Istoria secretă a celor mai bune dulciuri din Japonia / Cele mai bune locuri din arhipelagul nipon unde puteți să gustați aceste bunătăți

Există o legendă conform căreia un grup de călugări portughezi se îndreptau spre Macao, când nava lor a fost lovită de vreme rea și a ajuns în Nagasaki, Japonia. Această întâlnire accidentală a sfârșit prin a schimba Japonia – și mâncarea sa – pentru totdeauna. Un lucru pe care acești călugări, precum și numeroșii portughezi care aveau să vină după ei l-au adus în această țară a fost un ingredient simplu, puternic și foarte iubit – zahărul, relatează CNN.

În secolul al XVI-lea, Nagasaki, pe insula Kyushu, era singurul oraș prin care străinii puteau face comerț cu japonezii. Ca urmare, a dezvoltat cea mai puternică poftă de dulce.

Multe dintre wagashi – dulciurile preferate ale Japoniei din prezent – își au originea în Kyushu.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Cum putem scăpa de algoritmii nedoriți de pe rețelele de socializare

6:38

Alina Pătrăhău „dăruiește aripi” copiilor bolnavi

6:05

Mircea Miclea: Profesorii trebuie să aibă 1.500 euro salariu net / Avem o criză de sănătate mintală

7:38

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Unul dintre acestea este castella, o prăjitură de inspirație portugheză. Deși stilul de preparare a turtei a venit din Portugalia, un ingredient o face să fie specific japoneză: siropul mizuame, care este făcut din orez glutinos.

Cel mai bun loc în care puteți gusta unul este la Fukusaya. Este un cunoscut lanț de cofetării, prima locație deschizându-se – unde altundeva? – în Nagasaki, în 1624. În Fukuoka, cel mai mare oraș de pe insula Kyushu, filiala principală a Fukusaya se află în cartierul aglomerat Akasaka, nu departe de locul în care turiștii se revarsă în oraș dinspre gara Hakata, capătul vestic al liniei de tren de mare viteză Shinkansen.

Castella de aici sunt tăiate în cuburi, învelite individual în ambalaje colorate și așezate în cutii de cadou.

Deși există ocazional arome speciale, cum ar fi sakura (flori de cireș) primăvara sau ciocolată în preajma Crăciunului, castella clasică este cea care se vinde cel mai mult, potrivit unui angajat din Akasaka.

Castella (kasutera în japoneză) își face apariția și în alt dulce japonez popular, dorayaki. Aici, prăjitura castella este mai subțire și este transformată într-o clătită cu un strat de pastă dulce de fasole roșie în interior.

Europa întâlnește Japonia, Japonia întâlnește Europa

Un alt dulce european care a primit o tușă japoneză o reprezintă macarons.

Versiunea locală, care este uneori anglicizată ca makaron, este făcută cu făină de arahide în loc de făină de migdale și include de obicei arome tradiționale japoneze, cum ar fi ceaiul verde sau fasolea roșie.

„Cred că japonezilor le plac cu adevărat produsele de patiserie europene, în special cele franceze”, spune Michele Abbatemarco, bucătarul patiser al restaurantului Est de la Four Seasons Tokyo at Otemachi.

Iar această apreciere funcționează în ambele sensuri.

„În ultimii 50 de ani, a existat o mare evoluție a produselor de patiserie aici, în Japonia. Și apoi, există destul de multe patiserii în Europa și în întreaga lume care sunt, la rândul lor, inspirate de produsele japoneze”, adaugă el.

O marcă din Kyushu renumită pentru dulciurile sale rezultatele din întâlnirea dintre Europa și Japonia este Kitajima, al cărei magazin emblematic se află în orașul Saga.

Fiți cu ochii în patru pentru fursecurile marubolo de inspirație portugheză, făcute cu miere, madeleines în stil francez cu adaos de nuci pentru textură, și prăjiturile Margaret, făcute cu făină de migdale și modelate în formă de floare.

O moștenire regală

Unele dintre cele mai populare și ușor de recunoscut bomboane japoneze sunt konpeito. Aceste mici bunătăți din zahăr cu nuanțe pastelate arată ca niște stele sau flori cristalizate. Se spune că numele provine de la cuvântul portughez pentru un tip de bomboane de zahăr numit confeito, care a fost adus în Japonia de către negustorii de zahăr.

Totuși, dimensiunea lor nu are doar rolul de a face bomboanele mai „drăguțe” – zahărul era atât de scump încât chiar și o bomboană mică era extrem de prețioasă.

Ingredientele scumpe au legătură cu oameni bogați și puternici. În Japonia, nu există un clan mai puternic decât Familia Imperială, condusă de Împărat și Împărăteasă.

Este o tradiție ca oaspeții familiei imperiale – cum ar fi șefii de stat și alți membri ai familiei regale – să primească cutii de bomboane din argint sterling numite bonbonnieres („cutie de bomboane” în franceză) ca daruri de bun venit atunci când participă la evenimente importante, cum ar fi nunțile sau „ceremonia de sărbătoare”, când un nou împărat este încoronat.

Aceste bonbonnieres sunt realizate special de compania de argintărie Miyamoto Shoko din Tokyo și sunt decorate cu o crizantemă, emblema familiei regale. În interior, norocoșii destinatari – printre care s-au numărat recent regii și reginele Spaniei, Olandei și Angliei – vor găsi konpeito.