INTERVIU Cum se comportă un elev aflat în sevraj psihologic din cauza dependenței de social media, la școală? Psihoterapeut Domnica Petrovai: Cu irascibilitate, vigilență permanentă, neliniște, ruminare, reacție emoțională intensă la feedbackul corectiv al profesorului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ce înseamnă că un elev este în sevraj psihologic din cauza dependenței de social media? Cum se declină în activitatea profesorilor dependența de virtual depistată de OMS în rândul a peste 22% dintre elevii români de 11-15 ani? Și cum se comportă în clasă un copil aflat în sevraj psihologic? Despre toate acestea a vorbit pe larg într-un interviu acordat Edupedu.ro psihoterapeutul Domnica Petrovai, coordonatoarea și co-autoarea Strategiei Naționale de Sănătate Mintală a Copilului și Adolescentului din România.

„Sunt câteva consecințe identificate în studiile de specialitate de cercetare. O să le descriu pe câteva și să ne uităm un pic cum pot fi observate și în clasă. Este zona de irascibilitate, de reactivitate crescută, de neliniște, anxietate, o dispoziție negativă, cu îngrijorări frecvente, ruminare sau preocupare pentru un conținut negativ; de exemplu, dacă elevul aflat în sevraj psihologic a avut un conflict cu un coleg, rămâne cu gândurile acolo într-o analiză prelungită a conflictului fără să-l rezolve în spațiul relațional real. Și evident și dificultățile de auto-control”, a explicat pentru Edupedu.ro psihologul clinician Domnica Petrovai.

„Cum se vede în clasă? Prin comportamente de «scanare constantă» le numim noi, adică îl vedem pe copil că e mai tot timpul vigilent, fără să poată să fie prezent în clasă în timpul orei conectat cu el, liniștit. Deci îl percep ca fiind vigilent, într-o stare de agitație și motorie. Apoi cu o toleranță scăzută la frustrare, de exemplu au reacții disproporționate la un anumit tip de sarcină propusă de profesor sau escaladează mult mai repede tensiunile în conflicte în clasă sau reacționează intens emoțional la un feedback corectiv din partea profesorului. Deci mai degrabă reacția este una de respingere, nu una adecvată contextului de învățare. Sunt foarte atenți la greșelile pe care le fac și în loc să le corecteze, reacția emoțională este foarte intensă”, a continuat Petrovai.

INTERVIUL acordat pentru Edupedu.ro de către Domnica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv ­comportamental:

Rep: Masiva testare a Organizației Mondiale a Sănătății privind sănătatea adolescenților a poziționat România pe primul loc în 40 de state la folosirea problematică a social media, cu un procent de două ori mai mare decât media țărilor din studiul OMS. Peste 22% dintre copiii români de 11-15 ani suferă de sevraj psihologic atunci când le este tăiat accesul la telefon. Cu alte cuvinte, un sfert din cohorta de elevi de gimnaziu și liceu (11-15 ani) este în sevraj la orele de la școală. Organizația spune oficial că acest comportament problematic este asociat cu probleme mintale, sociale și de școlarizare. Ce anume este diferit la ore în comportamentul elevului aflat în sevraj psihologic cauzat de dependența de social media sau de spațiul virtual, față de comportamentul elevului care nu este dependent de virtual? 

Domnica Petrovai: „Sunt câteva consecințe identificate în studiile de specialitate, de cercetare. O să le descriu pe câteva și să ne uităm un pic cum pot fi observate și în clasă.

Este zona de irascibilitate, de reactivitate crescută, de neliniște, anxietate, o dispoziție negativă, cu îngrijorări frecvente, ruminare sau preocupare pentru un conținut negativ; de exemplu, dacă elevul aflat în sevraj psihologic a avut un conflict cu un coleg, rămâne cu gândurile acolo într-o analiză prelungită a conflictului fără să-l rezolve în spațiul relațional real.

Și evident și dificultățile de auto-control.

Cum se vede în clasă? Prin comportamente de «scanare constantă» le numim noi, adică îl vedem pe copil că e mai tot timpul vigilent, fără să poată să fie prezent în clasă în timpul orei conectat cu el, liniștit. Deci îl percep ca fiind vigilent, într-o stare de agitație și motorie.

Apoi cu o toleranță scăzută la frustrare, de exemplu au reacții disproporționate la un anumit tip de sarcină propusă de profesor sau escaladează mult mai repede tensiunile în conflicte în clasă sau reacționează intens emoțional la un feedback corectiv din partea profesorului. Deci mai degrabă reacția este una de respingere, nu una adecvată contextului de învățare. Sunt foarte atenți la greșelile pe care le fac și în loc să le corecteze, reacția emoțională este foarte intensă.

Apoi apare dificultatea de a susține un efort cognitiv pe o perioadă mai lungă de timp: adică nu duc lucrurile la bun sfârșit sau evită sarcinile care implică un efort prelungit sau sarcinile mai grele, necunoscute. Deci vedem un soi de abandon rapid, ceea ce înseamnă că rămân într-o zonă de minimă rezistență care sigur are impact și pe zona de performanță. Când sarcina implică un efort cognitiv mai mare, au tendința de a renunța, de a abandona. Și dincolo de performanță, impactul e și la nivelul încrederii pe care copilul ar putea să o dobândească în el, legat de auto-eficacitatea care vine atunci când văd că pot să fac lucruri și am și rezultate. Fiind acest comportament de sevraj, copiii nu mai au capacitatea de a susține o sarcină cu rezultate pozitive, ceea ce înseamnă că încrederea lor în ei înșiși devine din ce în ce mai fragilă.

Și un alt lucru care este important atunci când discutăm despre zona de sevraj este dificultatea de a gestiona tranzițiile, de a trece de la un tip de sarcină la alt tip de sarcină cu mai multă flexibilitate. Dacă, de exemplu, apar întreruperi, să se poată reîntoarce în sarcină. Ceea ce conduce la o dificultate din partea profesorului de a-și susține orele, de a-și conduce activitățile într-un ritm care să fie potrivit procesului de învățare. Deci timpul de studiu devine din ce în ce mai limitat, pentru că sunt prea multe momente în care copiii au nevoie mai degrabă de reglare.

• Citește interviul integral pe Edupedu.ro