„Jean-Luc Godard, au contraire”. Moartea marelui regizor, figură emblematică a Noului Val, închide un capitol din istoria cinematografiei

Regizorul franco-elvețian Jean-Luc Godard a încetat din viață marți, la vârsta de 91 de ani, luând cu el o parte din istoria celei de-a 7-a arte. A fost pilonului Noului Val, iar filmele sale au fost în mod hotărât inovatoare, de la „A bout de souffle” la „Sauve qui peut (la vie)”, scrie agenția AFP, preluată de boursorama.com.

„A fost ca o apariție în cinematografia franceză. Apoi a devenit maestru (…). Pierdem o comoară națională, un ochi de geniu”, a reacționat președintele Emmanuel Macron, printre ploaia de omagii aduse acestui monument al cinematografiei.

Rebel perpetuu, „JLG”, așa cum era cunoscut, trăia de ani de zile la Rolle, pe malul lacului Geneva, în Elveția, fugind de lumea celei de-a șaptea arte.

„Jean-Luc Godard a murit liniștit la domiciliul său, înconjurat de familie. Va fi incinerat”, a declarat soția sa, regizoarea Anne-Marie Miéville, într-un comunicat. „Nu va avea loc nicio ceremonie oficială”, a spus ea, pentru omul care se ferea de onoruri.

Cineastul a recurs la sinucidere asistată, a declarat ulterior consilierul familiei sale pentru AFP, confirmând o informație apărută în ziarul Libération.

El a făcut această alegere, care este legală în Elveția, „în urma unor multiple patologii invalidante”, conform termenilor din raportul medical, a explicat Patrick Jeanneret.

Creator de stele

JLG va fi ținut minte ca unul dintre cei mai influenți directori de pe ambele părți ale Atlanticului. Un provocator genial care a revoluționat cinematografia pentru fanii săi, un tocilar torturat cu filme de neînțeles pentru detractorii săi.

Odată cu moartea sa, se închide un capitol din istoria cinematografiei, cu cadre de neuitat: Bardot goală pe un pat, șoptind „Îți plac fesele mele?” („Le Mépris”), Belmondo cu fața mânjită cu albastru, cu dinamita în mâini, înainte de a se sinucide („Pierrot le Fou”), Jean Seberg și al său New York Herald Tribune vândut la licitație pe Champs-Elysées („A Bout de souffle”)…

 

 

Et #Godard créa le Mépris et c’est à bout de souffle qu’il a rejoint le firmament des derniers grands créateurs d’étoiles… pic.twitter.com/Z9k6WeWKd0

— BRIGITTE BARDOT (@brigitte_bardot) September 13, 2022

Cu Le Mépris a devenit cunoscut Godard, critic la Cahiers du cinéma, născut la Paris la 3 decembrie 1930. Primul lungmetraj al celui care avea să studieze mai târziu la școlile de film a lansat și cariera lui Jean-Paul Belmondo.

Godard, care intenționa să întoarcă spatele vechiului cinematograf francez postbelic pe care îl detesta, va rămâne regizorul principal al Noului Val, alături de François Truffaut.

„Godard este cel mai mare cineast din lume”, a spus odată Truffaut.

Pentru mulți cineaști, Godard a avut o influență majoră, americanul Quentin Tarantino mergând până acolo încât și-a numit compania de producție „Bande à Part”, titlul unui film al lui Godard lansat în 1964.

Dar până la moartea sa, „JLG”, ale cărui filme și declarații au devenit din ce în ce mai indescifrabile cu trecerea anilor, nu a căutat niciodată unanimitatea. Iar unii consideră că opera sa este mai mult ermetică și pedantă decât profundă, mai mult plictisitoare decât enigmatică.

Căci artistul, cu ochii ascunși de ochelari negri și cu un trabuc pe buze, nu filma ca alții, nu monta ca alții și avea o relație specială cu actorii și actrițele, pe care nu-i cruța.

Angajament pro-palestinian

Provocator înnăscut, Godard a fost, de asemenea, o figură importantă, dar neclasificabilă, pentru stânga. În anii 70, s-a lansat într-un cinema militant, cu filme de trei minute, negându-și producțiile trecute. Dorind să „facă filme politice”, a renunțat la noțiunea de autor.

Mai târziu, regizorul, care s-a angajat în cauza palestiniană și a fost uneori acuzat de antisemitism, a realizat împreună cu ultima sa parteneră, Anne-Marie Miéville, „Ici et Ailleurs”, un film în care îi compară pe evrei cu naziștii, ceea ce a provocat un scandal.

De asemenea, l-a înfuriat pe Papa Ioan Paul al II-lea cu „Ave Maria” și cu Fecioara goală de pe ecran.

În 2018, Festivalul de Film de la Cannes i-a acordat un Palme d’Or „special” pentru „Le Livre d’image”, un premiu pe care, bineînțeles, nu s-a dus să îl ia, la fel ca și Premiul Juriului din 2014 pentru „Adieu au langage”.

Celebru pentru aforismele sale, omul-cinematograf și-a sugerat epitaful în timpul vieții: „Jean-Luc Godard, au contraire”.