INTERVIU Definiția partidului extremist și comportamentul acestuia, explicate de profesorul Florin Muller: Partidul extremist își mobilizează toate resursele pentru a stigmatiza presa critică la adresa sa prin atribute precum „antinațională”, „antiromânească”, „vândută străinilor”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Care este definiția unui partid extremist și cum îl putem recunoaște? Cum se raportează acesta la instituțiile statului și cum se raportează la presă? Sunt întrebări pe care Edupedu.ro le-a pus istoricului și profesorului universitar Florin Muller, de la Universitatea din București, specializat în dinamica politico-ideologică a fascismului și comunismului în Europa secolului XX și istoria Contemporană a României. El a explicat că „cele mai toxice și agresive” partide extremiste din istoria României au fost: la extrema stângă – Partidul Comunist din România, iar la extrema dreaptă – Mișcarea Legionară. De asemenea, dacă ar fi să punctăm principalele caracteristici ale unui partid extremist, atunci avem: „autohtonismul, antioccidentalismul, antisemitismul (uneori mascat din considerente de strategie politică), lipsa programelor economice sustenabile, mizele culturaliste ale luptei politice”.

Referitor la relația pe care un partid extremist o are cu presa, Muller a răspuns că „în cazul criticii construite de presă la adresa partidului extremist, acesta își mobilizează toate resursele pentru a stigmatiza presa prin atribute precum „antinațională”, „antiromânească”, „vândută străinilor”. Nu se recunoaște acestei prese efortul pentru stabilirea obiectivității sau adevărului, cât ipostaza acesteia de instrument de propagandă al unor grupuri „oculte”, „antinaționale”. ”

Edupedu.ro: Cum arată și ce înseamnă un partid extremist?

Florin Muller: Un partid extremist este un partid care construiește ideologic o imagine radical negativă asupra sistemului politic de tip democratic, exagerând orice disfuncționalitate reală, dar mai ales imaginară, a acestuia; pentru un partid extremist, sistemul democratic, în integralitatea sa, este „viciat” de acțiunea „dizolvantă”, „antinațională” a elitelor politice și culturale; aceste elite ar acționa, în concepția partidului extremist, în mod deliberat împotriva „voinței naționale”, care ar fi nereprezentată sau subreprezentată în Parlament.

Critica integrală a sistemului democratic nu împiedică acțiunea cinică a partidului extremist de a se folosi de întregul cadru de libertate asigurat, legislativ, instituțional și material, de către democrație, pentru a duce lupta, de multe ori cu aparențe legale, împotriva democrației.

Partidul extremist asimilează rapid probleme stringente ale societății, propunând și promovând soluții în cheie conservatoare, ostile societății deschise; partidul extremist este fățiș împotriva organismelor transnaționale (de regulă ale Uniunii Europene) pe care le consideră că falsifică ”spiritul național” și ”tradiția”.

Autohtonismul, antioccidentalismul, antisemitismul (uneori mascat din considerente de strategie politică), lipsa programelor economice sustenabile, mizele culturaliste ale luptei politice ar fi alte caracteristici ale partidului extremist.

Edupedu.ro: Cum se raportează la instituțiile statului un partid extremist?

Florin Muller: Partidul extremist poate concentra critica radicală asupra unei instituții a statului și a sistemului democratic, supralicitând sau inventând lipsa de „voință de acțiune”, „corupția”, „individualismul”, absența „spiritului național” al diverșilor politicieni care ocupă funcții în stat. De regulă sunt alese exemple cu un nivel general de acord negativ al societății, tocmai pentru a asigura succesul mesajului politic extremist.

Partidul extremist nu propune o soluție reală, validă a unor probleme existente, cât se erijează în postura unui justițiar voluntarist, expeditiv și radical, pe gustul multor segmente sociale. Procedurile expeditive, de multe ori extralegale, stigmatizarea, în cheie morală, a clasei politice în ansamblul ei, substituirea justiției „de stat” prin justițialismul radical-popular țin de ideologia și practica partidului extremist.

Edupedu.ro: Cum se raportează la presă un partid extremist?

Florin Muller: Presa din sistemul democratic poate fi un aliat sau un dușman în funcție de raportarea acesteia la partidul extremist. În cazul criticii construite de presă la adresa partidului extremist, acesta își mobilizează toate resursele pentru a stigmatiza presa prin atribute precum „antinațională”, „antiromânească”, „vândută străinilor”. Nu se recunoaște acestei prese efortul pentru stabilirea obiectivității sau adevărului, cât ipostaza acesteia de instrument de propagandă al unor grupuri „oculte”, „antinaționale”.

Citește interviul integral pe Edupedu.ro