Mai este justificată închiderea școlilor, atât timp cât disponibilitatea vaccinurilor depășește cererea? – cercetătorul Dacian Dolean

Închiderea școlilor pe perioada pandemiei a fost justificată (cel puțin parțial) de mai mulți factori pe care autoritățile din întreaga lume nu i-au putut controla. Unul dintre factorii cei mai importanți care au justificat închiderea școlilor ca strategie de diminuare a vitezei răspândirii noului virus a fost inexistența vaccinurilor.

Acum, ne aflăm la un punct de cotitură în care, cel puțin în România, oferta (disponibilitatea vaccinurilor) începe în curând să depășească cererea (interesul pentru vaccinare). Din acest punct nu mai avem nici o scuză să nu redeschidem școlile, indiferent de rata de incidență. Din acest punct, nu un indice de incidență ales arbitrar trebuie să decidă revenirea elevilor în școli, ci disponibilitatea vaccinurilor. Atât timp cât vor exista vaccinuri disponibile și membrii unei comunități refuză să se vaccineze (iar rata de incidență rămâne ridicată și neschimbată chiar după 4 săptămâni de vacanță de primăvară forțată), educația și comportamentul membrilor comunității (nu participarea fizică a elevilor la școală) trebuie văzute ca factori cauzali determinanți ai răspândirii virusului. În acest caz, eforturile autorităților trebuie să se concentreze pe educarea membrilor comunității (nu pe diminuarea oportunităților la o educație de calitate ale copiilor din aceste comunități, prin închiderea școlilor). Acești oameni au nevoie de mai multă (nu de mai puțină) educație, pentru a lupta cu succes împotriva pandemiei. De unde știm asta?

Rata de vaccinare în România începe să devină tot mai disproporționată, în funcție de nivelul de educație al membrilor comunităților (iar acest lucru va avea în curând un impact din ce în ce mai vizibil asupra ratei de incidență). Procentul persoanelor vaccinate din mediul urban (în general) devine mai mare decât procentul persoanelor vaccinate din mediul rural. Dacă ne uităm la indicatorii educației elevilor pe județe (ex. performanțele la bacalaureat și evaluarea națională), județele cu elevi cu performanțe mai bune la aceste evaluări au o rată de vaccinare mai bună decat județele cu performanțe mai slabe. Există și excepții de la această regulă, dar tendința este evidentă (vezi județele Cluj și Mehedinți, aflate la poluri diametral opuse atât la rata vaccinării, cât și la performanțele elevilor la examenele naționale). Toate aceste fenomene au loc în ciuda disponibilităților vaccinurilor (gratuite!). Acest fenomen se poate observa și în alte țări. De exemplu, în SUA rata vaccinării este cea mai scăzută în statele care au un nivel de educație scăzut (ex. Mississippi sau Alabama care au fost tot timpul la coada clasamentului statelor în funcție de nivelul de educație, au sub 30%). În schimb, state cum ar fi Massachussetts sau New Hampshire (unde nivelul de educație a fost întotdeauna superior restului țării) au o rata a vaccinării de peste 70%. În timp ce în Mississippi (ca și în Vrancea sau Mehedinți), un procent mare de doze stau nefolosite, în zone în care nivelul de educație este mai ridicat cum ar fi New Hapshire (ca și în Cluj, București sau Timișoara) oamenii continuă să se vaccineze la o rată promițătoare. Deci aici nu mai vorbim de lipsa oportunităților, ci de faptul că cei mai puțin educați sunt mai vulnerabili la dezinformare și manipulare, și implicit refuză vaccinarea.