Mircea Bertea: Ministerul fără suflet

Scriam săptămâna trecută, în avanpremiera concursului național de titularizare în învățământ, ediția iulie 2020, cu intenția mărturisită de a-i avertiza pe cititorii care nu sunt foarte familiarizați cu învățământul românesc și maladiile lui cronice în legătură cu câteva posibile capcane de receptare și de interpretare a acestui concurs național și pentru a-i pregăti psihologic pentru o posibilă nouă ”pandemie educațională” a notelor foarte mici obținute cu regularitate anual de unii candidați, arătați apoi obsesiv cu degetul în semn batjocoritor și numiți cu obstinație de presa noastră de nespecialitate ”profesori de nota 2”, în timp ce ei sunt cu adevărat absolvenți de varii universități și doar aspiranți la postul de profesor.

Am scris apoi din solidaritate cu cei peate 30.000 de candidați înscriși la acest concurs pentru ocuparea a mai puțin de 4.000 de posturi titularizabile la nivel de țară. Pentru a-i încuraja, cu deosebire pe cei din județele în care concurența era și rămâne acerbă: 53,5 candidați pe un post în județul Cluj, 44,5 în Gorj, 38 în Bihor, 27 în Argeș.

Am scris și pentru a afirma fără nicio reținere că acest așa-zis concurs național cu evaluare locală este nereprezentativ pentru selecția valorică a celor care doresc să se titularizeze în învățământul nostru, ba chiar mai mult, este și umilitor, distrugând din fașă ideea de stare de bine și de optimism care ar trebui să caracterizeze intrarea într-un sistem de învățământ modern și performant.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

Participarea la una din comisiile examenului de titularizare din acest an mi-a dat prilejul să constat, din păcate, câtă dreptate aveam, cu deosebire atunci când afirmam că acest concurs este și umilitor. Începând de la nesiguranța desfășurării lui în acest an, de la amânare suspectă, și până la metodologia de organizare propriu-zisă. Este și motivul pentru care, înțelegând condițiile excepționale generate de pandemie și consecințele acestora, mă voi referi în acest articol strict la acele momente și aberații din procedurile de examen care, nevând nicio legătură cu pandemia, fac dovada sau induc ideea de exagerare, de forțare a limitelor și chiar de umilire.

Iată, pe scurt, ”oglinda” zilei concurenților care au participat pe data de 29 iulie a.c. la proba scrisă a acestui concurs național de titularizare: în intervalul 6:30-7 a dimineții de 29 iulie, sosirea la centrul de examen (ceea ce a însemnat că, în funcție de localitatea de domiciliu din județul respectiv și de distanța până la centrul de examen, trezirea să se întâmple începând cu orele 3 a.m., cel târziu ora  4). Până la ora 8:15, după statul la o coadă considerabilă (lungită de ritualul distanțării antipandemice), verificarea temperaturii, masca de protecție și dezinfectarea mâinilor, deplasarea, pe linia săgeților cu sens unic, spre sala de bagaje și sălile de examen. Săli aerisite și distanțate în toate sensurile (ca număr de locuri, ca așezare în bănci individuale, ca ”oglindă” pandemică etc.). Între 8:15 și 9, procedurile obișnuite de verificare a identității candidaților de către profesorii asistenți, primirea foilor tipizate de examen, a ciornelor cu ștampila circulară cu diametrul de 35 de mm a concursului național, a etichetelor pentru secretizarea lucrărilor, a codurilor de bare (la ce or fi folosind, se întrebau nedumeriți candidații care participau pentru prima dată la acest examen!). Apoi instructajul  ”amenințător” (întrucât ți se spune ce să nu faci și ce vei păți dacă faci ce nu trebuie să faci), cu precizări și precauții ce sfidează ridicolul și patologicul precum nuanța culorii de albastru la unealta de scris, obligativitatea folosirii majusculelor la toate cuvintele din denumirea disciplinei de concurs atunci când candidații vor scrie această denumire pe foaia tipizată sau cum să anulezi ce ai greșit, cu ce fel de linie oblică tai o figură/desen sau cu ce fel de linie se anulează spațiile libere ale lucrării scrise (Auziți/citiți formulare din procedura MEC Nr. 32446/24.07.2020: ”Spațiile libere ale întregii lucrări se anulează cu linie frântă în forma literei Z”!?). Apoi ce fel de proces-verbal sau declarație trebuie făcute dacă, din motive de sănătate sau din proprie inițiativă, candidatul renunță la concurs. Și, să nu uităm esențialul, semnarea celor câteva pagini de instrucțiuni, ca dovadă că ai fost instruit (Cândva se semnau procese-verbale pe săli. Acum se dau fiecărui candidat pagini întregi cu instrucțiuni pentru semnare, dovadă de netegăduit a punerii în practică a deciziei reducerii birocratizării promise de ministerul nostru!).