Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
La o jumătate de secol de la moartea dictatorului spaniol Francisco Franco, sprijinul tot mai mare pentru extrema dreaptă a partidului dezvăluie o luptă sumbră pentru moștenirea regimului său fascist.
Guvernul de stânga al Spaniei a anunțat miercuri că 480 de evenimente noi vor avea loc în acest an pentru a marca cea de-a 50-a aniversare a morții dictatorului de dreapta Francisco Franco și restaurarea democrației.
Seria de concerte, conferințe, expoziții și alte inițiative va urma celor peste 150 de evenimente deja organizate până acum în acest an în întreaga țară, sub sloganul „Spania în libertate”.
Franco a murit pe 20 noiembrie 1975, la vârsta de 82 de ani, după ce a condus Spania cu o mână de fier timp de aproape patru decenii.
Alegerile democratice au urmat în 1977, iar spaniolii, recent câștigători ai dreptului de vot, au aprobat o nouă constituție printr-un referendum în anul următor, sărbătorită acum ca zi liberă pe 6 decembrie.
Articolul continuă mai jos
Ministrul Memoriei Democrate, Angel Victor Torres, a declarat că guvernul a optat să nu organizeze un „act central” joi pentru a marca aniversarea morții lui Franco, în favoarea „sărbătoririi redobândirii democrației pe tot parcursul anului”.
„Nu sărbătorim moartea dictatorului, sărbătorim începutul sfârșitului” dictaturii, a declarat el într-o conferință de presă.
Revizionism istoric
Dar, chiar dacă guvernul de stânga încearcă să eradicheze simbolurile trecutului fascist, o creștere a sprijinului pentru extrema dreaptă din Spania reînvie amintirile regretatului dictator și îi lustruiește moștenirea în rândul tinerilor spanioli nemulțumiți.

sursa foto: Captură video
Clipurile generate de inteligența artificială cu Franco care se declară indignat împotriva relelor moderne proliferează pe rețelele de socializare, alături de lecții de istorie revizioniste și cluburi de noapte care difuzează remixuri techno ale imnului spaniol din epoca fascistă (1936 – 1975).
Un sondaj realizat luna trecută de instituția de sondaje de stat CIS a arătat că mai mult de unul din cinci – 21,3% – dintre spanioli au considerat era Franco ca fiind „bună” sau „foarte bună” pentru țară, comparativ cu 11,2% când li s-a adresat o întrebare similară în 2000.
Într-un alt sondaj CIS din iulie, 17,3% dintre spaniolii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani au declarat că preferă un guvern autoritar unuia democratic, o creștere de 10 puncte procentuale față de 2009.
Franco a ajuns la putere în timpul Războiului Civil Spaniol, care a început în 1936, când a declanșat o lovitură de stat împotriva guvernului republican de stânga, ales democratic, al țării.
Spaniolii sunt în mare parte împărțiți în funcție de direcția dreapta-stânga în privința modului de a gestiona moștenirea dictaturii de patru decenii.
Până acum, Spania democratică a făcut puțin din introspecția altor națiuni cu trecut tulbure, precum Africa de Sud, cu Comisia sa pentru Adevăr și Reconciliere, sau Chile, cu încarcerarea generalilor din fostul regim militar.
De la preluarea mandatului în 2018, guvernul condus de socialiști al prim-ministrului Pedro Sanchez și-a intensificat eforturile. A exhumat rămășițele victimelor francismului înmormântate în gropi comune, a desemnat locuri de represiune drept locuri de „memorie democratică”, a îndepărtat simbolurile din epoca francismului din spațiile publice și a desfășurat campanii publicitare despre beneficiile democrației.
Partidul Popular (PP, conservator) care are origini în Alianța Populară (franchistă), și Vox, de extremă dreapta, contestă aceste măsuri în instanță, numindu-le divizive și partizane, concentrându-se doar pe victimele unei singure părți.
Câmpul de luptă al istoriei
Apărătorii dictatorului spun că viața era mai accesibilă sub Franco în comparație cu actualele crize ale locuințelor și ale costului vieții, care afectează în mod disproporționat tinerii spanioli. Cu toate acestea, toți indicatorii economici s-au îmbunătățit semnificativ de la moartea lui Franco.

Foto: Wikipedia
De asemenea, aceștia citează lucrările publice ale lui Franco, cum ar fi barajele, spitalele și locuințele, precum și limitarea răspândirii comunismului sau păstrarea unității țării.
Istoricii spun că regimul lui Franco a executat zeci de mii de disidenți, a operat o vastă rețea de închisori și lagăre de muncă forțată și a torturat deținuții. Partidele politice, sindicatele și mișcările separatiste regionale au fost interzise, în timp ce femeile aveau nevoie de permisiunea soților sau taților lor pentru procedurile administrative de bază.
Cenzura și poliția secretă au impus amestecul lui Franco de naționalism spaniol și ultra-catolicism. Milioane de oameni au plecat în exil, fugind de represiune și foamete.
Sprijinul rețelelor sociale
Călărit pe un val de furie față de concesiile făcute mișcărilor separatiste și creșterea imigrației, Vox, partid de extremă dreapta, aproape și-a dublat cota de vot estimată din 2023.
/https%3A%2F%2Fwww.g4media.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F11%2FFranco-si-Mussolini-1024x869.jpg)
Foto: Wikipedia
Intenția de vot pentru Vox a urcat la un record de 18,9% până în iulie anul acesta, în timp ce sondajele CIS arată, de asemenea, că sprijinul pentru Vox în rândul tinerilor a crescut de la un procent mic de o singură cifră în 2019 la un sprijin de două cifre, în special în rândul bărbaților.
Legislatorul Vox, Manuel Mariscal, a declarat că, datorită rețelelor sociale, „mulți tineri descoperă că anii de după războiul civil nu au fost o perioadă întunecată, ci mai degrabă una de reconstrucție, progres și reconciliere pentru a realiza unitatea națională”.
Steven Forti, istoric la Universitatea Autonomă din Barcelona, a fost de acord că rețelele sociale au generat afinități.
„Este evident că tinerii de astăzi nu au experimentat dictatura și, în majoritatea cazurilor, nici părinții lor”, a spus Forti.
Îngroparea trecutului
Guvernul de stânga de la Madrid a promis că va dizolva Fundația Franco, o organizație non-profit înființată de simpatizanții defunctului dictator, dar se așteaptă ca procesul să fie lung și, în cele din urmă, să se rezolve în instanță.

Foto: Wikipedia
„Pot să o stingă și să o scoată în afara legii, dar nu vor stinge niciodată ideile. Vor continua să curgă în timp, așa că este o măsură totalitară care nu ne va duce nicăieri”, a declarat pentru Reuters președintele fundației, Juan Chicharro, care a acuzat guvernul de stânga că folosește frecvent „cartea lui Franco” pentru a distrage atenția de la alte probleme.
Emilio Silva, care conduce un grup care militează pentru victimele franchismului, a spus că Franco nu a dispărut niciodată cu adevărat. „Franchismul rămâne în Spania. Există sute de urme. Franco este încă îngropat într-un mormânt plătit din taxele mele.”
Carmina Gustran, istoric care conduce evenimentele comemorative ale guvernului intitulate „Spania: 50 de ani de libertate”, a declarat pentru Reuters că trebuie să combată dezinformarea și narațiunile revizioniste prin programe consolidate de educație și alfabetizare digitală.
Spania trebuie să renunțe la ideea că îngroparea trecutului ar naște o democrație sănătoasă, a adăugat ea. „Nu poți închide o rană care nu s-a vindecat; dacă nu este curățată, se va infecta”, a spus ea.