Mărturii cutremurătoare din Crans-Montana: „M-am trezit sub trei, patru persoane care ardeau ușor, erau oameni morți în jur” / „A fost ca într-un film de groază. Mi-am pierdut cea mai bună prietenă, în brațele mele” / „Îmi caut fiul de mai bine de 30 de ore”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Supraviețuitori ai infernului din barul Le Constellation din Crans-Montana au vorbit despre experiența cutremurătoare prin care au trecut, „ca într-un film de groază”. Mulți dintre prietenii lor sunt dispăruți, iar părinții și rudele îi caută cu disperare. În stațiunea îndoliată, sute de oameni cu lacrimi în ochi continuă să aprindă lumânări în memoria victimelor – în jur de 40 de morți și 115 răniți, marea majoritate foarte grav. Mii de flori, mesaje scrise, ursuleți de pluș sunt depuși în apropierea barului în care s-a produs incendiul devastator din noaptea de Revelion.

Sursa foto: Antonio Calanni / AP / Profimedia

„M-am trezit sub trei, patru persoane, care ardeau ușor, erau oameni morți în jurul nostru”: mărturia unei supraviețuitoare

Laëtitia, în vârstă de 17 ani, se afla în bar când a izbucnit incendiul. Ea a povestit pentru BFMTV scenele de groază la care a asistat. Adolescenta, care venise să sărbătorească Anul Nou împreună cu prietenii, a reușit să iasă nevătămată din incendiul care a făcut aproximativ patruzeci de morți și peste o sută de răniți. „Foarte recunoscătoare că a supraviețuit”, ea este totuși foarte marcată de acest incendiu dramatic.

„Am coborât, cred, cu un minut înainte să izbucnească focul”, a declarat ea joi. „Auzeam strigăte de «foc, foc» și vedeam oamenii care începeau să fugă.”

„M-am alăturat prietenei mele și am început să alergăm”, povestește adolescenta, care descrie un incendiu „care s-a propagat foarte, foarte repede”. „Era și fum, care era cu adevărat oribil, ne usturau ochii, nu mai puteam respira”, continuă Laëtitia. „Apoi a avut loc o explozie.”

„Era o singură ușă de ieșire, o ușă simplă pentru o sută de persoane, așa că toată lumea se înghesuia ca nebuna”, afirmă Laëtitia.

„M-am trezit sub trei, patru persoane, care ardeau ușor, erau oameni morți în jurul nostru”, adaugă ea.

Adolescenta povestește că a fost salvată de un băiat pe care nu-l cunoștea, care a „tras-o” afară, înainte de a merge să ajute alte persoane.

Prieteni dispăruți

Laëtitia aproape că nu a dormit, gândindu-se încontinuu la scenele de groază la care a asistat. „Când eram strivită de mulțime, era o fată acolo, hainele ei erau arse, părul ei era ars, fața ei era arsă. Era deasupra mea și mă privea cu ochi atât de triști, atât de speriată era”, povestește ea.

Tânăra petrecea seara cu zece prieteni, dintre care „aproximativ șase sunt dați dispăruți”. „Sper doar că nu avem încă vești pentru că nu știm, pentru că poate au fost trimiși la spitale foarte îndepărtate”, a declarat ea. „Altfel, ar fi prea greu.”

A spart geamul pentru a scăpa

Axel se afla în subsol când a izbucnit incendiul și a spus că a reușit să scape „miraculos”.

A răsturnat o masă și s-a ascuns în spatele ei pentru a se proteja de flăcări, înainte de a se îndrepta spre etaj.
„Nu vedeam nimic, mă sufocam”, a spus el.

A folosit masa și picioarele pentru a sparge un geam și a scăpa, evitând îmbulzeala de la singura ușă de ieșire.

Axel spune că doi sau trei dintre prietenii lui sunt dispăruți.

„A fost ca într-un film de groază. Mi-am pierdut cea mai bună prietenă, în brațele mele”

Ilan Achour, în vârstă de 26 de ani, lucrează într-un restaurant din apropierea Le Constellation și s-a dus la fața locului când a auzit de incendiu.

