INTERVIU Poeta Carmen Tiderle: Copiii sunt cel mai energizant public / Bolintineanu, Creangă și Trump – surse de inspirație pentru versuri fără “scorțoșenie”/ Capacitatea elevilor să lege informațiile, nu doar să le asimileze – “O problemă superserioasă care nu e luată deloc în serios”

• Carmen Tiderle, despre cărțile sale: “Pe dos, În orașul Bucurville, Marele Acoperiș, Cine a pus piper în mare?, Selfie cu elfii, Fabrica de lipici, Povești originale cu animale făcută pentru Kaufland și Povești de la Polul Vest făcută pentru Kinder. Urmează să apară în 2021 Turvy-Topsy, o carte în engleză cu traducerile unora dintre poeziile din Pe dos și din În orașul Bucurville, traduceri de Victor Ghiga”.

Creangă. Începuturile

EduPedu.ro: Lucrai în publicitate. La “creație”, în acest domeniu, știm că oamenii își dau toată silința creativă:) să facă brandul mai lucios, deci aveai pe ce să-ți exersezi creativitatea. Ce ți-a venit să te apuci de poezii pentru copii?

Carmen Tiderle: Tu ai pus creație între ghilimele. Nu spun că greșești, dar în publicitate există și creație fără ghilimele. Atunci când nu te gândești doar să faci un brand lucios, ci să spui o poveste care să-i emoționeze pe cât mai mulți oameni. Iar când faci asta, starea ta, procesul și rezultatul sunt identice cu ale oricărui alt creator, indiferent ce lucruri noi aduce el în lume: o piesă muzicală, o poezie, o sculptură…

Deci, da, făceam creație.  Dar obosisem un pic să-mi fie judecați “copiii”  – acum pun eu ghilimele – după niște criterii care mie nu mi se păreau relevante. Așa că am luat o pauză. Cum însă reflexul ăsta de a gândi cu scopul clar să-mi vină o idee îmi rămăsese și aveam și doi copii în carne și oase acasă, plictisiți de tot felul de lecturi obligatorii nesărate, mi-am pus creativitatea la muncă și a ieșit ce-a ieșit. Niște poezii pe teme actuale, amuzante, scrise nepretențios. Idei cu rimă.

EduPedu.ro: Spuneai la un moment dat, într-un interviu, că te-ai apucat să scrii din cauza lui Ion Creangă, din care copiii tăi nu prea înțelegeau mare lucru și ai vrut să le oferi ceva care să-i facă să le placă lectura. Abordarea ta care este, ca să le captezi atenția?

C.T.: Nu neapărat că nu înțelegeau, dar nu se regăseau în întâmplările de-acolo, nu se identificau cu niciun personaj, Nică le era strain și mai vorbea și ciudat. Aburcat?! Palancă?! Hârsită?! Ah, și-și mai lua și chelfăneală sau căptușeală. Râdeau, nu-i vorbă, dar sursa de fun nu era întâmplarea povestită, ci aceste cuvinte. În timpul ăsta, dinspre literatura engleză contemporană veneau cărți cu situații și personaje mult mai aproape de ei.

Eh, în contextul ăsta mi-a trecut prin cap c-aș putea scrie și eu ceva care pur și simplu să le placă. Să-i facă să râdă pentru că gluma e bună, să-i pună pe gânduri fiindcă e ceva la care nu s-au gândit, să-i și inspire, să fie pe limba lor etc.

Citește interviul integral pe EduPedu.ro