Libération: „Zelenski a declanșat o reacție în lanț de probleme politice grave” / De ce se afundă Ucraina din nou în criză

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ceea ce trebuia să fie doar o remaniere guvernamentală s-a transformat într-o criză politică care, în acest moment, pare să fi ajuns într-un impas. După schimbarea premierului, săptămâna trecută, Volodimir Zelenski a decis să nu îl mențină la conducerea Ministerului Apărării pe foarte popularul Mihailo Fedorov, stârnind furia opiniei publice, notează ziarul francez Libération, într-o analiză privind situația politică și socială din Ucraina, într-un articol preluat de Agenția de presă Rador.

Piețele marilor orașe din Ucraina au fost ocupate de manifestanți care cer revenirea eroului lor, tânărul tehnocrat care a impulsionat cu un succes remarcabil utilizarea dronelor în războiul împotriva Rusiei. Nici măcar demiterea, marți, 21 iulie, a comandantului armatei, Oleksandr Sîrski – despre care se spune că ar fi cerut înlăturarea lui Fedorov – și înlocuirea acestuia cu un militar ireproșabil, Mihailo Drapatîi, nu a reușit să calmeze spiritele.

„Demiterea lui Fedorov a deschis cutia Pandorei și a declanșat o reacție în lanț de grave probleme politice pentru Zelenski”, afirmă politologul Volodimir Fesenko, de la Centrul Penta. Fedorov fusese numit la Apărare în luna ianuarie, tocmai ca antidot la turbulențele politice din acel moment.

Sfârșitul anului 2025 fusese marcat de operațiunea „Midas” – un amplu caz de deturnare de fonduri în sectorul energetic – și de demisia lui Andrii Iermak, sfătuitorul lui Zelenski. Pentru a-l înlocui, a redresa situația și a-și reface propria imagine, președintele l-a numit la conducerea administrației prezidențiale pe șeful serviciilor de informații, Kirilo Budanov. La Ministerul Apărării l-a instalat pe foarte carismaticul Mihailo Fedorov, cu un cazier impecabil și o reputație fără pată.

Două viziuni radical diferite

Pariul a reușit. Șocul provocat de plecarea lui Iermak a fost absorbit. După ce a apărat cu fermitate și succes instituțiile independente de combatere a corupției, societatea s-a liniștit. Pe front, situația părea să se încline în favoarea Ucrainei. Roiurile sale de drone produceau tot mai multe pagube pe teritoriul rus, iar loviturile în adâncime își dovedeau eficiența.

Între timp însă, energicul Fedorov ieșise din rolul de simplu „panaceu” și hotărâse să ducă războiul pe mai multe fronturi simultan, începând cu o confruntare latentă cu Statul Major.

În ziua demiterii sale, Fedorov a dezvăluit public că s-a aflat într-un conflict permanent cu Oleksandr Sîrski. Era de notorietate faptul că cei doi aveau concepții radical diferite despre război: primul credea exclusiv într-o confruntare asimetrică împotriva Rusiei, bazată pe noile tehnologii, în timp ce al doilea, adept al metodelor clasice, conta mai ales pe resursa umană.

În fața lui Zelenski, alături de care lucrează de peste șapte ani, Fedorov a prezentat un rechizitoriu sever la adresa armatei ucrainene: un război tactic, nu strategic; lipsa responsabilității; minciuna permanentă; blocarea inițiativelor și un „război birocratic al tranșeelor” între Statul Major General și Ministerul Apărării; erodarea resursei umane pe câmpul de luptă fără o analiză a pierderilor; izolarea și marginalizarea celor care fac performanță; un sistem al corpurilor de armată care nu a fost niciodată finalizat; precum și schimbarea continuă a comandanților.

 „Ordine pe piața armamentului”

O parte dintre militari îl criticau pe Fedorov pentru reforma contractelor, care nu răspundea principalei lor revendicări: stabilirea unei date clare pentru încheierea serviciului militar. Însă mulți au denunțat public demiterea sa.

„Putem vorbi despre un conflict mai amplu cu întregul comandament militar, deoarece acesta nu aprecia faptul că Fedorov încerca să controleze repartizarea resurselor militare”, subliniază Fesenko.

