puterii a revenit, iar forța militară este din nou utilizată la scară largă.”

Aceasta înseamnă că Statele Unite, sub conducerea lui Donald Trump, acordă prioritate celor mai mari amenințări la adresa intereselor americane – în special apărarea teritoriului SUA și a intereselor sale în emisfera vestică.

„În același timp – și acest lucru este esențial – Statele Unite și aliații săi trebuie să fie pregătiți pentru posibilitatea ca potențialii adversari să acționeze simultan pe mai multe teatre de operațiuni, fie în mod coordonat, fie oportunist.”

Mark Rutte, șeful NATO, a ridicat anterior posibilitatea ca China să ia măsuri împotriva Taiwanului, ceea ce ar putea atrage forțele americane, în același timp în care Rusia încearcă să testeze principiul apărării colective al articolului 5 al NATO prin atacarea unui membru european al alianței. Acest lucru ar putea lăsa europenii și Canada să facă față singuri agresiunii rusești sau cu un sprijin limitat din partea SUA.

Elbridge a spus că mesajul său era acela de a oferi partenerilor săi o imagine realistă a situației, nu că SUA ar întoarce spatele NATO – lucru care îi îngrijorează pe aliați de când Trump s-a întors la Casa Albă.

„Nu este vorba de abandonarea NATO. Dimpotrivă, este o revenire la și o validare a scopului său fundamental”, a spus oficialul.

El a reamintit că, atunci când a fost înființată în 1949, alianța era definită de „o abordare fermă, realistă și lucidă a descurajării și apărării. De la început, aliații erau obligați să-și aducă contribuția”.

El a afirmat că această disciplină s-a pierdut după încheierea Războiului Rece, odată cu schimbarea priorităților către războaiele din Afganistan și Irak – în afara teritoriului NATO.

Elbridge a afirmat că alianța trebuie să devină acum ceea ce el a numit NATO 3.0 – care se apropie mai mult de scopul său inițial.

„Acest «NATO 3.0» necesită eforturi mult mai mari din partea aliaților noștri pentru a-și asuma responsabilitatea principală pentru apărarea convențională a Europei”, a afirmat el.

Subsecretarul de război a lăudat aliații pentru că au dat ascultare apelurilor lui Trump de a se angaja să crească cheltuielile pentru apărare și securitate la 5% din PIB – față de obiectivul inițial de 2% pentru cheltuielile de apărare. Dar el a spus că leadershipul european în domeniul apărării trebuie să fie durabil.

„Europa trebuie să-și asume responsabilitatea principală pentru propria apărare convențională. Nu este o chestiune de ideologie sau de retorică. Este o concluzie bazată pe o evaluare clară și riguroasă a mediului strategic cu care ne confruntăm, precum și pe o evaluare pragmatică a capacităților de care dispunem.”

El a adăugat: „În același timp, Statele Unite trebuie să acorde prioritate – și o vor face – acelor teatre și provocări în care numai puterea americană poate juca un rol decisiv… Nu este vorba de o retragere din Europa. Este, mai degrabă, o afirmare a pragmatismului strategic și o recunoaștere a capacității incontestabile a aliaților noștri de a interveni și de a conduce apărarea Europei într-un mod care ne face pe toți mai puternici și mai siguri.”