„Toată lumea era arsă, toată lumea țipa, toată lumea striga”, a declarat el pentru Reuters, potrivit BBC.

„A fost ca într-un film de groază. Nu am văzut niciodată așa ceva în viața mea. Și apoi mi-am pierdut cea mai bună prietenă, care era în brațele mele. Am încercat să o resuscităm.”

„Nu aș dori asta nimănui”, a adăugat el. „De aceea le spun tuturor că acum este momentul să fim împreună, să ne iubim unii pe alții, este important.”

„Îl caut de mai bine de 30 de ore”: suferința unei mame care nu are vești despre fiul ei de 16 ani

Arthur, în vârstă de 16 ani, se numără printre persoanele dispărute din noaptea de Revelion, care a luat o întorsătură dramatică în Crans-Montana (Elveția) în timpul unui incendiu violent. Vineri, 2 ianuarie, mama sa a povestit la BFMTV despre căutările pe care le-a inițiat pentru a-și găsi copilul.

La fel ca mulți alți apropiați ai victimelor și dispăruților din barul La Constellation din Crans-Montana, Laetitia caută răspunsuri. Fiul ei, Arthur, în vârstă de 16 ani, se afla în local în momentul tragediei.

„De mai bine de 30 de ore îl caut pe fiul meu”, a declarat mama care, de la sosirea în stațiunea de schi elvețiană, a răscolit cerul și pământul pentru a-l găsi pe Arthur.

„Nu voi înceta să-l caut, nu voi renunța, pentru a afla dacă fiul meu este în viață sau dacă a trecut în neființă”, a mărturisit aceasta.

„Un singur” prieten al lui Arthur a fost găsit din 11

Pentru că la mai mult de 24 de ore după tragedie, întrebările se înmulțesc, iar răspunsurile lipsesc. Linia telefonică de urgență creată a fost „saturată” joi. „Iar linia telefonică de urgență nu are astăzi mai multe informații”, relatează Laetitia. În ceea ce-l privește pe fiul ei, puținele informații pe care le are sunt, din păcate, puțin liniștitoare.

Arthur „se bucura împreună cu prietenii lui de la școală (…) să sărbătorească” Anul Nou în stațiune și în acest bar. „Ei pregătiseră totul și rezervaseră o masă în avans”, explică Laetitia. Dintre cele 11 persoane prezente la această masă, „doar una a fost găsită, toate celelalte sunt date dispărute”.

„Fiul meu este singur într-un spital, dacă este în viață (…) Chiar dacă este într-o morgă, pentru că acum trebuie să fim realiști după mai bine de 30 de ore, nu știu în ce morgă se află, nu pot fi alături de el. Astăzi, dacă este la spital, nu știu în ce spital se află. Dacă este într-o morgă, nu știu în ce morgă se află, nu știu în ce țară, în ce canton se află. Poate fi la Berna, la Zurich, la Milano, la Stuttgart, la Lausanne… Poate fi oriunde, iar eu sunt în Crans-Montana de 30 de ore fără vești despre copilul meu”, spune îndurerată Laetitia.

„Nu suntem părinți iresponsabili”

Deși nu critică nici munca anchetatorilor, nici pe cea a profesioniștilor însărcinați să răspundă la întrebările persoanelor care nu au vești despre cei dragi, mama familiei asigură: „Suntem părinți, facem tot ce putem pentru a obține răspunsuri”.

„Nu există cuvinte, ei nu pot răspunde la întrebările noastre pentru că nu știu nimic. Arsurile acoperă între 45 și 60% din corp, majoritatea fiind de gradul trei”, povestește mama lui Arthur.
Aceasta a lansat personal un anunț de dispariție pentru fiul său, cu scopul de a aduna videoclipuri și povești din seara respectivă pentru a-și vedea fiul și a „reconstituirea serii” minut cu minut. „La ora 1:28, fiul meu a făcut un videoclip pentru un grup cu prietenii săi. La ora 1:30, primul telefon a sunat pentru a anunța incendiul”, detaliază Laetitia.

