Mesajul emoționant al unei mame din Ucraina, despre ajutorul primit în România: ”O țară ale cărei obiceiuri erau necunoscute, despre care nu știam nimic/ O dorință absolut sinceră a românilor de a ne ajuta, sfătui și îngriji”

Iren Sanovna, o mamă din Ucraina refugiată în România, și-a exprimat recunoștința pentru ospitalitatea voluntarilor români printr-un mesaj publicat pe grupul de pe Facebook ”Uniți pentru Ucraina”.

Femeia a amintit cum a fost primită într-o ”țară ale cărei obiceiuri erau necunoscute, o țară despre care nu știa nimic”, dar și despre cum a simțit o dorință a românilor ”absolut sinceră de a ne ajuta, sfătui, îngriji și pur și simplu de a ne sprijini”.

Mama refugiată din calea războiului izbucnit în Ucraina la 24 februarie a mulțumit pe această cale familiei care a primit-o și le-au oferit ”un al doilea cămin, un sentiment de siguranță, ne-a învăluit cu grijă și dragoste, a devenit chiar „adăpostul” în care am reușit să ne recăpătăm liniștea sufletească, să ne adunăm forțele și gândurile”.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

Mesajul integral al Irenei Sanovna

Anul 2022 se încheie și aș vrea să scriu o mare postare de recunoștință față de țară și față de oamenii care trăiesc în ea. România 🇷🇴 ❤️.
Timp de 30 de ani din viața mea nu am avut ocazia să călătoresc în lume, nu am călătorit în afara Ucrainei, nu am fost familiarizat cu obiceiurile și mentalitatea oamenilor care trăiesc în străinătate.
Și apoi, a venit o zi teribilă în care totul s-a schimbat pentru mine!
Războiul a venit în Ucraina mea natală, independentă și liberă. Frica, durerea, disperarea, ura, confuzia – toate aceste sentimente s-au transformat într-un singur bulgăre uriaș. Incomprehensiune totală. Ce se va întâmpla mâine? Vom avea acest „mâine”?
Un singur gând nu m-a părăsit în tot acest timp – trebuie să salvez copilul. Băiețelul meu care se trezea din cauza alarmelor de raid aerian, a exploziilor și a ororii constante care ne înfășurau ca un șarpe veninos în fiecare zi, oroare care ne făcea să ne clătinăm și să tremurăm la cel mai mic sunet. Decizia a fost luată. Vom părăsi țara.
România. O țară ale cărei obiceiuri ne erau necunoscute, o țară despre care nu știam nimic. Teama că încercarea de a comunica cu oamenii ar duce la eșec. Nici un prieten care să fi fost acolo și să ne fi putut ajuta, o sumă mică de bani, disperare, teamă, dar o mare speranță în inimile noastre.
Nu am suficiente cuvinte pentru a descrie în cuvinte toate acele sentimente pe care le-am simțit în fiecare zi în România, în București!
Încă din prima zi a șederii mele aici, am simțit o dorință absolut sinceră de a ne ajuta, sfătui, îngriji și pur și simplu de a ne sprijini! Din partea fiecărui cetățean român! Străinii – trecătorii de pe stradă, oamenii de la benzinărie, lucrătorii din magazine – toți acești oameni erau gata să îi ajute pe ucraineni cu tot ce puteau. Din adâncul inimii lor.
Este uimitor! Până în adâncul sufletului, până la lacrimi! Cuvintele de recunoștință nu vor fi de ajuns, nu vor fi suficiente.
Există o vorbă care spune că „un prieten la nevoie este un prieten”. Ucrainenii își vor aminti mereu cine a fost prietenul nostru adevărat! Plecăciune în fața României, plecăciune în fața fiecărui român, a fiecărui cetățean al acestei țări incredibile! Ați fost pentru mine un mare exemplu de umanitate, iubire și altruism!
Separat, vreau să mulțumesc familiei care ne-a oferit un al doilea cămin, un sentiment de siguranță, ne-a învăluit cu grijă și dragoste, a devenit chiar „adăpostul” în care am reușit să ne recăpătăm liniștea sufletească, să ne adunăm forțele și gândurile – bunul și sensibilul Teo Cucu, sincerul, zâmbitorul și grijuliul Șerban, frumoșii lor copii Zoe și Nina ❤️. Oameni cu o inimă mare. Au devenit o adevărată familie pentru noi! Nu vom putea niciodată să le răsplătim pentru ceea ce au făcut pentru noi. Pot spune cu încredere că eu, copiii mei și toată generația următoare vom ști, ne vom aminti și vom onora numele tuturor celor din această familie, vom crește cu respect și recunoștință pentru România, vom ști cine a devenit un sprijin pentru noi în cele mai grele momente!
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi, familiile voastre și țara voastră incredibilă – România. Cu multă recunoștință, dragoste și respect pentru fiecare dintre voi, dragi români și locuitori ai acestei mari și bune țări!
Iryna și Artem. Odesa. Ucraina.
30.12.2022.