Marea Britanie după Brexit: Preluarea controlului sau exacerbarea separatismului? Ce ar însemna UK fără Scoția și Irlanda de Nord

Marea Britanie începe o nouă eră în 2021 după ieșirea din Uniunea Europeană și sfârșitul perioadei de tranziție în care s-au aplicat regulile UE. Dar în noua situație separatismul amenință Regatul Unit cu dezmembrarea, scrie jurnalistul Petru Clej într-o analiză publicată de Radio France Internationale.

“Independența este singura cale a Scoției de a se re-alătura Uniunii Europene” scrie în Irish Times Nicola Sturgeon, șefa executivului scoțian și lider al Partidului Naționalist Scoțian (SNP), aflat la guvernare din 2007 la Edinburgh, în condițiile în care sondajele de opinie au dat în ultimul an un avantaj calr în favoarea independenței.

Sturgeon enumeră avantajele de care s-a bucurat Scoția în perioada când Regatul Unit a făcut parte în perioada 1973 – 2020 din Comunitatea Economică Europeană, apoi Comunitatea Europeană și Uniunea Europeană.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

În referendumul de independență din 2014, câștigat cu 55% – 45% de adepții rămânerii Scoției în Regatul Unit, argument unionist a fost că singurul mod în care Scoția poate rămâne în UE este respingerea independenței.

În referendumul din 2016 privind rămânerea sau ieșirea UK din UE, Scoția a votat cu 62% – 38% în favoarea rămânerii, față de votul de 52% – 48% pe ansamblul Regatului Unit.

Cu alte cuvinte promisiunea unioniștilor din 2014 s-a dovedit falsă și Scoția, rămasă în Regatul Unit, s-a pomenit în afara UE, în pofida faptului că este cea mai pro-europeană națiune din cadrul UK.

Prim ministrul britanic Boris Johnson a respins ideea organizării unui nou referendum pentru independență în Scoția, spunând că un astfel de plebiscit se organizează odată la o generație, dând exemplul referendumurilor privind relația cu Europa din 1975 și 2016.

Dar situația din 2014 s-a schimbat în 2021 când vor avea loc noi alegeri pentru parlamentul de la Edinburgh și o a patra victorie consecutivă a SNP, mai ales una cu majoritate absolută, ar crea o situație politică în care parlamentul britanic, unde Partidul Conservator condus de premierul Johnson are o majoritate confortabilă, ar fi pus într-o poziție delicată dacă ar respinge organizarea unui nou referendum.

Irlanda de Nord

O situație oarecum similară se regăsește în Irlanda de Nord, deși această provincie a rămas în piața unică europeană pentru a putea menține deschisă frontiera cu Republica Irlanda, stat membru UE.

În Irlanda de Nord electoratul a votat cu 55% – 45% în 2016 în favoarea rămânerii în UE și, la fel ca Scoția, a ajuns în 2021 în afara Uniunii, deși numai pe jumătate.

Aici, separatismul, vechi de un secol, de la împărțirea insulei în statul irlandez și Irlanda de Nord, a primit un nou imbold în noua situație.

Liderul principalului partid separatist Sinn Fein, Mary Lou MacDonald, a declarat că Irlanda de Nord se va reuni cu Republica Irlanda în următorul deceniu.

Ministrul de externe al Republicii Irlanda, Simon Coveney, s-a văzut nevoit să dezmintă faptul că guvernul de la Dublin va propune organizarea unui referendum pe tema reunificării în Irlanda de Nord.

Un astfel de referendum – denumit “de frontieră” – nu întâmpină o opoziție de principiu din partea guvernelor de la Londra, indiferent de culoare politică, fiind o chestiune care depinde de voința populației din provincia de 1,8 milioane de locuitori unde protestanții sunt în majoritate în favoarea rămânerii în UK, iar catolicii pentru unirea cu Republica Irlanda.

O reunificare a insulei ar fi mult mai simplă din punctul de vedere al relației cu UE (existând precedentul reunificării germane), decât independența Scoției (o țară cu populație de 5,5 milioane), care ar obliga țara să o ia de la zero în relația cu Uniunea.

O plecare a Scoției din Regatul Unit ar lăsa o țară formată din Anglia (populație 56 de milioane) și Țara Galilor (3,15 milioane), cu tendințe separatiste galeze slabe.

În sfârșit, un alt teritoriu aparținând de UK – Gibraltarul – a intrat în Zona Schengen pentru a putea păstra deschisă frontiera cu Spania.

Colonia britanică a votat în 2016 în proporție de 96% în favoarea rămânerii în UE și, ca și Irlanda de Nord, a ieșit doar pe jumătate din Uniune. Rămâne de văzut cât timp va mai reuși Londra să mențină acest teritoriu, confruntată cu revendicările Madridului, în condițiile în care UK nu mai face parte din UE.

Așadar Brexit, care a fost anunțat de eurosceptici ca o recuperare a suveranității (“preluarea controlului” – lozinca de campanie din 2016), nu numai că nu se confirmă în cazul Irlandei de Nord și a Gibraltarului, dar acționează ca o forță motrice a separatismului care riscă să ducă la dezmembrarea Regatului Unit.

Sursa: Radio France Internationale