În timp ce tot mai multe mărturii ale supraviețuitorilor menționează o petrecere la care au participat numeroși adolescenți, inclusiv minori, în bar, mama de familie a dorit să răspundă la anumite critici care au apărut pe rețelele de socializare cu privire la vârsta participanților la această petrecere.

„Nu suntem părinți iresponsabili pentru că ne-am lăsat copiii de peste 16 ani să iasă în oraș pentru a sărbători Anul Nou. Suntem într-o stațiune, aici sărbătorim Anul Nou cu persoane de toate vârstele. Toți părinții știau unde se află copiii lor”, asigură mama lui Arthur.

„Speranța este mai puternică decât moartea”: apelul emoționant al bunicului unei tinere dispărute

Émilie, o tânără de 22 de ani, se afla în barul La Constellation în noaptea de Revelion, în momentul în care a izbucnit teribilul incendiu care a curmat viața a aproximativ patruzeci de persoane, potrivit autorităților elvețiene.

Émilie, care a plecat în acea seară cu două prietene la Crans-Montana (Elveția), nu a mai dat niciun semn de viață și nu a răspuns la apelurile celor apropiați. Pe 1 ianuarie, bunicul ei a lansat, pe BFMTV, „un apel la martori către persoanele din barul La Constellation care ar fi putut-o vedea pe Émilie”. Pierre Pralong speră astfel să poată „aduce vești bune fiului său”.

„Comunicați-ne informațiile. Sunați-mă, sunați-l pe bunicul”, spune bătrânul.

„Încă sperăm, suntem plini de speranță”

Ca multe dintre rudele victimelor sau ale persoanelor dispărute, Pierre descrie șocul și brutalitatea acestui incendiu. „Avea o viață foarte serioasă și a doua zi nu mai era”, explică el.

„Este cu adevărat ceva foarte greu pentru un bunic, ne înțelegeam foarte bine, era multă dragoste între noi”, mărturisește Pierre Pralong.

El vorbește despre așteptarea „angoasantă” pe care o trăiește familia și califică dezastrul drept un accident „dramatic”. „Stațiunea, dar și întreaga țară sunt zguduite”, estimează seniorul.

„Încă sperăm, suntem plini de speranță. Asta ne ajută să depășim orice încercări. Speranța este mult mai puternică decât moartea”, consideră bunicul lui Émilie.

Deși are „speranță”, în special că nepoata sa este „în stare mai mult sau mai puțin bună undeva într-un spital”, Pierre Pralong vrea să fie realist. „Trebuie să fim pregătiți să acceptăm o situație mai dificilă, nu trebuie să visăm, trebuie să fim realiști în fața unei astfel de drame”, consideră el.

Foarte emoționat și mișcat de valul de simpatie, în special în timpul slujbei la care a participat pentru a aduce un omagiu victimelor și rudelor lor, Pierre dă dovadă încă o dată de reziliență și speranță: „Unii știau că era nepoata mea și au venit să mă salute. Eu i-am consolat pe cei care plângeau”.

„Am fi putut fi noi”: o adolescentă spune că coada era atât de mare încât nu a intrat în bar

O tânără de 18 ani din Geneva spune că nu a fost în barul Le Constellation doar pentru că coada pentru a intra era foarte mare.

„Am fi putut fi noi. Era o coadă enormă, așa că am decis să nu intrăm. Îi văd pe cei care lipsesc și sunt toți oameni de vârsta noastră”, a declarat Emma pentru Reuters, potrivit Sky News.

Elisa Sousa, în vârstă de 17 ani, trebuia să fie și ea în bar, dar a ajuns în schimb la o reuniune de familie.
Ea a spus: „Sincer, va trebui să-i mulțumesc mamei mele de o sută de ori pentru că nu m-a lăsat să merg, pentru că Dumnezeu știe unde aș fi acum”.