Marine Le Pen își joacă viitorul politic la procesul în apel privind asistenții parlamentari. Ea a fost condamnată în primă instanță

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Condamnată în primă instanță la patru ani de închisoare, dintre care doi cu executare, și la cinci ani de ineligibilitate cu executare provizorie, deputata din Pas-de-Calais abordează acest nou termen cu o singură certitudine: decizia judecătorilor – așteptată în iunie – va tranșa dacă va putea sau nu să se prezinte la scrutinul prezidențial din 2027, scrie Le Monde, citată de Rador.

Faptul că s-a aflat în fruntea extremei drepte franceze timp de mai multe decenii i-a adus Marinei Le Pen și dezamăgiri. Niciodată însă nu s-a apropiat atât de mult de prăpastie. Șefa formațiunii Rassemblement national (RN) își pune în joc viața politică între 13 ianuarie și 12 februarie, la Curtea de Apel din Paris, însărcinată cu dosarul presupuselor posturi fictive de asistenți parlamentari europeni ai Frontului Național (FN, devenit RN în 2018). Deputata din Pas-de-Calais abordează acest termen având o singură certitudine, ca o lamă: hotărârea celor trei judecători – așteptată în iunie – va decide capacitatea sa de a candida sau nu la alegerile prezidențiale din 2027.

Imediat ce pedeapsa severă a fost pronunțată, la 31 martie 2025, pentru deturnare de fonduri publice (patru ani de închisoare, dintre care doi cu executare, dar sub supraveghere electronică, și cinci ani de ineligibilitate cu executare provizorie, adică imediată), în primă instanță, deputata din Pas-de-Calais se declara pregătită să epuizeze toate căile de atac pentru a candida a patra oară la Palatul Élysée. Nimic nu era prea mult pentru a răsturna o „decizie politică” și a restabili un „stat de drept încălcat”.

Însă strategia sa populistă s-a epuizat între timp. La începutul lui ianuarie, o treime dintre cei chestionați (36%), adică abia puțin peste baza sa electorală, considerau că este „tratată mai sever din motive politice” (barometrul anual al institutului Verian pentru Le Monde privind imaginea RN, publicat la 11 ianuarie). Iar fosta „candidată naturală” a extremei drepte a consfințit probabilul său înlocuitor, Jordan Bardella, încă din luna iunie. Cu excepția cazului în care Curtea de Apel din Paris va decide altfel.

De la acești noi judecători, cincuagenara nu mai speră la achitare. Dincolo de dezbaterile deschise privind oportunitatea de a însoți ineligibilitatea de o executare provizorie, hotărârea tribunalului corecțional a fundamentat prea solid rolul său preeminent în „sistemul” presupus de deturnare de fonduri, pus în aplicare pentru a îmbogăți FN în detrimentul Parlamentului European”, pentru a mai putea aspira serios la nevinovăție judiciară. Mai mulți apropiați confirmă că nu mai visează decât la un „compromis”: adică o condamnare mai blândă, de natură să-i permită să candideze în primăvara lui 2027. În partid, toată lumea are în minte faptul că o ineligibilitate redusă la doi ani – care să curgă începând cu 31 martie 2025 – i-ar putea deschide drumul.

Având viitorul legat de decizia lor, Marine Le Pen sporește presiunea asupra judecătorilor. „Dacă justiția îi va împiedica candidatura doamnei LePen, Franța va începe să semene cu România”, declară prietenul său Frédéric-Pierre Vos, deputat (RN) de Oise și avocat, cu referire la anularea, în decembrie 2024, a primului tur al alegerilor prezidențiale românești, vizate de ingerințe rusești. „Democrația presupune alegerea liberă a poporului, fără piedici și fără acte de neloialitate”, a ținut să sublinieze Jordan Bardella, la 12 ianuarie, cu ocazia urărilor rostite către presă.

Marine Le Pen nu a dus niciodată lipsă de noroc. Sau, cel puțin, nu a încetat niciodată să creadă într-o formă de providență, cu certitudinea că, la final, istoria îi va da dreptate. Atât de mult încât a relativizat înfrângerile, demotivările, epurările, amatorismul și renegările. Acum însă, steaua norocoasă lepénistă pălește pe măsură ce se apropie termenele din tribunale. „Un om politic într-o sală de judecată este un jucător de ruletă rusească cu șase gloanțe în butoiaș”, declara ea în timpul procesului de fond. Anturajul său preferă să vadă aici mâna „sistemului” mai degrabă decât aplicarea strictă a codului penal.

Rămâne o neliniște neobișnuită printre cei care, și de această dată, se tem ca piesa de șah să nu cadă pe partea greșită. Unii speculează în zadar asupra strategiei de adoptat – între populism exacerbat și recunoașterea parțială a greșelilor. Alții preferă să nu se amestece într-un domeniu deosebit de rezervat. „Poate că, peste un an, voi regreta că nu am deranjat-o ca să o bat la cap pentru schimbarea strategiei”, rememora un deputat în toamnă. „Dar are defectul calităților sale de om de stat: nu o vei face niciodată să asculte de rațiune dacă nu a decis ea însăși în acest sens”.

Toți cei din jurul ei iau în calcul ce e mai rău, întrebându-se deja ce rol îi va reveni, încă din această vară, unei „Marine” împiedicate. Celor care s-ar îndoi de ștergerea din politică, Marine Le Pen le repetă lecția desprinsă din excluderea tatălui său, în 2015: credea că va avea de îndurat doi ani de polemici, membri supărați și scrisori furioase; pagina a fost întoarsă după două zile.

Marine Le Pen crede că justiția i-ar putea degaja „drumul îngust” care ar conduce-o spre prezidențiale? Lunile recente îi lasă pe observatori liberi să speculeze asupra stării sale de spirit. Pe de o parte, fosta avocată a deschis larg poarta candidaturii lui Jordan Bardella, fără a se arăta (public) iritată de succesul turneelor sale literare sau de curbele sale record din sondaje. Pe de altă parte, președinta grupului RN din Adunarea Națională a rămas în prima linie a dezbaterilor bugetare, iar cabinetul său a păstrat controlul asupra conceperii programului prezidențial.

Paradox al situației: încredințând judecătorilor de apel identitatea candidatului RN la Élysée, Marine Le Pen a eliberat partidul – cel puțin pentru o vreme – de concurențe și manevre interne. A doua zi după prima hotărâre a instanței, deputata deplângea lipsa de elan a unor cadre de a alerga prin media pentru a o apăra – în privat, constata că este înconjurată de „o turmă de elefanți morți”.

„Distribuția finală va fi decisă de judecători: situația este nedreaptă, dar evită orice război al liderilor, înlătură riscul concurenței între anturaje, al capcanelor, deoarece soarta nu ne mai aparține”, rezuma, în noiembrie, eurodeputatul Thierry Mariani pentru Le Monde.

Prin urmare, „primarele” RN pentru 2027 se vor juca la Palatul de Justiție. Chiar dacă șansele sale sunt minime, Marine Le Pen ar putea găsi un interes în această configurație: doar 20% dintre simpatizanții partidului o consideră acum în poziția cea mai bună pentru a câștiga, față de 70% pentru Jordan Bardella. După decenii petrecute pentru a conferi credibilitate întreprinderii politice familiale, fiica lui Jean-Marie Le Pen își va juca la bară legitimitatea de a o întruchipa.

Traducere Rador: Ruxandra Lambru