Moartea anticorupției în România. Strategia bulgărească

Președintele Klaus Iohannis a participat, marți, la ședința de bilanț a CSM, prilej folosit în trecut pentru a transmite mesaje-cheie pe tema justiției. Anul acesta, președintele Iohannis a eliminat din alocuțiune orice referire la lupta anticorupție.

Aceste cuvinte nu mai există în discursul prezidențial. N-a pomenit nimic despre integritate nici la depunerea jurământului noului Guvern PNL-PSD-UDMR, în schimb a sesizat corect ”oportunitățile” oferite de PNRR. Este și acesta un mesaj, dar mai subtil.

Or, ”oportunitățile” vin la pachet cu ”tentațiile”. Cele 30 de miliarde de euro din PNRR ar trebui cheltuite în paralel cu existența unor mecanisme puternice de verificare și control pentru a limita alocarea discreționară de fonduri, pentru a descuraja mita, licitațiile trucate etc.

Cu atât mai mult se justifica, în context, măcar o trimitere la importanța luptei anticorupție. N-a fost să fie.

Greu de crezut apoi că, în cei doi ani de pandemie, când s-au suspendat regulile licitației sau toate achizițiile s-au făcut sub imperiul urgenței, corupția s-a auto-evacuat din statul român. Dimpotrivă.

Avem toate motivele să credem că nivelul corupției a crescut, numai că realitatea din comunicatele oficiale arată puțin diferit. DNA prinde azi doar plevușcă și gingirică atunci când ridică năvodul.

Unde au dispărut peștii mari? Au încetat ca la un semn demnitarii români să aranjeze contracte, să mai bage mâinile până la cot în banii publici?

Mai găsim câte un biet parlamentar în plasa procurorilor, dar și acela se dovedește a fi căzut în dizgrația conducerii partidului, vezi cazul Miuțescu, tabăra Orban. Apropo, cum se face că dosarul Unifarm s-a oprit la directorași?

Lupta anticorupție, azi moartă și îngropată oficial la cel mai înalt nivel, mai dădea ceva semne de viață anul trecut, cam tot pe vremea asta.

În discursul din decembrie 2020, ținut tot la ședința de bilanț a CSM, președintele Klaus Iohannis le amintea magistraților că lupta anticorupție reprezintă o temă importantă pentru societatea românească.

Dar pe atunci, șeful statului se afla în plină campanie electorală pentru PNL, cu câteva zile înainte de alegeri, și înfiera PSD-ul din cauza ”adoptării unor legi menite să-i apere pe infractori”.

Redăm mai jos un fragment relevant din discursul ținut de președintele Iohannis la CSM în 3 decembrie 2020:

”Într-o Românie europeană, nimeni nu este mai presus de lege, iar justiția trebuie să funcționeze la întreaga sa capacitate, pentru a-și îndeplini misiunea nobilă.

Prin votul exprimat la referendumul din 2019, românii au transmis clasei politice un puternic semnal că independența justiției și buna sa funcționare nu sunt lucruri negociabile și reprezintă coordonatele dezvoltării unei Românii europene.

Românii au dat, totodată, un mesaj clar și pentru continuarea luptei anticorupție și suntem datori să răspundem onest tuturor acestor solicitări legitime ale cetățenilor.

Procesul de reparare a legilor justiției, de creare a unui cadru legislativ coerent, stabil și de implementare a recomandărilor MCV, ale Comisiei de la Veneția sau ale GRECO a început deja.

Motivul pentru care acest demers nu s-a finalizat însă este bine cunoscut: o majoritate parlamentară care nu numai că nu a făcut nici un secret din faptul că este ostilă unor reforme reale ale sistemului judiciar, dar care s-a și dedicat trup și suflet adoptării unor legi menite să-i apere pe infractori.

O majoritate parlamentară care, chiar și după sancțiunea dură primită în 2019 din partea românilor, nu s-a sfiit să voteze măsuri contrare interesului public ori să întârzie adoptarea unora extrem de necesare.”