Potrivit observatorilor, acesta a fost al doilea „păcat” al fostului ministru al apărării. Odată ajuns în funcție, a început prin a-și epura ministerul, supunând întregul personal testelor cu detectorul de minciuni, și a decis să reformeze administrarea resurselor din armată.

„Considera, nu fără temei, că distribuirea resurselor era ineficientă și marcată de numeroase abuzuri. Voia să facă ordine pe această piață a armamentului, unde se amestecau scheme de corupție și activități de lobby. Dar, în cele din urmă, și-a făcut foarte mulți dușmani printre politicieni, inclusiv în cadrul echipei prezidențiale”, explică expertul.

 „Să-și atingă obiectivele prin orice mijloace”

Al treilea obstacol este de natură politică și psihologică. Fedorov este unul dintre cei mai vechi și mai loiali colaboratori ai lui Zelenski, un funcționar cu o reputație excelentă, care, spre deosebire de mulți alții, nu și-a irosit capitalul de încredere și nu a manifestat niciodată în mod deschis ambiții electorale. Tocmai acest lucru îi neliniștește pe apropiații lui Zelenski, care îl bănuiesc că pregătește proiecte politice de anvergură.

„Zelenski și Fedorov seamănă foarte mult”, observă Fesenko. „Amândoi sunt încăpățânați, carismatici și hotărâți să-și atingă obiectivele prin orice mijloace. Tocmai aceasta a devenit problema. Cu timpul, Fedorov a exercitat o presiune tot mai mare asupra lui Zelenski din cauza conflictului său cu Statul Major, devenind el însuși o sursă de tensiuni. Iar lui Zelenski nu îi plac conflictele în interiorul propriei echipe.”

Președintele ucrainean a ales inițial să-l sacrifice pe elementul perturbator, păstrându-l pe Sîrski, considerat mai conciliant și mai puțin conflictual, dar cu siguranță nu se aștepta la o reacție atât de violentă din partea străzii.

Însă, după mai bine de patru ani de război, cererea de dreptate și echitate s-a intensificat în societatea ucraineană, care și-a regăsit aproape instantaneu reflexele contestatare. Potrivit ultimelor sondaje, 70% dintre ucraineni consideră nedreaptă demiterea lui Fedorov, „un reformator progresist, cel mai eficient reprezentant al actualei puteri, tânăr, carismatic și foarte dinamic”, subliniază Fesenko, care nu poate să nu se gândească la Euromaidanul de la sfârșitul anului 2013, când tinerii din clasa de mijloc sperau într-o integrare europeană rapidă, speranță zădărnicită de un președinte supus Moscovei.

Un nou post în guvern?

Pe rețelele sociale, opiniile sunt împărțite. Pentru unii, numirea lui Drapatîi reprezintă deja o victorie și sfârșitul crizei. Pentru alții, lupta este departe de a se fi încheiat.

Veteranul de război Dmitro Koziatînski, principalul organizator al manifestațiilor din ultimele zile, s-a declarat mulțumit de acest prim succes și a chemat la noi proteste vineri, 24 iulie. Obiectivul este reinstalarea lui Mihailo Fedorov la conducerea Ministerului Apărării.

Însă Zelenski va fi tentat să reziste acestei presiuni maxime exercitate de stradă, considerând că a ascultat revendicările și le-a răspuns deja.

„Dacă îl readuce pe Fedorov în aceeași funcție, aceasta va arăta ca o înfrângere totală pentru el. Fedorov ar câștiga sprijinindu-se pe opinia publică. Ar însemna apariția unui al doilea centru de putere în interiorul regimului, ceea ce este pur și simplu imposibil”, afirmă Fesenko.

Miercuri seara, situația era nerezolvată. Volodimir Zelenski i-ar fi propus lui Fedorov funcția de vicepremier responsabil cu tehnologiile. Însă acesta ar fi refuzat categoric, confirmă o sursă din anturajul său: „Vrea să-și ducă până la capăt misiunea la Ministerul Apărării. Nicio altă funcție nu oferă o influență comparabilă asupra modului în care este condus războiul.”