Ce s-a întâmplat de atunci? Lupta anticorupție a sucombat, legile justiției n-au fost reparate nici până în ziua de azi, Secția Specială e tot la locul ei, iar președintele Iohannis a adus PSD la guvernare alături de PNL.

Totuși, comparați puțin  lozincile electorale de mai sus cu discursul complet castrat, inofenisv, ținut de președintele Klaus Iohannis la CSM un an mai târziu, pe 6 decembrie 2021. Mai jos, un fragment relevant:

”În scurt timp, România va aniversa 30 de ani de la referendumul constituțional din anul 1991, prin care s-a aprobat noua Lege fundamentală a țării noastre, una care a trasat României o direcție europeană de dezvoltare, garantând drepturile și libertățile cetățenilor și punând bazele unui sistem modern de justiție.

În ce măsură s-a împlinit acel ideal trei decenii mai târziu? Cum va arăta justiția din România peste 30 de ani și ce putem face noi astăzi pentru ca cetățenii acestei țări să aibă certitudinea că justiția se află în slujba lor, protejând cele mai de preț valori ale statului de drept? Sunt întrebări la care trebuie să reflectăm, dar, mai important, trebuie să acționăm pentru a găsi răspunsurile cele mai potrivite.

O justiție independentă reprezintă o adevărată forță de modernizare a statului, de limitare a abuzurilor și creează cetățenilor sentimentul de apartenență la o comunitate de valori și certitudinea că drepturile și libertățile le sunt garantate și respectate, în litera și spiritul legii.”

Din nou, în discursul președintelui Iohannis nu veți mai găsit nici cea mai vagă referință la lupta anticorupție, deși nu mai departe de anul trecut îi acorda o mare importanță. Cel de-al doilea mandat prezidențial a fost câștigat având ca temă centrală justiția și statul de drept. Toate acestea au devenit amintiri.

Președintele României a devenit relevant prin ce NU spune. Ieșirile sale mustesc azi de locuri comune, poncife și frazeologie goală de conținut. Dar NU mai spune că lupta anticorupție este ”o solicitare legitimă a cetățenilor” și NU mai ia niciun fel de poziție când standardele de integritate pentru funcții cheie coboară periculos de mult.

Vezi cazul Neacșu, numit în funcția de secretar general în ciuda condamnării penale, sau cazul Vicol, avocata acuzată de procurori că este subordonată lumii interlope, votată la șefia Comisiei Juridice. Vezi cazul Grindeanu, autorul infamei OUG 13 revenit în actualul guvern pe post de vicepremier și ministru. Ați auzit ceva dinspre Cotroceni?

Mai presus de asurzitoarea tăcere a președintelui Iohannis avem instituții-cheie în stat (DNA, Parchet General, DIICOT) cu rezultate modeste. În năvodul lor se zbat peștișori mici, în timp ce rechinii, marea corupție și crima organizată își fac iarăși de cap.

Este, dacă vreți, strategia bulgărească. Metoda prin care vecinii noștri au scăpat mai repede de MCV a fost să raporteze mai puține cazuri de corupție, să vorbească în șoaptă sau deloc despre temă și să decreteze, astfel, că au rezolvat problema.

Corupția nu există dacă nu vorbim atâta despre ea. Orice poate să dispară din vorbe.

Aceste trucaje propagandistice nu prea pot păcăli pe nimeni. În orice sondaj de opinie serios, corupția este indentificată mai departe ca marea problemă a României.

Eliminarea corupției din pix nu va ține nici la Bruxelles, mai ales că miza financiară a crescut semnificativ. România a primit fonduri europene importante, prin PNRR sau prin bugetul multianual (în total vreo 80 de miliarde de euro).

Puterea de la București se îmbată, așadar, cu apă rece. Chiar dacă obține ridicarea MCV după model bulgăresc, prin eliminarea corupției din statistici și rapoarte oficiale, UE și-a creat deja alte mecanisme de protecție, legând acordarea fondurilor europene de funcționarea justiției și statul de drept.

Este doar o chestiune de timp până când corupția endemică, absența reformelor din justiție și problema funcționării statului de drept în România vor exploda în fața președintelui și a guvernului său, oricât de tare se străduiesc acum să îndese mizeria sub preș.